Cauza C-415/11

Mohamed Aziz

împotriva

Caixa d’Estalvis de Catalunya, Tarragona i Manresa (Catalunyacaixa)

(cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de lo Mercantil no 3 de Barcelona)

„Directiva 93/13/CEE — Contracte încheiate cu consumatorii — Contract de împrumut ipotecar — Procedură de executare ipotecară — Competențele instanței naționale de fond — Clauze abuzive — Criterii de apreciere”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 14 martie 2013

1. Întrebări preliminare – Competența Curții – Limite – Întrebări vădit lipsite de pertinență și întrebări ipotetice adresate într-un context care exclude un răspuns util – Întrebări fără legătură cu obiectul litigiului principal – Lipsa competenței Curții

   (art. 267 TFUE)

2. Protecția consumatorilor – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Directiva 93/13 – Obligația instanței naționale de a examina din oficiu caracterul abuziv al unei clauze care figurează într-un contract dedus aprecierii sale – Întindere

   (Directiva 93/13 a Consiliului)

3. Protecția consumatorilor – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Directiva 93/13 – Obiectiv

   [Directiva 93/13 a Consiliului, art. 6 alin. (1)]

4. Protecția consumatorilor – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Directiva 93/13 – Procedură de somație de plată – Absența facultății instanței naționale de a aprecia din oficiu caracterul abuziv al unei clauze care figurează într-un contract dedus aprecierii sale, în lipsa unei opoziții formulate de consumator – Inadmisibilitate

   (Directiva 93/13 a Consiliului)

5. Dreptul Uniunii Europene – Efect direct – Modalități procedurale naționale – Condiții de aplicare – Respectarea principiilor echivalenței și efectivității

6. Protecția consumatorilor – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Directiva 93/13 – Procedură de executare ipotecară – Absența facultății instanței naționale de a adopta măsuri provizorii – Inadmisibilitate – Neconformitate cu principiul efectivității

   (Directiva 93/13 a Consiliului)

7. Protecția consumatorilor – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Directiva 93/13 – Clauză abuzivă în sensul articolului 3 – Aprecierea caracterului abuziv de către instanța națională – Criterii

   [Directiva 93/13 a Consiliului, art. 3 alin. (1) și art. 4 alin. (1)]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 34, 35 și 39)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 41, 46 și 47)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 44 și 45)

4.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 48)

5.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 50 și 53)

6.  Directiva 93/13 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretată în sensul că se opune reglementării unui stat membru care, în condițiile în care nu prevede, în cadrul unei proceduri de executare ipotecară, motive de contestație întemeiate pe caracterul abuziv al unei clauze contractuale care constituie temeiul titlului executoriu, nu permite instanței sesizate cu procedura de fond, competentă să aprecieze caracterul abuziv al unei asemenea clauze, să adopte măsuri provizorii, printre care în special suspendarea procedurii de executare menționate, atunci când adoptarea acestor măsuri este necesară pentru garantarea deplinei eficacități a deciziei sale finale.

   Astfel, în lipsa acestei posibilități, în toate cazurile în care executarea imobiliară a bunului ipotecat se efectuează înaintea pronunțării deciziei instanței de fond prin care se declară caracterul abuziv al clauzei contractuale aflate la originea ipotecii și, prin urmare, nulitatea procedurii de executare, această decizie nu ar permite să garanteze consumatorului respectiv decât o protecție a posteriori, de natură exclusiv financiară, care s-ar dovedi incompletă și insuficientă și nu ar constitui un mijloc nici adecvat, nici eficient pentru a preveni utilizarea acestor clauze în continuare, contrar prevederilor articolului 7 alineatul (1) din Directiva 93/13. Situația este aceeași a fortiori atunci când bunul care face obiectul garanției ipotecare este locuința consumatorului prejudiciat și a familiei sale, întrucât acest mecanism de protecție a consumatorilor limitat la plata unor despăgubiri nu permite împiedicarea pierderii definitive și ireversibile a locuinței respective. Or, un asemenea regim procedural este de natură să aducă atingere efectivității protecției urmărite de directivă.

