Cauza C‑97/14

SMK kft

împotriva

Nemzeti Adó- és Vámhivatal Dél‑alföldi Regionális Adó Főigazgatósága

și

Nemzeti Adó- és Vámhivatal

(cerere de decizie preliminară formulată de Gyulai Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság)

„Trimitere preliminară — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată — Directiva 2006/112/CE — Articolul 52 litera (c) și articolul 55 — Stabilirea locului unei prestări de servicii — Beneficiarul serviciilor prestate identificat în scopul taxei pe valoarea adăugată în mai multe state membre — Expediere sau transport în afara statului membru în care serviciile au fost efectiv prestate”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a opta) din 30 aprilie 2015

1. Întrebări preliminare – Competența Curții – Identificarea elementelor pertinente din dreptul Uniunii – Reformularea întrebărilor

   (art. 267 TFUE)

2. Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Prestări de servicii – Stabilirea locului de impozitare – Evaluări sau lucrări care privesc bunuri mobile corporale – Derogare pentru astfel de servicii prestate în favoarea unor beneficiari identificați în scopuri de taxă pe valoarea adăugată într‑un alt stat membru decât cel în care serviciul este prestat efectiv – Beneficiar identificat în mai multe state membre – Expediere sau transport în afara statului membru în care prestarea a fost efectiv executată nu ca urmare a acestei prestări, ci în urma vânzării ulterioare a bunurilor menționate

   [Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 52 lit. (c) și art. 55]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 27-30)

2.  Articolul 55 din Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, în versiunea în vigoare până la 1 ianuarie 2010, trebuie interpretat în sensul că nu se aplică unei situații în care beneficiarul serviciilor prestate era identificat în scopuri de taxă pe valoarea adăugată atât în statul membru în care prestările de servicii au fost efectiv executate, cât și într‑un alt stat membru, ulterior numai în acest alt stat membru, și în care bunurile mobile corporale care erau vizate de aceste prestări au făcut obiectul unei expedieri sau al unui transport în afara statului membru în care respectivele servicii au fost prestate efectiv nu ca urmare a acestor prestări, ci în urma vânzării ulterioare a bunurilor menționate.

   Astfel, întrucât stabilirea locului prestării de servicii trebuie efectuată numai în raport cu elementele de fapt aferente operațiunii taxabile în cauză, condiția ca bunurile să fie expediate sau transportate din statul membru în care serviciile au fost prestate efectiv prevăzută la articolul 55 din Directiva 2006/112 pentru aplicarea derogării pe care o prevede trebuie apreciată numai în funcție de aceste elemente, iar nu în lumina unor eventuale operațiuni ulterioare. În consecință, pentru ca articolul 55 menționat să fie aplicabil, transportul sau expedierea bunurilor trebuie efectuată în cadrul operațiunii privind lucrările asupra acestor bunuri, înainte de realizarea, dacă este cazul, a unei alte operațiuni referitoare la aceste bunuri, supusă taxei pe valoarea adăugată.

   (a se vedea punctele 37, 38 și 42 și dispozitivul)