Cauza C-40/11

Yoshikazu Iida

împotriva

Stadt Ulm

(cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgerichtshof Baden-Württemberg)

„Articolele 20 TFUE și 21 TFUE — Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Articolul 51 — Directiva 2003/109/CE — Resortisanți ai unor țări terțe — Drept de ședere într-un stat membru — Directiva 2004/38/CE — Resortisanți ai unor țări terțe, membri de familie ai cetățenilor Uniunii — Resortisant al unei țări terțe care nu însoțește și nici nu se alătură unui cetățean al Uniunii în statul membru gazdă și care are reședința în statul membru de origine al cetățeanului — Drept de ședere al resortisantului unei țări terțe în statul membru de origine al unui cetățean cu reședința în alt stat membru — Cetățenia Uniunii — Drepturi fundamentale”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a treia) din 8 noiembrie 2012

1. Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind imigrarea – Statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung – Directiva 2003/109 – Acordarea unui permis de ședere în calitate de rezident pe termen lung – Condiții – Obligația de introducere a unei cereri de eliberare a unui permis de ședere – Resortisant al unei țări terțe care și-a retras cererea în mod voluntar – Consecință

   [Directiva 2003/109 a Consiliului, art. 5 și art. 7 alin. (1)]

2. Cetăţenia Uniunii – Dreptul de liberă circulație și de liberă ședere pe teritoriul statelor membre – Directiva 2004/38 – Beneficiari – Membri de familie – Noţiune – Ascendent care nu se află în întreținerea unui cetățean al Uniunii – Excludere

   [Directiva 2004/38 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 2 punctul 2 litera (d) și art. 3 alin. (1)]

3. Cetăţenia Uniunii – Dreptul de liberă circulație și de liberă ședere pe teritoriul statelor membre – Directiva 2004/38 – Beneficiari – Membri de familie – Noţiune – Soț – Soț care trăiește în mod separat – Includere

   [Directiva 2004/38 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 2 punctul 2 litera (a) și art. 3 alin. (1)]

4. Cetăţenia Uniunii – Dreptul de liberă circulație și de liberă ședere pe teritoriul statelor membre – Directiva 2004/38 – Beneficiari – Membru de familie care nici nu a însoțit un cetățean al Uniunii și nici nu s-a alăturat acestuia – Excludere

   [Directiva 2004/38 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 3 alin. (1)]

5. Cetăţenia Uniunii – Dispozițiile tratatului – Domeniu de aplicare – Cetățean al Uniunii care și-a exercitat dreptul de liberă circulație – Condiţie de includere – Aplicarea unor măsuri care au ca efect privarea de beneficiul efectiv al substanței drepturilor conferite de statutul de cetățean al Uniunii – Refuz din partea statului membru de origine al unui cetățean al Uniunii de a acorda dreptul de ședere în temeiul Directivei 2004/38 unui membru de familie resortisant al unei țări terțe – Circumstanță insuficientă pentru stabilirea împiedicării menționate – Apreciere în raport cu articolul 51 din Carta drepturilor fundamentale – Situație care nu intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii

   (art. 20 TFUE și 21 TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 51; Directiva 2004/38 a Parlamentului European și a Consiliului; Directiva 2003/109 a Consiliului)

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 36-48)

2.  În temeiul articolului 2 punctul 2 litera (d) din Directiva 2004/38 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221, 68/360, 72/194, 73/148, 75/34, 75/35, 90/364, 90/365 și 93/96, calitatea de membru de familie aflat „în întreținerea” cetățeanului Uniunii titular al dreptului de ședere rezultă dintr-o situație de fapt caracterizată prin împrejurarea că sprijinul material acordat membrului de familie este asigurat de titularul dreptului de ședere, astfel încât, atunci când survine situația opusă, și anume când titularul dreptului de ședere se află în întreținerea resortisantului unei țări terțe, acesta din urmă nu poate să invoce calitatea de ascendent aflat „în întreținere[a]” titularului menționat pentru a beneficia de un drept de ședere în statul membru gazdă.