   (a se vedea punctele 59-61 și 64 și dispozitiv 1)

7.  Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 93/13 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că:

   —

   noțiunea „dezechilibru semnificativ” în detrimentul consumatorului trebuie apreciată prin intermediul unei analize a normelor naționale aplicabile în lipsa unui acord între părți, pentru a evalua dacă și, eventual, în ce măsură contractul îl plasează pe consumator într-o situație juridică mai puțin favorabilă în raport cu cea prevăzută de dreptul național în vigoare. De asemenea, este relevant în acest scop să se procedeze la o examinare a situației juridice în care se găsește consumatorul menționat având în vedere mijloacele de care dispune, potrivit reglementării naționale, pentru a face să înceteze utilizarea clauzelor abuzive;

   —

   pentru a ști dacă dezechilibrul este creat „în contradicție cu cerința de bună-credință”, este important să se verifice dacă vânzătorul sau furnizorul, acționând în mod corect și echitabil față de consumator, se putea aștepta în mod rezonabil ca acesta din urmă să accepte clauza în discuție în urma unei negocieri individuale. Articolul 3 alineatul (3) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că anexa la care face trimitere această dispoziție nu conține decât o listă orientativă și neexhaustivă a clauzelor care pot fi considerate abuzive. În plus, articolul 4 din directiva menționată prevede că eventualul caracter abuziv al unei clauze contractuale trebuie apreciat luându-se în considerare natura bunurilor sau a serviciilor pentru care s-a încheiat contractul și raportându-se, în momentul încheierii contractului, la toate circumstanțele care însoțesc încheierea contractului. Rezultă că, în acest context, este necesar să se examineze de asemenea consecințele pe care clauza respectivă le poate avea în cadrul dreptului aplicabil contractului, ceea ce implică o examinare a sistemului juridic național. (a se vedea punctele 68-71 și 76 și dispozitiv 2)

Cauza C-415/11

Mohamed Aziz

împotriva

Caixa d’Estalvis de Catalunya, Tarragona i Manresa (Catalunyacaixa)

(cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de lo Mercantil no 3 de Barcelona)

„Directiva 93/13/CEE — Contracte încheiate cu consumatorii — Contract de împrumut ipotecar — Procedură de executare ipotecară — Competențele instanței naționale de fond — Clauze abuzive — Criterii de apreciere”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 14 martie 2013

1. Întrebări preliminare — Competența Curții — Limite — Întrebări vădit lipsite de pertinență și întrebări ipotetice adresate într-un context care exclude un răspuns util — Întrebări fără legătură cu obiectul litigiului principal — Lipsa competenței Curții

   (art. 267 TFUE)

2. Protecția consumatorilor — Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii — Directiva 93/13 — Obligația instanței naționale de a examina din oficiu caracterul abuziv al unei clauze care figurează într-un contract dedus aprecierii sale — Întindere

   (Directiva 93/13 a Consiliului)

3. Protecția consumatorilor — Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii — Directiva 93/13 — Obiectiv

   [Directiva 93/13 a Consiliului, art. 6 alin. (1)]

4. Protecția consumatorilor — Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii — Directiva 93/13 — Procedură de somație de plată — Absența facultății instanței naționale de a aprecia din oficiu caracterul abuziv al unei clauze care figurează într-un contract dedus aprecierii sale, în lipsa unei opoziții formulate de consumator — Inadmisibilitate

   (Directiva 93/13 a Consiliului)

5. Dreptul Uniunii Europene — Efect direct — Modalități procedurale naționale — Condiții de aplicare — Respectarea principiilor echivalenței și efectivității

6. Protecția consumatorilor — Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii — Directiva 93/13 — Procedură de executare ipotecară — Absența facultății instanței naționale de a adopta măsuri provizorii — Inadmisibilitate — Neconformitate cu principiul efectivității

   (Directiva 93/13 a Consiliului)

