Cauza C‑119/23

Virgilijus Valančius

împotriva

Lietuvos Republikos Vyriausybė

(cerere de decizie preliminară
introdusă de Vilniaus apygardos administracinis teismas)

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 29 iulie 2024

„Trimitere preliminară – Articolul 19 alineatul (2) al treilea paragraf TUE – Articolul 254 al doilea paragraf TFUE – Numirea judecătorilor Tribunalului Uniunii Europene – Garanții de independență – Capacitatea cerută pentru exercitarea unor înalte funcții jurisdicționale – Procedură națională de propunere a unui candidat pentru funcția de judecător al Tribunalului Uniunii Europene – Grup de experți independenți însărcinat cu evaluarea candidaților – Lista de merit a candidaților care îndeplinesc cerințele prevăzute la articolul 19 alineatul (2) al treilea paragraf TUE și la articolul 254 al doilea paragraf TFUE – Propunere a unui candidat care figurează pe lista de merit, altul decât candidatul cel mai bine clasat – Avizul comitetului prevăzut la articolul 255 TFUE cu privire la capacitatea candidaților”

1. Întrebări preliminare – Competența Curții – Întindere – Procedură de numire a judecătorilor Uniunii – Procedură națională de propunere a unui candidat pentru funcția de judecător al Tribunalului Uniunii Europene – Cerere de interpretare a cerințelor prevăzute de tratate pentru numirea judecătorilor Tribunalului – Includere

   [art. 19 alin. (2) al treilea paragraf TUE; art. 254 al doilea paragraf TFUE]

   (a se vedea punctele 28-34)

2. Dreptul Uniunii Europene – Principii – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Principiul independenței judecătorilor – Domeniu de aplicare – Corelare cu dreptul la o instanță judecătorească independentă și imparțială, constituită în prealabil prin lege

   [art. 2 și art. 19 alin. (2) al treilea paragraf TUE]

   (a se vedea punctele 46-50)

3. Curtea de Justiție a Uniunii Europene – Numirea judecătorilor Tribunalului Uniunii Europene – Cerințe de independență și de capacitate profesională prevăzute de dreptul Uniunii – Incidență asupra procedurii naționale de propunere a unui candidat pentru funcția de judecător al Tribunalului – Reglementare națională care prevede intervenția, în procedura de selecție, a unui grup de experți independenți însărcinat cu evaluarea candidaților și cu întocmirea unei liste de merit – Propunere a guvernului național de aprobare a unui candidat care figurează pe această listă, altul decât candidatul cel mai bine clasat – Admisibilitate – Garanțiile respectării cerințelor menționate

   [art. 19 alin. (2) al treilea paragraf TUE; articolul 254 al doilea paragraf TFUE]

   (a se vedea punctele 53, 54, 56-60, 62, 63, 65 și 66 și dispozitivul)

Rezumat

Sesizată cu titlu preliminar de Vilniaus apygardos administracinis teismas (Tribunalul Administrativ Regional din Vilnius, Lituania), Marea Cameră a Curții se pronunță cu privire la incidența dispozițiilor tratatelor care reglementează numirea judecătorilor Tribunalului Uniunii Europene ( 1 ) asupra procedurii naționale de propunere a unui candidat pentru exercitarea acestei funcții.

În anul 2016, domnul Valančius a fost numit judecător în cadrul Tribunalului. După încheierea mandatului său în august 2019, acesta a continuat să își exercite funcția ( 2 ). În anul 2021, a fost stabilită o procedură în vederea selectării unui candidat pentru funcția de judecător al Tribunalului ( 3 ). În conformitate cu această procedură, un grup de lucru alcătuit în majoritate din experți independenți a întocmit o listă de merit a candidaților, clasificați în ordine descrescătoare în funcție de punctajul obținut. Domnul Valančius era candidatul cel mai bine clasat pe această listă.

În anul 2022, guvernul lituanian a decis să propună drept candidat pentru funcția de judecător al Tribunalului persoana înscrisă pe poziția a doua pe lista menționată. După un aviz nefavorabil cu privire la acest candidat emis de comitetul prevăzut la articolul 255 TFUE, guvernul menționat a decis să propună candidatura persoanei înscrise pe a treia poziție pe aceeași listă. În anul 2023, această din urmă persoană a fost numită judecător al Tribunalului.

Domnul Valančius a contestat legalitatea deciziilor de propunere adoptate de guvernul lituanian în fața instanței de trimitere, solicitând printre altele obligarea acestui guvern să redeschidă procedura de propunere și să prezinte numele candidatului cel mai bine clasat pe lista de merit.