   (a se vedea punctul 55)

3.  În temeiul articolului 2 punctul 2 litera (a) din Directiva 2004/38 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221, 68/360, 72/194, 73/148, 75/34, 75/35, 90/364, 90/365 și 93/96, soțul unui cetățean al Uniunii care și-a exercitat dreptul de liberă circulație este considerat „membru de familie” al cetățeanului menționat. Nu sunt impuse în sarcina persoanei în cauză alte condiții decât calitatea de soț. Prin urmare, soțul nu trebuie să locuiască, în mod necesar, în permanență împreună cu cetățeanul Uniunii pentru a fi titularul unui drept derivat de ședere. Astfel, o căsătorie nu poate fi considerată desfăcută atât timp cât nu i s-a pus capăt de către autoritatea competentă. Acest lucru nu este valabil în situația soților care nu fac decât să trăiască separat, chiar atunci când intenționează să divorțeze ulterior.

   (a se vedea punctele 57 și 58)

4.  Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2004/38 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221, 68/360, 72/194, 73/148, 75/34, 75/35, 90/364, 90/365 și 93/96 acordă un drept derivat de ședere numai membrilor de familie ai unui cetățean al Uniunii care însoțesc această persoană sau se alătură acesteia. O astfel de cerință răspunde finalității drepturilor derivate de intrare și de ședere pe care Directiva 2004/38 le prevede pentru membrii de familie ai cetățenilor Uniunii, dat fiind că, altfel, imposibilitatea ca cetățeanul Uniunii să fie însoțit de familia sa sau ca aceasta să i se alăture în statul membru gazdă ar fi de natură să aducă atingere libertății sale de circulație, descurajându-l să își exercite drepturile de intrare și de ședere în acest stat membru. Prin urmare, nu se poate acorda un drept de ședere în temeiul Directivei 2004/38 unui resortisant al unei țări terțe care nici nu a însoțit, în statul membru gazdă, membrul de familie cetățean al Uniunii care și-a exercitat dreptul de liberă circulație și nici nu s-a alăturat acestuia.

   (a se vedea punctele 61-63)

5.  În afara situațiilor reglementate de Directiva 2004/38 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221, 68/360, 72/194, 73/148, 75/34, 75/35, 90/364, 90/365 și 93/96 și atunci când nu există nici alt element de legătură cu dispozițiile dreptului Uniunii privind cetățenia, un resortisant al unei țări terțe nu poate revendica un drept de ședere derivat din cel al unui cetățean al Uniunii.

   Un astfel de element de legătură nu este stabilit în cazul în care refuzul acordării unui permis de ședere unui resortisant al unei țări terțe membru de familie al unui cetățean al Uniunii nu riscă să îl împiedice pe cetățeanul Uniunii să beneficieze în mod efectiv de substanța drepturilor legate de statutul său de cetățean al Uniunii sau să constituie un obstacol în calea dreptului său de liberă circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre. În această privință, perspective pur ipotetice privind obstacole în calea exercitării dreptului de liberă circulație a cetățenilor Uniunii nu constituie o legătură suficientă cu dreptul Uniunii pentru a justifica aplicarea dispozițiilor acestuia.

   Pe de altă parte, pentru a stabili dacă un astfel de refuz ține de punerea în aplicare a dreptului Uniunii în sensul articolului 51 din Carta drepturilor fundamentale, trebuie verificat, printre alte elemente, dacă reglementarea națională în cauză are drept scop punerea în aplicare a unei dispoziții a dreptului Uniunii, caracterul acestei reglementări și aspectul dacă aceasta urmărește alte obiective decât cele acoperite de dreptul Uniunii, chiar dacă ea este de natură să îl afecteze în mod indirect pe acesta din urmă, precum și problema dacă există o reglementare de drept al Uniunii specifică în materie sau de natură să îl afecteze.

   Întrucât refuzul eliberării unui permis de ședere nu ține de punerea în aplicare a dreptului Uniunii în sensul articolului 51 din Carta drepturilor fundamentale, deoarece situația solicitantului permisului de ședere nu intră sub incidența dreptului Uniunii, conformitatea acestui refuz cu drepturile fundamentale nu poate fi examinată în lumina drepturilor instituite de aceasta din urmă.

