Cauza C-39/10

Comisia Europeană

împotriva

Republicii Estonia

„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Libera circulație a lucrătorilor — Impozit pe venit — Deducere — Pensii pentru limită de vârstă — Impact asupra pensiilor cu cuantum redus — Discriminare între contribuabilii rezidenți și cei nerezidenți”

Sumarul hotărârii

1. Procedură – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă – Identificarea obiectului litigiului – Expunere sumară a motivelor invocate – Formulare neechivocă a concluziilor reclamantului

   [art. 258 TFUE; Regulamentul de procedură al Curții, art. 38 alin. (1) lit. (c)]

2. Libera circulație a persoanelor – Lucrători – Egalitate de tratament – Impozite pe venit – Reglementare națională prin care pensionarii nerezidenți, care nu sunt impozitați în statul membru de reședință ca urmare a cuantumului redus al pensiilor lor, sunt excluși de la beneficiul deducerilor – Inadmisibilitate

   (art. 45 TFUE; Acordul privind SEE, art. 28)

1.  Din articolul 38 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură al Curții și din jurisprudența referitoare la această dispoziție rezultă că orice cerere de sesizare a instanței trebuie să indice în mod clar și precis obiectul litigiului, precum și expunerea sumară a motivelor invocate pentru a permite pârâtului să își pregătească apărarea, iar Curții să își exercite controlul. Rezultă că elementele esențiale de fapt și de drept pe care se întemeiază o acțiune trebuie să reiasă într-un mod coerent și comprehensibil din chiar textul cererii, iar concluziile acesteia din urmă trebuie să fie formulate într-un mod neechivoc, astfel încât Curtea să nu se pronunțe ultra petita sau să nu omită să se pronunțe asupra unei obiecții.

   În această privință, în cadrul unei acțiuni formulate în temeiul articolului 258 TFUE, aceasta trebuie să prezinte motivele în mod coerent și precis pentru a permite statului membru și Curții să determine cu exactitate întinderea încălcării dreptului Uniunii imputate, condiție necesară pentru ca statul respectiv să poată invoca în mod util mijloacele sale de apărare, iar Curtea să poată verifica existența pretinsei neîndepliniri a obligațiilor.

   (a se vedea punctele 24 și 26)

2.  Nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul articolului 45 TFUE și al articolului 28 din Acordul privind Spațiul Economic European un stat membru care exclude pensionarii nerezidenți de la beneficiul deducerilor prevăzute prin legea privind impozitul pe venit din acel stat, atunci când, având în vedere cuantumul redus al pensiilor lor, aceștia nu sunt impozabili în statul membru de reședință, în temeiul legislației fiscale din acesta din urmă.

   Astfel, o reglementare națională care nu ia în considerare situația personală și familială a contribuabililor respectivi este de natură să sancționeze persoanele care au folosit facilitățile prevăzute de normele privind libera circulație a lucrătorilor și se dovedește, în consecință, incompatibilă cu cerințele tratatelor, astfel cum rezultă acestea din articolul 45 TFUE.

   (a se vedea punctele 58 și 68 și dispozitivul)

Cauza C-39/10

Comisia Europeană

împotriva

Republicii Estonia

„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Libera circulație a lucrătorilor — Impozit pe venit — Deducere — Pensii pentru limită de vârstă — Impact asupra pensiilor cu cuantum redus — Discriminare între contribuabilii rezidenți și cei nerezidenți”

Sumarul hotărârii

1. Procedură — Cerere de sesizare a instanței — Cerințe de formă — Identificarea obiectului litigiului — Expunere sumară a motivelor invocate — Formulare neechivocă a concluziilor reclamantului

   [art. 258 TFUE; Regulamentul de procedură al Curții, art. 38 alin. (1) lit. (c)]

2. Libera circulație a persoanelor — Lucrători — Egalitate de tratament — Impozite pe venit — Reglementare națională prin care pensionarii nerezidenți, care nu sunt impozitați în statul membru de reședință ca urmare a cuantumului redus al pensiilor lor, sunt excluși de la beneficiul deducerilor — Inadmisibilitate

   (art. 45 TFUE; Acordul privind SEE, art. 28)

1.  Din articolul 38 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură al Curții și din jurisprudența referitoare la această dispoziție rezultă că orice cerere de sesizare a instanței trebuie să indice în mod clar și precis obiectul litigiului, precum și expunerea sumară a motivelor invocate pentru a permite pârâtului să își pregătească apărarea, iar Curții să își exercite controlul. Rezultă că elementele esențiale de fapt și de drept pe care se întemeiază o acțiune trebuie să reiasă într-un mod coerent și comprehensibil din chiar textul cererii, iar concluziile acesteia din urmă trebuie să fie formulate într-un mod neechivoc, astfel încât Curtea să nu se pronunțe ultra petita sau să nu omită să se pronunțe asupra unei obiecții.

   În această privință, în cadrul unei acțiuni formulate în temeiul articolului 258 TFUE, aceasta trebuie să prezinte motivele în mod coerent și precis pentru a permite statului membru și Curții să determine cu exactitate întinderea încălcării dreptului Uniunii imputate, condiție necesară pentru ca statul respectiv să poată invoca în mod util mijloacele sale de apărare, iar Curtea să poată verifica existența pretinsei neîndepliniri a obligațiilor.

   (a se vedea punctele 24 și 26)

2.  Nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul articolului 45 TFUE și al articolului 28 din Acordul privind Spațiul Economic European un stat membru care exclude pensionarii nerezidenți de la beneficiul deducerilor prevăzute prin legea privind impozitul pe venit din acel stat, atunci când, având în vedere cuantumul redus al pensiilor lor, aceștia nu sunt impozabili în statul membru de reședință, în temeiul legislației fiscale din acesta din urmă.

   Astfel, o reglementare națională care nu ia în considerare situația personală și familială a contribuabililor respectivi este de natură să sancționeze persoanele care au folosit facilitățile prevăzute de normele privind libera circulație a lucrătorilor și se dovedește, în consecință, incompatibilă cu cerințele tratatelor, astfel cum rezultă acestea din articolul 45 TFUE.

   (a se vedea punctele 58 și 68 și dispozitivul)