În acest context, instanța de trimitere a solicitat Curții să se pronunțe cu privire la interpretarea dispozițiilor tratatelor care reglementează numirea judecătorilor Tribunalului.

Aprecierea Curții

În ceea ce privește competența sa de a se pronunța cu privire la cererea de decizie preliminară, Curtea observă că, în temeiul dreptului Uniunii ( 4 ), procedura de numire a unui judecător al Tribunalului este structurată în trei etape. Într‑o primă etapă, guvernul statului membru în cauză propune un candidat pentru funcția de judecător al Tribunalului, transmițând această propunere Secretariatului General al Consiliului. Într‑o a doua etapă, comitetul prevăzut la articolul 255 TFUE emite un aviz cu privire la capacitatea acestui candidat de a exercita funcția de judecător în cadrul Tribunalului, având în vedere cerințele prevăzute la articolul 254 al doilea paragraf TFUE. Într‑o a treia etapă, care urmează consultării acestui comitet, guvernele statelor membre efectuează, prin intermediul reprezentanților lor, numirea candidatului menționat ca judecător al Tribunalului, printr‑o decizie adoptată de comun acord la propunerea guvernului statului membru în cauză. Astfel, decizia de propunere a unui candidat la funcția de judecător al Tribunalului, adoptată de guvernul unui stat membru, constituie prima etapă a procedurii de numire reglementate de articolul 19 alineatul (2) al treilea paragraf TUE și de articolul 254 al doilea paragraf TFUE și intră, așadar, în acest temei, în domeniul de aplicare al dispozițiilor menționate. În aceste condiții, interpretarea respectivelor dispoziții este în mod vădit de competența preliminară a Curții.

În ceea ce privește fondul întrebărilor preliminare adresate, Curtea subliniază că cerința de independență a instanțelor concretizează una dintre valorile fundamentale ale Uniunii și ale statelor sale membre consacrate la articolul 2 TUE, care definesc însăși identitatea Uniunii ca ordine juridică comună și a cărei respectare se impune atât Uniunii, cât și statelor membre. Din moment ce această cerință, care cuprinde două aspecte, independența în sens strict și imparțialitatea, este inerentă misiunii de judecată, iar articolul 19 TUE încredințează în comun Curții de Justiție a Uniunii Europene și instanțelor naționale sarcina de a asigura controlul jurisdicțional în ordinea juridică a Uniunii, aceasta se impune atât la nivelul Uniunii, printre altele pentru judecătorii Tribunalului, cât și la nivelul statelor membre, pentru instanțele naționale.

Pe de altă parte, Curtea amintește că cerința referitoare la o instanță constituită în prealabil prin lege este strâns legată printre altele de cerința de independență, în sensul că atât una, cât și cealaltă urmăresc respectarea principiilor fundamentale precum supremația dreptului și separarea puterilor, principii care sunt esențiale pentru statul de drept, a cărui valoare este afirmată la articolul 2 TUE. Or, cerința referitoare la o instanță constituită în prealabil prin lege include, prin însăși natura sa, procesul de numire a judecătorilor, precizându‑se că independența unei instanțe se măsoară îndeosebi prin modul în care au fost numiți membrii acesteia.

În această privință, condițiile de fond și modalitățile procedurale referitoare la numirea judecătorilor Tribunalului trebuie să permită excluderea oricărei îndoieli legitime în percepția justițiabililor cu privire la faptul că aceștia îndeplinesc cerințele prevăzute la articolul 19 alineatul (2) al treilea paragraf TUE și la articolul 254 al doilea paragraf TFUE, care se referă atât la „garanții[le] de independență”, cât și la „capacitatea cerută pentru exercitarea unor înalte funcții jurisdicționale”. În acest scop, este necesar printre altele să se garanteze integritatea întregii proceduri de numire a judecătorilor Tribunalului și, în consecință, a rezultatului acesteia în fiecare etapă din care este alcătuită această procedură.

Astfel, în ceea ce privește, în primul rând, etapa națională de propunere a unui candidat la funcția de judecător al Tribunalului, Curtea arată, pe de o parte, că, în lipsa, în dreptul Uniunii, a unor dispoziții specifice în acest scop, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a stabili modalitățile procedurale de propunere a unui asemenea candidat, cu condiția ca aceste modalități să nu poată da naștere, în percepția justițiabililor, unor îndoieli legitime cu privire la respectarea de către candidatul propus a cerințelor prevăzute la articolul 19 alineatul (2) al treilea paragraf TUE și la articolul 254 al doilea paragraf TFUE. În această privință, împrejurarea că reprezentanți ai puterii legislative sau ai puterii executive intervin în procesul de numire a judecătorilor nu este în sine de natură să suscite asemenea îndoieli legitime în percepția justițiabililor. În aceste condiții, intervenția unor organe consultative independente, precum și existența în dreptul național a unei obligații de motivare pot contribui la o mai mare obiectivitate a procesului de numire, limitând puterea de apreciere de care poate dispune instituția împuternicită să facă numiri.