7. Protecția consumatorilor — Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii — Directiva 93/13 — Clauză abuzivă în sensul articolului 3 — Aprecierea caracterului abuziv de către instanța națională — Criterii

   [Directiva 93/13 a Consiliului, art. 3 alin. (1) și art. 4 alin. (1)]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 34, 35 și 39)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 41, 46 și 47)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 44 și 45)

4.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 48)

5.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 50 și 53)

6.  Directiva 93/13 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretată în sensul că se opune reglementării unui stat membru care, în condițiile în care nu prevede, în cadrul unei proceduri de executare ipotecară, motive de contestație întemeiate pe caracterul abuziv al unei clauze contractuale care constituie temeiul titlului executoriu, nu permite instanței sesizate cu procedura de fond, competentă să aprecieze caracterul abuziv al unei asemenea clauze, să adopte măsuri provizorii, printre care în special suspendarea procedurii de executare menționate, atunci când adoptarea acestor măsuri este necesară pentru garantarea deplinei eficacități a deciziei sale finale.

   Astfel, în lipsa acestei posibilități, în toate cazurile în care executarea imobiliară a bunului ipotecat se efectuează înaintea pronunțării deciziei instanței de fond prin care se declară caracterul abuziv al clauzei contractuale aflate la originea ipotecii și, prin urmare, nulitatea procedurii de executare, această decizie nu ar permite să garanteze consumatorului respectiv decât o protecție a posteriori, de natură exclusiv financiară, care s-ar dovedi incompletă și insuficientă și nu ar constitui un mijloc nici adecvat, nici eficient pentru a preveni utilizarea acestor clauze în continuare, contrar prevederilor articolului 7 alineatul (1) din Directiva 93/13. Situația este aceeași a fortiori atunci când bunul care face obiectul garanției ipotecare este locuința consumatorului prejudiciat și a familiei sale, întrucât acest mecanism de protecție a consumatorilor limitat la plata unor despăgubiri nu permite împiedicarea pierderii definitive și ireversibile a locuinței respective. Or, un asemenea regim procedural este de natură să aducă atingere efectivității protecției urmărite de directivă.

   (a se vedea punctele 59-61 și 64 și dispozitiv 1)

7.  Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 93/13 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că:

   —

   noțiunea „dezechilibru semnificativ” în detrimentul consumatorului trebuie apreciată prin intermediul unei analize a normelor naționale aplicabile în lipsa unui acord între părți, pentru a evalua dacă și, eventual, în ce măsură contractul îl plasează pe consumator într-o situație juridică mai puțin favorabilă în raport cu cea prevăzută de dreptul național în vigoare. De asemenea, este relevant în acest scop să se procedeze la o examinare a situației juridice în care se găsește consumatorul menționat având în vedere mijloacele de care dispune, potrivit reglementării naționale, pentru a face să înceteze utilizarea clauzelor abuzive;

   —

   pentru a ști dacă dezechilibrul este creat „în contradicție cu cerința de bună-credință”, este important să se verifice dacă vânzătorul sau furnizorul, acționând în mod corect și echitabil față de consumator, se putea aștepta în mod rezonabil ca acesta din urmă să accepte clauza în discuție în urma unei negocieri individuale. Articolul 3 alineatul (3) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că anexa la care face trimitere această dispoziție nu conține decât o listă orientativă și neexhaustivă a clauzelor care pot fi considerate abuzive. În plus, articolul 4 din directiva menționată prevede că eventualul caracter abuziv al unei clauze contractuale trebuie apreciat luându-se în considerare natura bunurilor sau a serviciilor pentru care s-a încheiat contractul și raportându-se, în momentul încheierii contractului, la toate circumstanțele care însoțesc încheierea contractului. Rezultă că, în acest context, este necesar să se examineze de asemenea consecințele pe care clauza respectivă le poate avea în cadrul dreptului aplicabil contractului, ceea ce implică o examinare a sistemului juridic național. (a se vedea punctele 68-71 și 76 și dispozitiv 2)