Cauza C-89/08 P

Comisia Europeană

împotriva

Irlanda și alții

„Recurs — Ajutoare de stat — Scutire de la plata accizelor pentru uleiurile minerale — Regulamentul (CE) nr. 659/1999 — Articolul 1 litera (b) punctul (v) — Nemotivare — Atribuțiile instanței — Motiv de ordine publică invocat din oficiu de instanța comunitară — Încălcarea principiului contradictorialității — Conținutul obligației de motivare”

Concluziile avocatului general Y. Bot prezentate la 12 mai 2009   I ‐ 11248

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 2 decembrie 2009   I ‐ 11277

Sumarul hotărârii

1. Acțiune în anulare – Motive – Încălcarea unor norme fundamentale de procedură – Examinare din oficiu de către instanță

   (art. 230 CE)

2. Drept comunitar – Principii – Dreptul la apărare – Principiul contradictorialității – Respectare în cadrul unei proceduri jurisdicționale

   (Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 62)

3. Ajutoare acordate de state – Ajutoare existente și ajutoare noi – Evoluția pieței comune

   (art. 253 CE)

1.  Nemotivarea sau motivarea insuficientă ține de încălcarea normelor fundamentale de procedură în sensul articolului 230 CE și constituie un motiv de ordine publică ce poate și chiar trebuie să fie invocat din oficiu de instanța comunitară. Prin invocarea din oficiu a unui astfel de motiv, instanța comunitară nu excede cadrul litigiului cu care este sesizată și nu încalcă în niciun mod normele de procedură privind prezentarea în cererea introductivă a obiectului litigiului și a motivelor.

   (a se vedea punctele 34 și 35)

2.  Principiul contradictorialității, care este un principiu elementar de drept, face parte din dreptul la apărare. Acesta se aplică în privința oricărei proceduri care poate conduce la adoptarea de către o instituție comunitară a unei decizii care să afecteze în mod semnificativ interesele unei persoane. Instanțele comunitare asigură respectarea în fața acestora a principiului contradictorialității și respectă ele însele acest principiu.

   Principiul contradictorialității trebuie să beneficieze oricărei părți la un proces cu care este sesizată instanța comunitară, indiferent de calitatea juridică a acesteia. În consecință, și instituțiile comunitare se pot prevala de acest principiu atunci când sunt părți la un astfel de proces.

   Instanța însăși trebuie să respecte principiul contradictorialității, în special atunci când soluționează un litigiu în temeiul unui motiv invocat din oficiu.

   În general, principiul contradictorialității nu conferă doar fiecărei părți la un proces dreptul de a lua cunoștință de înscrisurile și de observațiile prezentate de partea adversă în fața instanței și de a le discuta și nu se opune doar faptului ca instanța comunitară să își întemeieze decizia pe fapte și pe documente despre care părțile sau una dintre acestea nu au putut lua cunoștință și cu privire la care nu au fost, așadar, în măsură să își precizeze poziția. Acesta implică în general și dreptul părților de a lua cunoștință și de a discuta motivele de drept invocate din oficiu de instanță pe care aceasta intenționează să își întemeieze decizia.

   Competența discreționară de care dispune Tribunalul în temeiul articolului 62 din Regulamentul său de procedură în ceea ce privește redeschiderea procedurii orale nu poate fi exercitată fără a ține cont de obligația de respectare a principiului contradictorialității.

   O hotărâre prin care se anulează o decizie în litigiu a Comisiei pe baza unui motiv invocat din oficiu întemeiat pe încălcarea articolului 253 CE, fără ca părțile să fi fost invitate în prealabil, în cursul procedurii scrise sau al procedurii orale, să își prezinte observațiile cu privire la motivul menționat, încalcă principiul contradictorialității. Astfel, deși nemotivarea constituie o deficiență care, în principiu, nu poate fi remediată, constatarea unei asemenea deficiențe rezultă, cu toate acestea, dintr-o apreciere care trebuie să ia în considerare un anumit număr de elemente. O astfel de apreciere poate face obiectul unei discuții, în special atunci când nu se referă la o lipsă totală de motivare, ci la motivarea unui aspect precis de fapt și de drept.

   (a se vedea punctele 50-57 și 59-61)

3.  În temeiul articolului 1 litera (b) punctul (v) din Regulamentul nr. 659/1999 privind aplicarea articolului 88 CE, se consideră ajutor existent ajutorul care, în momentul punerii în aplicare, nu reprezenta un ajutor, dar care a devenit ajutor ulterior, datorită evoluției pieței comune și fără să fi fost modificat de statul membru. Noțiunea de evoluție a pieței comune poate fi înțeleasă drept o modificare a contextului economic și juridic în sectorul vizat de măsura în discuție și nu se referă, de exemplu, la ipoteza în care Comisia își modifică aprecierea în temeiul unei aplicări mai riguroase a normelor în materie de ajutoare de stat. În mod mai general, noțiunea de ajutor de stat, existent sau nou, corespunde unei situații obiective. Astfel cum susține Comisia, această noțiune nu poate depinde de comportamentul sau de declarațiile instituțiilor.

   Astfel, deși motivarea unui act comunitar, impusă la articolul 253 CE, trebuie să fie adaptată naturii acestui act, nu trebuie să i se impună Comisiei să indice motivele pentru care în deciziile sale anterioare aceasta a apreciat o măsură în mod diferit.

   În consecință, împrejurările care se referă în principal la faptul că, pe de o parte, la momentul adoptării de către Consiliu a deciziilor de autorizare a scutirilor în litigiu, Comisia a considerat că acestea nu determinau denaturări ale concurenței și nu constituiau un obstacol în calea bunei funcționări a pieței comune și că, pe de altă parte, deciziile menționate puteau lăsa impresia că aceleași scutiri nu puteau fi calificate drept ajutoare de stat nu sunt de natură să oblige, în principiu, Comisia să motiveze o decizie în litigiu prin care se reține inaplicabilitatea articolului 1 litera (b) punctul (v) din Regulamentul nr. 659/1999.

   (a se vedea punctele 70-73 și 75)