Pe de altă parte, în ceea ce privește condițiile de fond prevăzute pentru selecția și propunerea candidaților pentru funcția de judecător al Tribunalului, Curtea subliniază că statele membre, deși dispun de o largă marjă de apreciere pentru definirea acestor condiții, trebuie totuși să garanteze, oricare ar fi modalitățile procedurale reținute în acest scop, că candidații propuși îndeplinesc cerințele de independență și de capacitate profesională prevăzute la articolul 19 alineatul (2) al treilea paragraf TUE și la articolul 254 al doilea paragraf TFUE.

În continuare, Curtea subliniază că verificarea capacității candidaților propuși de statele membre pentru exercitarea funcției de judecător al Tribunalului, având în vedere aceste cerințe, intră de asemenea în responsabilitatea comitetului prevăzut la articolul 255 TFUE. Astfel, în vederea adoptării avizului său referitor la această capacitate, comitetul menționat trebuie să verifice dacă candidatul propus îndeplinește cerințele de independență și de capacitate profesională care sunt impuse de tratate pentru exercitarea funcției de judecător al Tribunalului.

În acest context, Curtea precizează că, deși existența unei proceduri de selecție deschise, transparente și riguroase este un element pertinent în cadrul verificării respectării acestor cerințe de către candidatul propus, lipsa unei asemenea proceduri nu constituie, în schimb, ca atare, un motiv care să permită punerea la îndoială a unei asemenea respectări. În scopul unei astfel de verificări, comitetul prevăzut la articolul 255 TFUE poate solicita guvernului care a făcut propunerea să îi transmită informații suplimentare sau alte elemente pe care le consideră necesare pentru deliberările sale.

În sfârșit, Curtea arată că sarcina de a garanta respectarea cerințelor prevăzute la articolul 19 alineatul (2) al treilea paragraf TUE și la articolul 254 al doilea paragraf TFUE revine de asemenea guvernelor statelor membre, prin intermediul reprezentanților lor, atunci când decid, având în vedere avizul emis de comitetul prevăzut la articolul 255 TFUE, să numească în calitate de judecător al Tribunalului candidatul propus de unul dintre aceste guverne. Astfel, odată numit, acest candidat devine judecător al Uniunii și nu reprezintă statul membru care l‑a propus.

Având în vedere aceste considerații, Curtea concluzionează că, atunci când un stat membru a stabilit o procedură de selecție a candidaților pentru funcția de judecător al Tribunalului în cadrul căreia un grup format în majoritate din experți independenți are sarcina de a evalua acești candidați, de a întocmi o listă de merite a acelora dintre ei care îndeplinesc cerințele prevăzute la articolul 19 alineatul (2) al treilea paragraf TUE și la articolul 254 al doilea paragraf TFUE și de a indica, cu titlu de recomandare, candidatul cel mai bine clasat pe această listă, simplul fapt că guvernul acestui stat membru a decis să propună un candidat care figurează pe lista menționată, altul decât candidatul cel mai bine clasat, nu este, în sine, suficient pentru a concluziona că această propunere este de natură să dea naștere unor îndoieli legitime cu privire la respectarea acestor cerințe de către candidatul propus. Pe de altă parte, faptul că comitetul prevăzut la articolul 255 TFUE a exprimat un aviz favorabil cu privire la candidatul propus de guvernul național care era înscris pe a treia poziție pe aceeași listă menționată este de natură să confirme că decizia guvernelor statelor membre de a numi acest candidat este conformă cu cerințele menționate anterior.

( 1 ) Articolul 19 alineatul (2) al treilea paragraf TUE și articolul 254 al doilea paragraf TFUE.

( 2 ) În temeiul articolului 5 al treilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene.

( 3 ) Pretendento į Europos Sąjungos Bendrojo Teismo teisėjus atrankos tvarkos aprašas (Descrierea procedurii de selecție a candidaților pentru funcția de judecător al [Tribunalului]), în versiunea aplicabilă litigiului principal, adoptată prin Decretul nr. 1R-65 al ministrului justiției al Republicii Lituania din 9 martie 2021.

( 4 ) În special potrivit articolului 19 alineatul (2) al treilea paragraf TUE, articolului 254 al doilea paragraf TFUE și articolului 255 TFUE.