Cauza C-697/22 P

Koiviston Auto Helsinki Oy, fostă Helsingin Bussiliikenne Oy

împotriva

Comisiei Europene

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 29 iulie 2024

„Recurs – Ajutoare de stat – SA.33846 (2015/C) (ex 2014/NN) (ex 2011/CP) – Element relevant ulterior publicării deciziei de inițiere a procedurii formale de investigare – Identificarea beneficiarului ajutorului – Obligația de a publica o decizie de inițiere modificatoare – Dreptul beneficiarului ajutorului de a‑și prezenta observațiile – Normă fundamentală de procedură – Incompatibilitatea cu piața internă – Recuperarea ajutorului dispusă de Comisia Europeană – Suma care trebuie recuperată – Competența statului membru în cauză”

1. Ajutoare acordate de state – Examinare de către Comisie – Procedură administrativă – Obligația Comisiei de a pune în întârziere persoanele interesate pentru a‑și prezenta observațiile – Normă fundamentală de procedură – Conținut – Obligația Comisiei de a sintetiza elementele relevante de fapt și de drept în decizia de inițiere a procedurii formale de investigare – Întreprindere beneficiară a ajutorului identificată în decizia de inițiere a procedurii formale de investigare preluată ulterior de o altă societate – Decizie finală care extinde obligația de recuperare a ajutorului la societatea cesionară în considerarea continuității economice – Obligația Comisiei de a adopta o decizie de rectificare sau de extindere a deciziei de inițiere a procedurii formale de investigare, prin care se anunță respectiva extindere a obligației de recuperare

   [art. 108 alin. (2) TFUE; Regulamentul 2015/1589 al Consiliului, art. 6 alin. (1)]

   (a se vedea punctele 45-56, 60 și 61)

2. Ajutoare acordate de state – Recuperarea unui ajutor ilegal – Restabilirea situației anterioare – Încălcarea principiului proporționalității – Inexistență

   (art. 108 TFUE)

   (a se vedea punctele 79 și 80)

3. Ajutoare acordate de state – Recuperarea unui ajutor ilegal – Stabilirea debitorului în cazul cesiunii de active – Întreprindere beneficiară a ajutorului preluată de o altă societate în cursul procedurii formale de investigare – Extinderea obligației de recuperare la societatea cesionară în caz de continuitate economică – Respectarea principiului proporționalității – Conținut – Rambursarea ajutorului limitată la cuantumul avantajului concurențial păstrat efectiv de societatea cesionară

   [art. 108 alin. (2) TFUE]

   (a se vedea punctul 81)

4. Ajutoare acordate de state – Recuperarea unui ajutor ilegal – Calcularea sumei care trebuie recuperată – Posibilitatea Comisiei de a lăsa autorităților naționale sarcina de a calcula suma precisă care trebuie recuperată – Încălcarea principiului proporționalității – Inexistență

   (art. 108 TFUE)

   (a se vedea punctele 83-85)

5. Ajutoare acordate de state – Examinare de către Comisie – Procedură administrativă – Obligația Comisiei de a solicita părților în cauză să își prezinte observațiile – Normă fundamentală de procedură – Conținut – Obligația Comisiei de a sintetiza elementele relevante de fapt și de drept în decizia de inițiere a procedurii formale de investigare – Încălcare – Consecință – Anularea deciziei adoptate la încheierea procedurii formale de investigare

   [art. 108 alin. (2) și art. 263 al doilea paragraf TFUE]

   (a se vedea punctul 92)

Rezumat

Prin admiterea recursului formulat de Koiviston Auto Helsinki Oy (fostă Helsingin Bussiliikenne Oy) împotriva Hotărârii Helsingin Bussiliikenne/Comisia (denumită în continuare „hotărârea atacată”) ( 1 ), Curtea precizează obligațiile procedurale care revin Comisiei Europene, în cadrul procedurii formale de investigare prevăzute la articolul 108 alineatul (2) TFUE, în privința unei entități care continuă activitatea economică a beneficiarului inițial al unui ajutor de stat și care, din cauza aplicării criteriului continuității economice, este supusă obligației de rambursare a ajutorului. În plus, aceasta se pronunță cu privire la rolul Comisiei și, respectiv, al statului membru în cauză în calcularea ajutorului care trebuie recuperat de la cesionarul de active ale beneficiarului ajutorului. Societatea Helsingin Bussiliikenne (denumită în continuare „vechea HelB”), deținută în proporție de 100 % de municipalitatea Helsinki (Finlanda), exploata linii de autobuz în regiunea Helsinki și oferea servicii de transport de tip charter și servicii de închiriere de autobuze. În luna decembrie 2015, vechea HelB a fost vândută societății Viikin Linja Oy. În conformitate cu stipulațiile actului de vânzare, aceasta a fost renumită Helsingin Bussiliikenne Oy (denumită în continuare „noua HelB”).

Sesizată cu o plângere, Comisia a inițiat o procedură formală de investigare cu privire la mai multe împrumuturi pentru echipamente și pentru capital acordate de municipalitatea Helsinki în cursul anilor 2002-2012 în favoarea vechii HelB și a predecesoarei sale, HKL‑Bussiliikenne (în continuare „măsurile în litigiu”). Decizia de inițiere a acestei proceduri a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 10 aprilie 2015 ( 2 ), iar părțile interesate au fost invitate să își prezinte observațiile în termen de o lună de la data acestei publicări. Comisia, informată în iunie 2015 cu privire la cesiunea iminentă a vechii HelB către noua HelB, nu a primit observații din partea acesteia din urmă.

