Cauzele conexate C-72/10 și C-77/10

Procese penale

împotriva

Marcello Costa și Ugo Cifone

(cereri de pronunțare a unor hotărâri preliminare formulate de Corte suprema di cassazione)

„Libertatea de stabilire — Libera prestare a serviciilor — Jocuri de noroc — Colectare de pariuri privind evenimente sportive — Cerința unei concesiuni — Consecințe care rezultă din încălcarea dreptului Uniunii cu ocazia atribuirii concesiunilor — Atribuirea a 16300 de concesiuni suplimentare — Principiul egalității de tratament și obligația de transparență — Principiul securității juridice — Protecția titularilor concesiunilor anterioare — Reglementare națională — Distanțe minime obligatorii între punctele de colectare a pariurilor — Admisibilitate — Activități transfrontaliere care pot fi asimilate celor care fac obiectul concesiunii — Interdicție prevăzută de reglementarea națională — Admisibilitate”

Sumarul hotărârii

1. Libera prestare a serviciilor – Libertatea de stabilire – Restricții – Jocuri de noroc – Legislație națională care prevede sancțiuni penale pentru colectarea de pariuri fără deținerea unei concesiuni sau a unei autorizații – Refuzarea acordării concesiunii sau autorizației cu încălcarea dreptului Uniunii

   (art. 43 CE și 49 CE)

2. Libera prestare a serviciilor – Libertatea de stabilire – Restricții – Jocuri de noroc – Legislație națională care interzice colectarea de pariuri în lipsa unei concesiuni sau a unei autorizații a poliției – Excluderea unui operator dintr-o procedură de cerere de ofertă prin care se urmărește atribuirea unei asemenea concesiuni, cu încălcarea dreptului Uniunii

   (art. 43 CE și 49 CE)

3. Libera prestare a serviciilor – Libertatea de stabilire – Jocuri de noroc – Legislație națională care prevede sancțiuni penale pentru colectarea de pariuri fără deținerea unei concesiuni sau a unei autorizații – Condiții de revocare a concesiunii acordate în urma unei cereri de ofertă

   (art. 43 CE și 49 CE)

1.  Articolele 43 CE și 49 CE, precum și principiile egalității de tratament și efectivității trebuie interpretate în sensul că se opun ca un stat membru, care a exclus, cu încălcarea dreptului Uniunii, o categorie de operatori de la atribuirea concesiunilor pentru desfășurarea unei activități economice și care încearcă să remedieze această încălcare prin scoaterea la concurs a unui număr important de concesiuni noi, să protejeze pozițiile comerciale dobândite de operatorii existenți prevăzând, printre altele, obligația respectării unei distanțe minime între unitățile noilor titulari de concesiuni și cele ale operatorilor existenți.

   Un regim de distanțe minime între punctele de vânzare nu poate fi justificat decât în cazul în care obiectivul real al unor astfel de norme nu ar fi acela de a proteja pozițiile comerciale ale operatorilor existenți, ci mai curând cel de a canaliza cererea privind jocurile de noroc în circuite controlate, verificarea acestei împrejurări revenind instanței naționale. Pe de altă parte, revine instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă obligația de a respecta distanțe minime, care împiedică înființarea de puncte de vânzare suplimentare în zonele puternic frecventate de public, este într-adevăr de natură să atingă obiectivul invocat și dacă va determina în mod efectiv noii operatori să se stabilească în locuri mai puțin frecventate și să asigure astfel o acoperire națională.

   (a se vedea punctele 65 și 66 și dispozitiv 1)

2.  Articolele 43 CE și 49 CE trebuie interpretate în sensul că se opun aplicării unor sancțiuni pentru desfășurarea unei activități organizate de colectare de pariuri fără concesiune sau fără autorizația poliției unor persoane care se află în legătură cu un operator care fusese exclus de la o procedură de cerere de ofertă cu încălcarea dreptului Uniunii, inclusiv după noua procedură de cerere de ofertă menită să remedieze această încălcare a dreptului Uniunii, atunci când această procedură de cerere de ofertă și atribuirea subsecventă a unor concesiuni noi nu au remediat în mod efectiv excluderea nelegală a operatorului menționat de la procedura de cerere de ofertă anterioară.

