Cauza C-53/23

Asociația „Forumul Judecătorilor din România”
și
Asociația „Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor”

împotriva

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Procurorul General al României

(cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Pitești)

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 8 mai 2024

„Trimitere preliminară – Stat de drept – Independența justiției – Articolul 19 alineatul (1) TUE – Mecanism de cooperare și de verificare – Obiective de referință acceptate de România – Lupta împotriva corupției – Investigarea infracțiunilor din justiție – Acțiune împotriva desemnării procurorilor competenți să efectueze aceste investigații – Calitate procesuală activă a asociațiilor profesionale ale magistraților”

1. State membre – Obligații – Stabilirea căilor de atac necesare pentru asigurarea unei protecții jurisdicționale efective – Respectarea principiului independenței judecătorilor – Desemnarea unor procurori competenți să efectueze urmărirea penală împotriva magistraților – Reglementare națională referitoare la acțiunile în anulare împotriva desemnării acestor procurori – Asociații profesionale ale magistraților – Calitate procesuală activă – Lipsă – Admisibilitate

   [art. 2 și art. 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 12 și 47; Convenția de la Aarhus; Directiva 2000/78 a Consiliului]

   (a se vedea punctele 35-37, 40-44, 52 și 57-64 și dispozitivul)

Rezumat

Sesizată cu titlu preliminar de Curtea de Apel Pitești (România), Curtea precizează că dreptul Uniunii nu obligă statele membre să permită asociațiilor profesionale ale magistraților să introducă o acțiune în anulare, în vederea apărării principiului independenței judecătorilor, împotriva deciziilor referitoare la desemnarea unor procurori competenți să efectueze urmărirea penală împotriva magistraților.

În anul 2022, două asociații profesionale ale magistraților, Asociația „Forumul Judecătorilor din România” și Asociația „Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor”, au sesizat instanța de trimitere cu o acțiune având ca obiect anularea parțială a unui ordin de desemnare a unor procurori care vor efectua urmărirea penală împotriva magistraților în cauze de corupție. Asociațiile au invocat în esență că reglementarea națională pe care se întemeiază acest ordin este contrară dreptului Uniunii.

Instanța de trimitere arată că, în temeiul normelor procedurale române, ar trebui să declare inadmisibilă acțiunea în anulare. Astfel, în ceea ce privește asociațiile, jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (România) condiționează admisibilitatea unei asemenea acțiuni de existența unei legături directe între actul administrativ supus controlului de legalitate și scopul direct și obiectivele urmărite de asociația reclamantă. În mai multe hotărâri, această instanță a apreciat că asociațiile profesionale ale magistraților nu justificau un interes de a exercita acțiunea împotriva unor decizii referitoare la desemnarea unor magistrați.

Instanța de trimitere subliniază însă că reclamantele din litigiul principal urmăresc să obțină o protecție jurisdicțională efectivă într-un domeniu reglementat de dreptul Uniunii. Prin urmare, ar fi necesar să se stabilească dacă interpretarea normelor procedurale naționale reținută de Înalta Curte de Casație și Justiție este contrară articolului 2 și articolului 19 alineatul (1) TUE coroborate cu articolele 12 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”). În consecință, aceasta a decis să sesizeze Curtea cu titlu preliminar.

Aprecierea Curții

În primul rând, Curtea subliniază că, sub rezerva principiilor echivalenței și efectivității, revine în principiu statelor membre sarcina de a determina calitatea procesuală și interesul justițiabilului de a exercita o acțiune, fără a aduce însă atingere dreptului la o protecție jurisdicțională efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii, a cărui respectare trebuie asigurată de statele membre, în sensul articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE.

