Keywords
Summary

Keywords

1. Acorduri internaționale — Acordul de asociere CEE‑Turcia — Consiliu de asociere instituit prin Acordul de asociere CEE‑Turcia — Decizia nr. 1/80 — Libera circulație a persoanelor — Lucrători — Restricții justificate de motive de ordine publică, de siguranță publică sau de sănătate publică — Conținut — Rezidenți pe termen lung

[Directiva 2003/109 a Consiliului, art. 12; Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere CEE‑Turcia, art. 7, alin. (1) a doua liniuță și art. 14 alin. (1)]

2. Acorduri internaționale — Acordul de asociere CEE‑Turcia — Consiliu de asociere instituit prin Acordul de asociere CEE‑Turcia — Decizia nr. 1/80 — Protecție împotriva expulzării — Rezidenți pe termen lung — Conținut — Rezidenți pe termen lung

[Directiva 2004/38 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 28 alin. (3) lit. (a); Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere CEE‑Turcia, art. 7, alin. (1) a doua liniuță și art. 14 alin. (1)]

Summary

1. În vederea aplicării articolului 14 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere CEE‑Turcia, cadrul de referință care ține de dreptul Uniunii este constituit, fiind vorba despre un străin care are reședința în mod legal în statul membru gazdă de mai mult de zece ani fără întrerupere, din articolul 12 din Directiva 2003/109 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung, care, în lipsa unor norme mai favorabile în reglementarea asocierii CEE‑Turcia, are caracterul de normă de protecție minimă împotriva expulzării oricărui resortisant al unui stat terț care este titularul statutului de rezident legal pe termen lung pe teritoriul unui stat membru.

Pe de altă parte, excepția întemeiată pe ordinea publică în materia liberei circulații a lucrătorilor resortisanți ai statelor membre ale Uniunii cum este cea prevăzută de tratat și aplicabilă prin analogie în cadrul asocierii CEE‑Turcia reprezintă o derogare de la această libertate fundamentală, care trebuie interpretată strict și a cărei sferă de aplicare nu poate fi determinată în mod unilateral de statele membre. Astfel, măsurile justificate pentru motive de ordine publică sau de siguranță publică nu pot fi luate decât dacă, după o apreciere de la caz la caz din partea autorităților naționale competente, se dovedește că conduita persoanei în cauză reprezintă în mod efectiv o amenințare reală și suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății. Cu ocazia acestei aprecieri, autoritățile respective trebuie să respecte atât principiul proporționalității, cât și drepturile fundamentale ale persoanei în cauză și în special dreptul la respectarea vieții private și de familie. Asemenea măsuri nu pot fi, așadar, dispuse în mod automat în urma unei condamnări penale sau în scop de prevenire generală destinat să descurajeze alți străini de la comiterea de infracțiuni. Dacă existența mai multor condamnări penale anterioare este, în sine, lipsită de relevanță pentru a justifica o expulzare care privează un resortisant turc de drepturile pe care le întemeiază direct pe Decizia nr. 1/80, cu atât mai mult aceeași trebuie să fie situația unei justificări care ține de durata pedepsei închisorii al cărei obiect îl face persoana în cauză. Revine instanței naționale sarcina ca, în raport, așadar, cu situația actuală a acestei persoane, să evalueze comparativ, pe de o parte, necesitatea preconizatei ingerințe în dreptul de sejur al acesteia în vederea protejării obiectivului legitim urmărit de statul membru gazdă și, pe de altă parte, realitatea factorilor de integrare de natură să permită reintegrarea persoanei în cauză în societatea statului membru respectiv.

(a se vedea punctele 78, 79, 81, 83 și 85)

2. Articolul 14 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere CEE‑Turcia trebuie interpretat în sensul că:

– protecția împotriva expulzării acordată de această dispoziție resortisanților turci nu are aceeași sferă de aplicare ca aceea conferită cetățenilor Uniunii de articolul 28 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2004/38 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, astfel încât regimul protecției împotriva expulzării de care beneficiază acești cetățeni nu poate fi aplicat mutatis mutandis în cazul respectivilor resortisanți turci în vederea determinării sensului și a domeniului de aplicare al acestui articol 14 alineatul (1);

– această dispoziție din Decizia nr. 1/80 nu se opune ca o măsură de expulzare întemeiată pe motive de ordine publică să fie luată împotriva unui resortisant turc care este titularul drepturilor pe care i le conferă articolul 7 primul paragraf a doua liniuță din decizia menționată, în măsura în care conduita persoanei în cauză constituie în mod efectiv o amenințare reală și suficient de gravă care afectează un interes fundamental al societății din statul membru gazdă, iar această măsură este indispensabilă pentru apărarea unui asemenea interes. Revine instanței de trimitere sarcina să aprecieze, ținând seama de toate elementele relevante care caracterizează situația resortisantului turc în cauză, dacă, din punct de vedere legal, o asemenea măsură este justificată într‑un caz concret.

(a se vedea punctul 86 și dispozitivul)