   Aceasta este situația atunci când la momentul cererii de ofertă destinate să remedieze neregulile unei prime proceduri de cerere de ofertă erau pendinte proceduri penale declanșate împotriva unui operator, care s-au dovedit ulterior lipsite de temei legal, făcând astfel practic imposibilă participarea unui asemenea operator la această a doua procedură de cerere de ofertă, întrucât eventuala participare ar fi condus la revocarea imediată a concesiunii. Astfel, cu toate că, în anumite condiții, se poate dovedi justificată luarea unor măsuri preventive împotriva unui operator de jocuri de noroc suspectat, pe baza unor indicii doveditoare, de a fi implicat în activități infracționale, o excludere de pe piață prin revocarea concesiunii ar trebui considerată, în principiu, proporțională în raport cu obiectivul de combatere a infracționalității numai dacă se întemeiază pe o hotărâre având autoritate de lucru judecat și care privește o infracțiune suficient de gravă. Pe de altă parte, o reglementare națională care prevede, chiar și temporar, excluderea operatorilor de pe piață ar putea fi considerată proporțională numai cu condiția să prevadă o cale de atac eficientă, precum și despăgubiri pentru prejudiciul suferit în cazul în care, ulterior, această excludere s-ar dovedi nejustificată.

   (a se vedea punctele 81, 84 și 91 și dispozitiv 2)

3.  Rezultă din articolele 43 CE și 49 CE, din principiul egalității de tratament, din obligația de transparență, precum și din principiul securității juridice că condițiile și modalitățile unei proceduri de cerere de ofertă referitoare la jocuri de noroc aferente altor evenimente decât cursele hipice, în special dispozițiile care prevăd decăderea din dreptul la concesiunile acordate în urma unei astfel de proceduri de cerere de ofertă, trebuie să fie formulate în mod clar, precis și univoc, verificarea acestui aspect revenind instanței de trimitere.

   (a se vedea punctele 89 și 92 și dispozitiv 3)

Cauzele conexate C-72/10 și C-77/10

Procese penale

împotriva

Marcello Costa și Ugo Cifone

(cereri de pronunțare a unor hotărâri preliminare formulate de Corte suprema di cassazione)

„Libertatea de stabilire — Libera prestare a serviciilor — Jocuri de noroc — Colectare de pariuri privind evenimente sportive — Cerința unei concesiuni — Consecințe care rezultă din încălcarea dreptului Uniunii cu ocazia atribuirii concesiunilor — Atribuirea a 16300 de concesiuni suplimentare — Principiul egalității de tratament și obligația de transparență — Principiul securității juridice — Protecția titularilor concesiunilor anterioare — Reglementare națională — Distanțe minime obligatorii între punctele de colectare a pariurilor — Admisibilitate — Activități transfrontaliere care pot fi asimilate celor care fac obiectul concesiunii — Interdicție prevăzută de reglementarea națională — Admisibilitate”

Sumarul hotărârii

1. Libera prestare a serviciilor — Libertatea de stabilire — Restricții — Jocuri de noroc — Legislație națională care prevede sancțiuni penale pentru colectarea de pariuri fără deținerea unei concesiuni sau a unei autorizații — Refuzarea acordării concesiunii sau autorizației cu încălcarea dreptului Uniunii

   (art. 43 CE și 49 CE)

2. Libera prestare a serviciilor — Libertatea de stabilire — Restricții — Jocuri de noroc — Legislație națională care interzice colectarea de pariuri în lipsa unei concesiuni sau a unei autorizații a poliției — Excluderea unui operator dintr-o procedură de cerere de ofertă prin care se urmărește atribuirea unei asemenea concesiuni, cu încălcarea dreptului Uniunii

   (art. 43 CE și 49 CE)

3. Libera prestare a serviciilor — Libertatea de stabilire — Jocuri de noroc — Legislație națională care prevede sancțiuni penale pentru colectarea de pariuri fără deținerea unei concesiuni sau a unei autorizații — Condiții de revocare a concesiunii acordate în urma unei cereri de ofertă