Prin Decizia din 28 iunie 2019 (denumită în continuare „decizia în litigiu”) ( 3 ), Comisia a constatat că măsurile în litigiu constituiau un ajutor de stat incompatibil cu piața internă pe care Republica Finlanda era obligată să îl recupereze de la beneficiar. Reținând o continuitate economică între vechea HelB și noua HelB, Comisia a extins la aceasta din urmă obligația de rambursare a ajutorului ilegal.

Întrucât acțiunea formulată de noua HelB împotriva deciziei în litigiu a fost respinsă de Tribunal, aceasta din urmă a formulat recurs împotriva hotărârii acestuia din urmă.

Aprecierea Curții

În primul rând, Curtea examinează motivul întemeiat pe o eroare de drept a Tribunalului în măsura în care a statuat că Comisia nu a încălcat o normă fundamentală de procedură prin faptul că s‑a abținut să ofere noii HelB posibilitatea de a‑și prezenta observațiile în cadrul procedurii formale de investigare a ajutorului în litigiu.

În opinia reclamantei, în urma cesiunii vechii HelB, Comisia avea obligația să rectifice sau să completeze decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare, această cesiune fiind un element nou, care nu este cuprins în decizia menționată.

Curtea începe prin a aminti că, în temeiul articolului 108 alineatul (2) TFUE, revine Comisiei, atunci când decide să inițieze procedura formală de investigare cu privire la o măsură de ajutor, sarcina de a oferi părților interesate posibilitatea să își prezinte observațiile. Această obligație are caracterul unei norme fundamentale de procedură, întrucât constituie o condiție esențială de procedură legată intrinsec de formarea sau de exprimarea corectă a voinței autorului actului. În această privință, publicarea unui aviz în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene constituie un mijloc adecvat pentru a aduce la cunoștința tuturor persoanelor interesate inițierea unei proceduri oficiale de investigare și pentru a obține din partea acestora toate informațiile destinate să ofere Comisiei clarificări în cadrul acțiunii sale viitoare.

Cu toate acestea, pentru ca părțile interesate să fie în măsură să își prezinte în mod util observațiile, decizia publicată trebuie să menționeze în mod explicit și clar elementele relevante de fapt și de drept, astfel cum se prevede la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul 2015/1589 ( 4 ). Aceste elemente sunt cele pe care procedura formală de investigare are ca obiect să le examineze în vederea adoptării deciziei finale prin care Comisia se pronunță cu privire la existența și la compatibilitatea ajutorului de stat în cauză, precum și, dacă este cazul, cu privire la obligația de recuperare a acestui ajutor.

Atunci când intervin elemente relevante de fapt sau de drept după decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare, precum, în speță, cesiunea vechii HelB către noua HelB, obligația Comisiei nu este îndeplinită decât prin publicarea unei decizii de inițiere suplimentare. Astfel, prin faptul că s‑a abținut să adopte o asemenea decizie, Comisia a încălcat o normă fundamentală de procedură.

În al doilea rând, Curtea analizează motivul întemeiat pe faptul că Tribunalul ar fi încălcat principiul proporționalității atunci când a considerat că Comisia nu era obligată să stabilească în ce măsură ajutorul de stat rezultat din măsurile în litigiu trebuia recuperat de la noua HelB.

În acest cadru, instanța precizează că recuperarea unui ajutor ilegal urmărește restabilirea situației anterioare și poate fi considerată o măsură disproporționată în raport cu obiectivele dispozițiilor Tratatului FUE în materia ajutoarelor de stat numai în cazul în care suma pe care beneficiarul său trebuie să o ramburseze depășește cuantumul actualizat al ajutorului pe care l‑a primit.

Atunci când societatea beneficiară a ajutorului ilegal a fost preluată de o altă societate care continuă activitatea sa economică, ajutorul respectiv trebuie recuperat de la aceasta din urmă atunci când se stabilește că ea păstrează beneficiul efectiv al avantajului concurențial legat de acordarea ajutorului menționat. În această ipoteză, principiul proporționalității limitează obligația de rambursare la cuantumul avantajului concurențial pe care l‑a păstrat efectiv.

În speță, deși Comisia a constatat, în decizia în litigiu, continuitatea economică dintre vechea HelB și noua HelB și a dedus din aceasta că obligația de rambursare a ajutorului ilegal trebuia extinsă la aceasta din urmă, ea nu s‑a pronunțat cu privire la cuantumul ajutorului acordat vechii HelB, al cărui beneficiu a fost păstrat efectiv de noua HelB. Or, Curtea arată, asemenea Tribunalului, că există o diferență între constatarea continuității economice și stabilirea proporției în care trebuie efectuată recuperarea ajutorului ilegal de la beneficiarii acestui ajutor.

Prin urmare, Tribunalul a statuat în mod întemeiat că revine Republicii Finlanda sarcina de a stabili cuantumul ajutorului de stat care trebuie recuperat de la noua HelB.

Cu toate acestea, Curtea anulează hotărârea atacată, precum și decizia în litigiu, din moment ce încălcarea normei fundamentale de procedură constatată în cadrul primului motiv determină anularea de plin drept a actului.

( 1 ) Hotărârea Tribunalului din 14 septembrie 2022, Helsingin Bussiliikenne/Comisia (T-603/19, EU:T:2022:555).

( 2 ) Prin Decizia C(2015) 80 final din 16 ianuarie 2015 privind măsura SA.33846 (2015/C) (ex 2014/NN) (ex 2011/CP) – Finlanda Helsingin Bussiliikenne Oy (JO 2015, C 116, p. 22).

( 3 ) Decizia (UE) 2020/1814 a Comisiei din 28 iunie 2019 privind ajutorul de stat SA.33846 (2015/C) (ex 2014/NN) (ex 2011/CP) pus în aplicare de Finlanda în favoarea întreprinderii Helsingin Bussiliikenne Oy (JO 2020, L 404, p. 10).

( 4 ) Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (JO 2015, L 248, p. 9).