Cauza C‑409/13

Consiliul Uniunii Europene

împotriva

Comisiei Europene

„Acțiune în anulare — Asistență macrofinanciară pentru țările terțe — Decizia Comisiei de retragere a unei propuneri de regulament‑cadru — Articolul 13 alineatul (2) TUE și articolul 17 TUE — Articolul 293 TFUE — Principiul atribuirii de competențe — Principiul echilibrului instituțional — Principiul cooperării loiale — Articolul 296 TFUE — Obligația de motivare”

Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 14 aprilie 2015

1. Uniunea Europeană – Echilibru instituțional – Implicații – Respectarea repartizării competențelor

   [art. 13 alin. (2) TUE]

2. Comisia – Competențe – Puterea de inițiativă legislativă – Puterea de retragere a unei propuneri neadoptate încă – Condiții – Retragerea unei propuneri atât de denaturate încât împiedică realizarea obiectivelor sale – Încălcarea principiului cooperării loiale – Lipsă

   [art. 13 alin. (2) TUE și art. 17 alin. (2) TUE; art. 289 TFUE și 293 TFUE; Regulamentul de procedură al Consiliului, art. 3 alin. (2) și art. 11 alin. (1)]

3. Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Noțiune – Decizia Comisiei de retragere a unei propuneri legislative – Includere

   [art. 14 alin. (1) TUE și art. 16 alin. (1) TUE; art. 263 TFUE și 296 TFUE]

4. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Întindere – Aprecierea obligației de motivare în funcție de circumstanțele speței

   [art. 296 alin. (2) TFUE]

5. Dreptul Uniunii Europene – Principii – Principiul democrației – Retragerea de către Comisie a unei propuneri legislative neadoptate încă – Lipsa încălcării

   [art. 10 alin. (1) și (2) TUE și art. 17 alin. (2) TUE; art. 289 TFUE și 293 TFUE]

1.  În temeiul articolului 13 alineatul (2) TUE, fiecare instituție acționează în limitele atribuțiilor care îi sunt conferite prin tratate, în conformitate cu procedurile, condițiile și scopurile prevăzute de acestea. Dispoziția menționată reflectă principiul echilibrului instituțional, caracteristică a structurii instituționale a Uniunii, care presupune ca fiecare dintre instituții să își exercite competențele cu respectarea competențelor celorlalte.

   (a se vedea punctul 64)

2.  În ceea ce privește puterea de inițiativă legislativă a Comisiei în cadrul procedurii legislative ordinare, rezultă din dispozițiile coroborate ale articolului 17 alineatul (2) TUE, precum și ale articolelor 289 TFUE și 293 TFUE că, deși, în principiu, îi revine acesteia sarcina de a decide dacă prezintă sau nu prezintă o propunere legislativă și, dacă este cazul, de a determina obiectul, finalitatea și conținutul acesteia, Comisia are, atât timp cât Consiliul nu a luat o hotărâre, și puterea de a‑și modifica propunerea, iar la nevoie, chiar de a o retrage. Această putere de retragere nu poate învesti însă această instituție cu un drept de veto în derularea procesului legislativ, care ar fi contrar principiilor atribuirii competențelor și echilibrului instituțional. Or, dacă Comisia, după ce a prezentat o propunere în cadrul procedurii legislative ordinare, decide să o retragă, aceasta trebuie să prezinte Parlamentului și Consiliului motivele respectivei retrageri, care, în caz de contestație, trebuie să fie susținute prin elemente convingătoare.

   În cazul în care un amendament preconizat de Parlament și de Consiliu denaturează propunerea de act legislativ într‑un sens care se opune realizării obiectivelor urmărite de aceasta și care, prin urmare, o privează de rațiunea de a fi, Comisia are dreptul să o retragă. Ea poate face însă acest lucru numai după ce a luat în considerare în mod corespunzător, în spiritul cooperării loiale, care, în temeiul articolului 13 alineatul (2) TUE, trebuie să guverneze relațiile dintre instituțiile Uniunii în cadrul procedurii legislative ordinare, preocupările Parlamentului și ale Consiliului care stau la baza voinței acestora de a amenda propunerea sa. În aceste împrejurări, nu se poate considera că constituie o nerespectare de către Comisie a principiului cooperării loiale nici abținerea Comisiei de a recurge la posibilitatea, prevăzută la articolul 3 alineatul (2) și la articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Consiliului, de a solicita un vot al acestuia din urmă cu privire la propunere, nici faptul că adoptarea deciziei de retragere a intervenit chiar în ziua în care Parlamentul și Consiliul erau pe punctul de a‑și oficializa acordul cu privire la respectiva propunere.

   (a se vedea punctele 74-76, 83 și 106)

3.  O decizie a Comisiei de retragere a unei propuneri legislative constituie un act care poate face obiectul unei acțiuni în anulare, dat fiind că, prin încetarea procedurii legislative inițiate prin prezentarea propunerii, o astfel de decizie împiedică Parlamentul și Consiliul să își exercite cum și‑ar fi dorit funcția legislativă, potrivit articolului 14 alineatul (1) TUE și articolului 16 alineatul (1) TUE. Pe de altă parte, controlul jurisdicțional care, în cazul introducerii unei acțiuni în anulare, trebuie să poată fi exercitat de Curte justifică adoptarea unei decizii de retragere a unei propuneri legislative cu respectarea obligației de motivare.

   (a se vedea punctele 77 și 78)

4.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 79)

5.  Nu poate fi considerată o încălcare a principiului democrației prevăzut la articolul 10 alineatele (1) și (2) TUE retragerea de către Comisie a unei propuneri legislative prezentate în cadrul procedurii legislative ordinare. Astfel, din articolul 17 alineatul (2) TUE coroborat cu articolele 289 TFUE și 293 TFUE, reiese că Comisia are puterea nu numai de a prezenta o propunere legislativă, ci și, în condițiile în care Consiliul nu a luat încă o hotărâre, de a‑și modifica propunerea, iar la nevoie, chiar de a o retrage. Întrucât această putere de retragere a Comisiei este inextricabil legată de dreptul de inițiativă și este limitată în exercitarea sa de dispozițiile sus‑menționate ale Tratatului FUE, nu se pune problema încălcării acestui principiu.

   (a se vedea punctul 96)