   (art. 43 CE și 49 CE)

1.  Articolele 43 CE și 49 CE, precum și principiile egalității de tratament și efectivității trebuie interpretate în sensul că se opun ca un stat membru, care a exclus, cu încălcarea dreptului Uniunii, o categorie de operatori de la atribuirea concesiunilor pentru desfășurarea unei activități economice și care încearcă să remedieze această încălcare prin scoaterea la concurs a unui număr important de concesiuni noi, să protejeze pozițiile comerciale dobândite de operatorii existenți prevăzând, printre altele, obligația respectării unei distanțe minime între unitățile noilor titulari de concesiuni și cele ale operatorilor existenți.

   Un regim de distanțe minime între punctele de vânzare nu poate fi justificat decât în cazul în care obiectivul real al unor astfel de norme nu ar fi acela de a proteja pozițiile comerciale ale operatorilor existenți, ci mai curând cel de a canaliza cererea privind jocurile de noroc în circuite controlate, verificarea acestei împrejurări revenind instanței naționale. Pe de altă parte, revine instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă obligația de a respecta distanțe minime, care împiedică înființarea de puncte de vânzare suplimentare în zonele puternic frecventate de public, este într-adevăr de natură să atingă obiectivul invocat și dacă va determina în mod efectiv noii operatori să se stabilească în locuri mai puțin frecventate și să asigure astfel o acoperire națională.

   (a se vedea punctele 65 și 66 și dispozitiv 1)

2.  Articolele 43 CE și 49 CE trebuie interpretate în sensul că se opun aplicării unor sancțiuni pentru desfășurarea unei activități organizate de colectare de pariuri fără concesiune sau fără autorizația poliției unor persoane care se află în legătură cu un operator care fusese exclus de la o procedură de cerere de ofertă cu încălcarea dreptului Uniunii, inclusiv după noua procedură de cerere de ofertă menită să remedieze această încălcare a dreptului Uniunii, atunci când această procedură de cerere de ofertă și atribuirea subsecventă a unor concesiuni noi nu au remediat în mod efectiv excluderea nelegală a operatorului menționat de la procedura de cerere de ofertă anterioară.

   Aceasta este situația atunci când la momentul cererii de ofertă destinate să remedieze neregulile unei prime proceduri de cerere de ofertă erau pendinte proceduri penale declanșate împotriva unui operator, care s-au dovedit ulterior lipsite de temei legal, făcând astfel practic imposibilă participarea unui asemenea operator la această a doua procedură de cerere de ofertă, întrucât eventuala participare ar fi condus la revocarea imediată a concesiunii. Astfel, cu toate că, în anumite condiții, se poate dovedi justificată luarea unor măsuri preventive împotriva unui operator de jocuri de noroc suspectat, pe baza unor indicii doveditoare, de a fi implicat în activități infracționale, o excludere de pe piață prin revocarea concesiunii ar trebui considerată, în principiu, proporțională în raport cu obiectivul de combatere a infracționalității numai dacă se întemeiază pe o hotărâre având autoritate de lucru judecat și care privește o infracțiune suficient de gravă. Pe de altă parte, o reglementare națională care prevede, chiar și temporar, excluderea operatorilor de pe piață ar putea fi considerată proporțională numai cu condiția să prevadă o cale de atac eficientă, precum și despăgubiri pentru prejudiciul suferit în cazul în care, ulterior, această excludere s-ar dovedi nejustificată.

   (a se vedea punctele 81, 84 și 91 și dispozitiv 2)

3.  Rezultă din articolele 43 CE și 49 CE, din principiul egalității de tratament, din obligația de transparență, precum și din principiul securității juridice că condițiile și modalitățile unei proceduri de cerere de ofertă referitoare la jocuri de noroc aferente altor evenimente decât cursele hipice, în special dispozițiile care prevăd decăderea din dreptul la concesiunile acordate în urma unei astfel de proceduri de cerere de ofertă, trebuie să fie formulate în mod clar, precis și univoc, verificarea acestui aspect revenind instanței de trimitere.

   (a se vedea punctele 89 și 92 și dispozitiv 3)