   (a se vedea punctele 76, 77 și 79-82 și dispozitivul)

Cauza C-40/11

Yoshikazu Iida

împotriva

Stadt Ulm

(cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgerichtshof Baden-Württemberg)

„Articolele 20 TFUE și 21 TFUE — Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Articolul 51 — Directiva 2003/109/CE — Resortisanți ai unor țări terțe — Drept de ședere într-un stat membru — Directiva 2004/38/CE — Resortisanți ai unor țări terțe, membri de familie ai cetățenilor Uniunii — Resortisant al unei țări terțe care nu însoțește și nici nu se alătură unui cetățean al Uniunii în statul membru gazdă și care are reședința în statul membru de origine al cetățeanului — Drept de ședere al resortisantului unei țări terțe în statul membru de origine al unui cetățean cu reședința în alt stat membru — Cetățenia Uniunii — Drepturi fundamentale”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a treia) din 8 noiembrie 2012

1. Controale la frontiere, azil și imigrare — Politica privind imigrarea — Statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung — Directiva 2003/109 — Acordarea unui permis de ședere în calitate de rezident pe termen lung — Condiții — Obligația de introducere a unei cereri de eliberare a unui permis de ședere — Resortisant al unei țări terțe care și-a retras cererea în mod voluntar — Consecință

   [Directiva 2003/109 a Consiliului, art. 5 și art. 7 alin. (1)]

2. Cetăţenia Uniunii — Dreptul de liberă circulație și de liberă ședere pe teritoriul statelor membre — Directiva 2004/38 — Beneficiari — Membri de familie — Noţiune — Ascendent care nu se află în întreținerea unui cetățean al Uniunii — Excludere

   [Directiva 2004/38 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 2 punctul 2 litera (d) și art. 3 alin. (1)]

3. Cetăţenia Uniunii — Dreptul de liberă circulație și de liberă ședere pe teritoriul statelor membre — Directiva 2004/38 — Beneficiari — Membri de familie — Noţiune — Soț — Soț care trăiește în mod separat — Includere

   [Directiva 2004/38 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 2 punctul 2 litera (a) și art. 3 alin. (1)]

4. Cetăţenia Uniunii — Dreptul de liberă circulație și de liberă ședere pe teritoriul statelor membre — Directiva 2004/38 — Beneficiari — Membru de familie care nici nu a însoțit un cetățean al Uniunii și nici nu s-a alăturat acestuia — Excludere

   [Directiva 2004/38 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 3 alin. (1)]

5. Cetăţenia Uniunii — Dispozițiile tratatului — Domeniu de aplicare — Cetățean al Uniunii care și-a exercitat dreptul de liberă circulație — Condiţie de includere — Aplicarea unor măsuri care au ca efect privarea de beneficiul efectiv al substanței drepturilor conferite de statutul de cetățean al Uniunii — Refuz din partea statului membru de origine al unui cetățean al Uniunii de a acorda dreptul de ședere în temeiul Directivei 2004/38 unui membru de familie resortisant al unei țări terțe — Circumstanță insuficientă pentru stabilirea împiedicării menționate — Apreciere în raport cu articolul 51 din Carta drepturilor fundamentale — Situație care nu intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii

   (art. 20 TFUE și 21 TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 51; Directiva 2004/38 a Parlamentului European și a Consiliului; Directiva 2003/109 a Consiliului)

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 36-48)

2.  În temeiul articolului 2 punctul 2 litera (d) din Directiva 2004/38 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221, 68/360, 72/194, 73/148, 75/34, 75/35, 90/364, 90/365 și 93/96, calitatea de membru de familie aflat „în întreținerea” cetățeanului Uniunii titular al dreptului de ședere rezultă dintr-o situație de fapt caracterizată prin împrejurarea că sprijinul material acordat membrului de familie este asigurat de titularul dreptului de ședere, astfel încât, atunci când survine situația opusă, și anume când titularul dreptului de ședere se află în întreținerea resortisantului unei țări terțe, acesta din urmă nu poate să invoce calitatea de ascendent aflat „în întreținere[a]” titularului menționat pentru a beneficia de un drept de ședere în statul membru gazdă.

