Keywords
Summary

Keywords

Libera prestare a serviciilor — Restricții — Reglementare națională privind rambursarea cheltuielilor medicale efectuate într‑un alt stat membru — Îngrijiri spitalicești inopinate — Regulamentul nr. 1408/71

[art. 49 CE; Regulamentul nr. 1408/71 al Consiliului, art. 22 alin. (1) lit. (a) punctul (i)]

Summary

Nu își încalcă obligațiile care îi revin în temeiul articolului 49 CE statul membru care refuză beneficiarilor sistemului național de sănătate al acestui stat membru rambursarea complementară a cheltuielilor medicale suportate de aceștia într‑un alt stat membru în cazul unui tratament spitalicesc primit conform articolului 22 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Regulamentul nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul nr. 118/97, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1992/2006, în măsura în care nivelul de acoperire aplicabil în statul membru în care se acordă tratamentul respectiv este inferior celui prevăzut prin legislația statului membru de afiliere.

Astfel, împrejurarea că persoane asigurate în sistemul de sănătate al unui stat membru ar putea fi încurajate să se întoarcă anticipat în acest stat membru pentru a beneficia în acest stat de îngrijirile spitalicești devenite necesare ca urmare a degradării stării lor de sănătate pe parcursul unei șederi temporare într‑un alt stat membru sau să renunțe la o călătorie, de exemplu, turistică sau de studii într‑un astfel de alt stat membru, întrucât nu se pot baza, în afara unor situații deosebite limitate, pe o intervenție complementară a instituției competente în eventualitatea în care costul unui tratament echivalent în statul membru de afiliere ar depăși nivelul de acoperire aplicabil în acest alt stat membru, este prea aleatorie și indirectă. Prin urmare, reglementarea în litigiu nu poate, în ansamblul său, să fie privită ca fiind de natură să restrângă libera prestare a serviciilor de îngrijiri spitalicești, a serviciilor turistice sau a serviciilor educative.

Pe de altă parte, se consideră că situațiile în care îngrijirile spitalicești inopinate acordate unei persoane asigurate pe parcursul șederii sale temporare într‑un alt stat membru obligă statul membru de afiliere, ca urmare a aplicării reglementării acestuia, să suporte o sarcină financiară mai ridicată decât în cazul în care aceste îngrijiri ar fi fost acordate într‑una dintre structurile sale sunt compensate global de situațiile în care, dimpotrivă, aplicarea reglementării statului membru de ședere determină suportarea de către statul membru de afiliere a unei sarcini financiare, pentru îngrijirile spitalicești în cauză, mai reduse decât cea care ar fi decurs din aplicarea propriei sale reglementări.

(a se vedea punctele 72, 78 și 80)