EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62009CJ0236

Sumarul hotărârii

Keywords
Summary

Keywords

Dreptul Uniunii – Principii – Egalitate de tratament – Egalitate de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii – Directiva 2004/113 – Factori actuariali

[Directiva 2004/113 a Consiliului, art. 5 alin. (2)]

Summary

Începând cu 21 decembrie 2012, articolul 5 alineatul (2) din Directiva 2004/113 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii este nevalid.

Este cert că scopul urmărit de Directiva 2004/113 în sectorul serviciilor de asigurări este, astfel cum îl reflectă articolul 5 alineatul (1), aplicarea regulii primelor și prestațiilor unisex. Considerentul (18) al acestei directive prevede în mod explicit că, în vederea garantării egalității de tratament între bărbați și femei, utilizarea sexului ca factor actuarial nu ar trebui să creeze, pentru cei asigurați, diferențe în materie de prime și prestații. Considerentul (19) al directivei menționate prevede, ca o „derogare”, posibilitatea acordată statelor membre de a nu aplica regula primelor și prestațiilor unisex. Astfel, Directiva 2004/113 se bazează pe premisa potrivit căreia, pentru aplicarea principiului egalității de tratament între femei și bărbați consacrat la articolele 21 și 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, situația femeilor și, respectiv, a bărbaților în ceea privește primele și prestațiile de asigurări contractate de aceștia este comparabilă.

Articolul 5 alineatul (2) din Directiva 2004/113, care permite statelor membre în cauză să mențină, nelimitat în timp, o derogare de la regula primelor și prestațiilor unisex, este contrar realizării obiectivului egalității de tratament între femei și bărbați, obiectiv pe care îl urmărește directiva menționată, și incompatibil cu articolele 21 și 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Prin urmare, această dispoziție trebuie considerată nevalidă la expirarea unei perioade de tranziție corespunzătoare.

(a se vedea punctele 30 și 32-34 și dispozitivul)

Top