Desigur, statele membre sunt obligate, în anumite cazuri, să autorizeze asociații reprezentative să acționeze în justiție pentru a proteja mediul sau pentru a combate discriminările ( 1 ). Totuși, pe de o parte, aceste constatări decurg din drepturi procedurale conferite în mod specific unor asociații reprezentative printr-o convenție internațională ( 2 ) sau prin acte de drept derivat ( 3 ). Pe de altă parte, chiar și în domeniile respective, statele membre rămân libere, în cazul în care această convenție sau aceste acte nu impun în mod specific recunoașterea calității procesuale active unor asociații reprezentative, să confere sau nu această calitate unor astfel de asociații.

Or, în ceea ce privește asociațiile profesionale ale magistraților, nicio dispoziție de drept al Uniunii nu impune statelor membre să garanteze acestora drepturi procedurale care să le permită să conteste orice presupusă incompatibilitate cu dreptul Uniunii a unei dispoziții sau a unei măsuri naționale legate de statutul judecătorilor. Prin urmare, nu se poate deduce din obligația de a prevedea un sistem de căi de atac și de proceduri care să le asigure justițiabililor respectarea dreptului lor la protecție jurisdicțională efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii că statele membre sunt ținute, în general, să garanteze acestor asociații dreptul de a introduce o cale de atac întemeiată pe o atare incompatibilitate cu dreptul Uniunii.

În al doilea rând, din jurisprudența Curții rezultă că, în anumite împrejurări, statele membre sunt obligate, pentru a garanta respectarea cerinței de independență a judecătorilor, să prevadă anumite căi legale care să permită controlul legalității măsurilor naționale care au consecințe asupra carierei judecătorilor sau asupra compunerii instanțelor naționale. Totuși, statele membre sunt obligate să garanteze că acțiunea procurorilor competenți să efectueze urmărirea penală împotriva magistraților va fi reglementată de norme efective care respectă pe deplin cerința de independență a judecătorilor. În plus, asociațiile profesionale ale magistraților nu sunt în principiu vizate în mod direct de desemnarea procurorilor, inclusiv atunci când aceștia din urmă vor fi competenți să efectueze urmărirea penală împotriva magistraților, iar dreptul Uniunii nu impune, în general, recunoașterea unor drepturi procedurale specifice în favoarea acestor asociații.

În consecință, simplul fapt că o reglementare națională nu autorizează aceste asociații profesionale să introducă o acțiune în anulare împotriva desemnării unor asemenea procurori nu este suficient pentru a genera, în percepția justițiabililor, îndoieli legitime cu privire la independența judecătorilor.

De altfel, nici din articolul 47 din cartă nu poate fi dedus un drept al asociațiilor profesionale ale magistraților de a introduce o cale de atac împotriva unor măsuri precum cele în discuție în litigiul principal. Astfel, Curtea a statuat deja că o asociație care invocă, în fața unei instanțe naționale, incompatibilitatea cu articolul 19 alineatul (1) TUE a unei reglementări naționale referitoare la desemnarea magistraților nu poate fi considerată, numai pentru acest motiv, ca prevalându‑se de o încălcare a unui drept cu care ar fi învestită în temeiul unei dispoziții de drept al Uniunii, în sensul articolului 51 alineatul (1) din cartă ( 4 ).

( 1 ) A se vedea în acest sens Hotărârea din 20 decembrie 2017, Protect Natur-, Arten- und Landschaftsschutz Umweltorganisation (C‑664/15, EU:C:2017:987, punctul 58), precum și Hotărârea din 23 aprilie 2020, Associazione Avvocatura per i diritti LGBTI (C‑507/18, EU:C:2020:289, punctul 60).

( 2 ) Convenția privind accesul la informații, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998 și aprobată în numele Comunității Europene prin Decizia 2005/370/CE a Consiliului din 17 februarie 2005 (JO 2005, L 124, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 201).

( 3 ) Precum Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO 2000, L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7).

( 4 ) A se vedea în acest sens Hotărârea din 20 aprilie 2021, Repubblika (C‑896/19, EU:C:2021:311, punctele 43 și 44).