   (a se vedea punctul 55)

3.  În temeiul articolului 2 punctul 2 litera (a) din Directiva 2004/38 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221, 68/360, 72/194, 73/148, 75/34, 75/35, 90/364, 90/365 și 93/96, soțul unui cetățean al Uniunii care și-a exercitat dreptul de liberă circulație este considerat „membru de familie” al cetățeanului menționat. Nu sunt impuse în sarcina persoanei în cauză alte condiții decât calitatea de soț. Prin urmare, soțul nu trebuie să locuiască, în mod necesar, în permanență împreună cu cetățeanul Uniunii pentru a fi titularul unui drept derivat de ședere. Astfel, o căsătorie nu poate fi considerată desfăcută atât timp cât nu i s-a pus capăt de către autoritatea competentă. Acest lucru nu este valabil în situația soților care nu fac decât să trăiască separat, chiar atunci când intenționează să divorțeze ulterior.

   (a se vedea punctele 57 și 58)

4.  Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2004/38 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221, 68/360, 72/194, 73/148, 75/34, 75/35, 90/364, 90/365 și 93/96 acordă un drept derivat de ședere numai membrilor de familie ai unui cetățean al Uniunii care însoțesc această persoană sau se alătură acesteia. O astfel de cerință răspunde finalității drepturilor derivate de intrare și de ședere pe care Directiva 2004/38 le prevede pentru membrii de familie ai cetățenilor Uniunii, dat fiind că, altfel, imposibilitatea ca cetățeanul Uniunii să fie însoțit de familia sa sau ca aceasta să i se alăture în statul membru gazdă ar fi de natură să aducă atingere libertății sale de circulație, descurajându-l să își exercite drepturile de intrare și de ședere în acest stat membru. Prin urmare, nu se poate acorda un drept de ședere în temeiul Directivei 2004/38 unui resortisant al unei țări terțe care nici nu a însoțit, în statul membru gazdă, membrul de familie cetățean al Uniunii care și-a exercitat dreptul de liberă circulație și nici nu s-a alăturat acestuia.

   (a se vedea punctele 61-63)

5.  În afara situațiilor reglementate de Directiva 2004/38 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221, 68/360, 72/194, 73/148, 75/34, 75/35, 90/364, 90/365 și 93/96 și atunci când nu există nici alt element de legătură cu dispozițiile dreptului Uniunii privind cetățenia, un resortisant al unei țări terțe nu poate revendica un drept de ședere derivat din cel al unui cetățean al Uniunii.

   Un astfel de element de legătură nu este stabilit în cazul în care refuzul acordării unui permis de ședere unui resortisant al unei țări terțe membru de familie al unui cetățean al Uniunii nu riscă să îl împiedice pe cetățeanul Uniunii să beneficieze în mod efectiv de substanța drepturilor legate de statutul său de cetățean al Uniunii sau să constituie un obstacol în calea dreptului său de liberă circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre. În această privință, perspective pur ipotetice privind obstacole în calea exercitării dreptului de liberă circulație a cetățenilor Uniunii nu constituie o legătură suficientă cu dreptul Uniunii pentru a justifica aplicarea dispozițiilor acestuia.

   Pe de altă parte, pentru a stabili dacă un astfel de refuz ține de punerea în aplicare a dreptului Uniunii în sensul articolului 51 din Carta drepturilor fundamentale, trebuie verificat, printre alte elemente, dacă reglementarea națională în cauză are drept scop punerea în aplicare a unei dispoziții a dreptului Uniunii, caracterul acestei reglementări și aspectul dacă aceasta urmărește alte obiective decât cele acoperite de dreptul Uniunii, chiar dacă ea este de natură să îl afecteze în mod indirect pe acesta din urmă, precum și problema dacă există o reglementare de drept al Uniunii specifică în materie sau de natură să îl afecteze.

   Întrucât refuzul eliberării unui permis de ședere nu ține de punerea în aplicare a dreptului Uniunii în sensul articolului 51 din Carta drepturilor fundamentale, deoarece situația solicitantului permisului de ședere nu intră sub incidența dreptului Uniunii, conformitatea acestui refuz cu drepturile fundamentale nu poate fi examinată în lumina drepturilor instituite de aceasta din urmă.

   (a se vedea punctele 76, 77 și 79-82 și dispozitivul)