Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62008CJ0323

Sumarul hotărârii

Cauza C-323/08

Ovidio Rodríguez Mayor și alții

împotriva

Herencia yacente de Rafael de las Heras Dávila și alții

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunal Superior de Justicia de Madrid)

„Procedura întrebărilor preliminare — Protecția lucrătorilor — Concedieri colective — Directiva 98/59/CE — Încetarea contractelor de muncă în urma decesului angajatorului”

Concluziile avocatului general P. Mengozzi, prezentate la 16 iulie 2009   I ‐ 11624

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 10 decembrie 2009   I ‐ 11650

Sumarul hotărârii

  1. Întrebări preliminare – Competența Curții – Limite

    [art. 234 CE; Directiva 98/59 a Consiliului, art. 1 și 5)

  2. Politica socială – Apropierea legislațiilor – Concedieri colective – Directiva 98/59 – Noțiunea de concediere colectivă

    [Directiva 98/59 a Consiliului, art. 1 alin. (1) primul paragraf lit. (a)]

  3. Politica socială – Apropierea legislațiilor – Concedieri colective – Directiva 98/59 – Domeniu de aplicare

    [Directiva 98/59 a Consiliului]

  1.  Directiva 98/59 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective prevede la articolul 5 că nu aduce atingere dreptului statelor membre de a aplica sau de a adopta acte cu putere de lege sau acte administrative mai favorabile lucrătorilor ori de a promova sau de a permite aplicarea unor convenții colective mai favorabile lucrătorilor.

    Or, având în vedere că un legiuitor național a ales să includă în noțiunea de concedieri colective, în sensul acestei directive, cazuri care nu fac parte din domeniul de aplicare al acestei directive, precum anumite tipuri de încetare a contractelor de muncă în privința unui număr de lucrători inferior pragurilor prevăzute la articolul 1 din Directiva 98/59, eliminând în același timp din noțiunea menționată cazurile în care încetarea contractelor de muncă ale întregului personal, eventual ale aceluiași număr de lucrători, are loc în urma decesului angajatorului, există un interes comunitar cert ca, pentru evitarea unor viitoare divergențe de interpretare, această noțiune, precum și soluțiile din dreptul comunitar legate de aceasta să primească o interpretare uniformă, oricare ar fi condițiile în care acestea sunt invocate.

    (a se vedea punctele 23, 27 și 28)

  2.  Articolul 1 alineatul (1) din Directiva 98/59 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale potrivit căreia încetarea contractelor de muncă ale mai multor lucrători al căror angajator este o persoană fizică, în urma decesului acestui angajator, nu este calificată drept concediere colectivă.

    Astfel, noțiunea de concedieri colective în sensul articolului 1 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din directiva menționată presupune existența unui angajator care a avut în vedere astfel de concedieri și care să fie în măsură, pe de o parte, să realizeze în această perspectivă actele vizate la articolele 2 și 3 din directiva menționată și, pe de altă parte, eventual, să efectueze astfel de concedieri.

    Pe de altă parte, obiectivul principal al Directivei 98/59, care este prevederea, anterior concedierilor colective, a unei consultări a reprezentanților lucrătorilor și a unei informări a autorității publice competente, nu poate fi atins în cazul calificării drept „concediere colectivă” a încetării contractelor de muncă ale întregului personal al unei întreprinderi exploatate de o persoană fizică în urma încetării activităților acestei întreprinderi, rezultată din decesul angajatorului, având în vedere că o astfel de consultare nu poate avea loc și astfel nu ar fi posibilă nici evitarea, nici reducerea numărului de încetări ale contractelor de muncă și nici atenuarea consecințelor acestora.

    (a se vedea punctele 41, 44 și 53 și dispozitiv 1)

  3.  Directiva 98/59 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective nu se opune unei reglementări naționale care prevede indemnizații diferite după cum lucrătorii și-au pierdut locul de muncă în urma decesului angajatorului sau a unei concedieri colective.

    Astfel, pe de o parte, încetarea contractelor de muncă legată de decesul angajatorului persoană fizică nu face parte din noțiunea de concedieri colective în sensul Directivei 98/59. Pe de altă parte, această directivă nu asigură decât o armonizare parțială a normelor de protecție a lucrătorilor în cazul concedierilor colective și nu urmărește să stabilească un mecanism de compensare financiară generală la nivel comunitar în cazul pierderii locului de muncă. În acest context, problema cuantumului indemnizației lucrătorilor în cazul încetării raportului de muncă al acestora nu face parte din domeniul de aplicare al directivei menționate.

    (a se vedea punctele 55-57 și dispozitiv 2)

Top