Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62021TO0328

    Ordonanța Tribunalului (Camera a patra) din 2 mai 2022 (Extras).
    Airoldi Metalli SpA împotriva Comisiei Europene.
    Acțiune în anulare – Dumping – Importuri de extrudate din aluminiu originare din China – Act care impune o taxă antidumping definitivă – Importator – Act normativ care presupune măsuri de executare – Lipsa afectării individuale – Inadmisibilitate.
    Cauza T-328/21.

    Court reports – general

    ECLI identifier: ECLI:EU:T:2022:277

    Cauza T‑328/21

    Airoldi Metalli SpA

    împotriva

    Comisiei Europene

    Ordonanța Tribunalului (Camera a patra) din 2 mai 2022

    „Acțiune în anulare – Dumping – Importuri de extrudate din aluminiu originare din China – Act care impune o taxă antidumping definitivă – Importator – Act normativ care presupune măsuri de executare – Lipsa afectării individuale – Inadmisibilitate”

    Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte normative care presupun măsuri de executare – Noțiune – Regulament de instituire a unor taxe antidumping – Includere – Crearea unui sistem electronic de schimb de informații între operatorii economici și autoritățile vamale naționale – Lipsa incidenței

    (art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Regulamentul 2021/546 al Comisiei)

    (a se vedea punctele 19, 20, 23-33 și 35)

    Rezumat

    Ca urmare a unei plângeri depuse de o asociație care reprezintă producători europeni de extrudate din aluminiu (denumite în continuare „produsul în cauză”), Comisia Europeană a adoptat, după finalizarea anchetei sale antidumping, un regulament de punere în aplicare prin care se instituie o taxă antidumping definitivă la importurile produsului în cauză originare din Republica Populară Chineză (denumit în continuare „regulamentul atacat”) ( 1 ).

    Airoldi Metalli SpA (denumită în continuare „reclamanta”), o societate importatoare a produsului în cauză, a introdus o acțiune în anularea regulamentului atacat.

    Comisia a ridicat o excepție de inadmisibilitate împotriva acestei acțiuni, pentru motivul că reclamanta nu avea calitate procesuală activă, în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, din moment ce regulamentul atacat cuprindea măsuri de executare în privința sa și nu o afecta în mod individual.

    Această excepție de inadmisibilitate este admisă de Tribunal, care precizează, în raport cu argumentele reclamantei, întemeiate pe automatizarea procedurilor vamale survenite în urma unei modificări a reglementării vamale, jurisprudența sa potrivit căreia regulamentele de instituire a unor taxe antidumping definitive presupun măsuri de executare în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE.

    Aprecierea Tribunalului

    Cu titlu introductiv, Tribunalul amintește că, potrivit articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, orice persoană fizică sau juridică poate formula o acțiune împotriva actelor al căror destinatar este (prima ipoteză) sau care o privesc direct și individual (a doua ipoteză), precum și împotriva actelor normative care o privesc direct și care nu presupun măsuri de executare (a treia ipoteză).

    După ce a constatat că, în împrejurările speței, reclamanta nu era destinatara regulamentului atacat și a arătat că, potrivit unei jurisprudențe constante, un importator precum aceasta este vizat direct de un astfel de regulament, Tribunalul examinează dacă reclamanta avea calitate procesuală activă împotriva regulamentului atacat în temeiul celei de a doua sau al celei de a treia ipoteze prevăzute la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE.

    În ceea ce privește, în primul rând, cea de a treia ipoteză referitoare la lipsa unor măsuri de executare a actului normativ atacat, Tribunalul amintește că, în temeiul unei jurisprudențe constante, inițiate în temeiul dispozițiilor Codului vamal din 1992 ( 2 ) și preluate în temeiul dispozițiilor Codului vamal din 2013 ( 3 ), regulamentele prin care se impun taxe antidumping definitive presupun măsuri de executare în privința importatorilor debitori ai acestor taxe, care constau în comunicarea sau în notificarea către importator a datoriei vamale rezultate din aceste taxe.

    În special, Tribunalul arată că dispozițiile Codului vamal din 2013 prevăd printre altele că valoarea taxelor exigibile este stabilită de autoritățile vamale naționale, că aceste sume sunt comunicate debitorului de autoritățile vamale menționate și că acordarea liberului de vamă pentru mărfuri de către autoritățile vamale este echivalentă cu comunicarea datoriei vamale debitorului în cazul unei corespondențe între cuantumul acestei datorii și cel declarat de importator. Prin urmare, nu se poate deduce din modificarea reglementării vamale că, sub imperiul Codului vamal din 2013, aplicabil în speță, regulamentele prin care se impun taxe antidumping definitive nu mai presupun măsuri de executare în privința importatorilor. Aceasta cu atât mai mult cu cât aceste dispoziții din Codul vamal din 2013 nu diferă deloc de cele în vigoare anterior.

    Potrivit Tribunalului, aceste considerații nu sunt, mai întâi, repuse în discuție de informatizarea sistemului de schimb de informații introdus prin Codul vamal din 2013. Astfel, această informatizare privește schimburile dintre operatorii economici și autoritățile vamale și nu implică în sine ca importul de produse și plata taxelor antidumping să facă astfel încât în viitor să intervină exclusiv operatorii economici fără intervenția ulterioară a autorităților vamale naționale.

    Examinând, în continuare, procesul de declarație vamală și de stabilire a taxelor care trebuie plătite, Tribunalul apreciază că regulamentul atacat nu își poate produce efectele decât în urma unei declarații vamale introduse de importator în sistemul vamal electronic, ea însăși fiind în mod necesar urmată de o măsură adoptată de autoritățile vamale naționale. Deși este adevărat că această măsură ia cel mai adesea forma unei comunicări electronice, nu este mai puțin adevărat că este vorba despre un act adoptat de autoritățile naționale.

    În sfârșit, Tribunalul arată că a deduce din automatizarea instituită prin Codul vamal din 2013 că regulamentul atacat nu presupune măsuri de executare ar însemna să se condiționeze aprecierea criteriului juridic al lipsei măsurilor de executare a unui act de împrejurări pur tehnice. Or, o astfel de simplificare de ordin material, chiar dacă ar fi în continuare justificată de lipsa unei marje de apreciere a autorităților naționale în punerea în aplicare a regulamentului atacat de către acestea, nu poate produce astfel de consecințe.

    Având în vedere în special aceste considerații, Tribunalul concluzionează că reclamanta nu are calitate procesuală activă pentru a introduce o acțiune în anularea regulamentului atacat în temeiul celei de a treia ipoteze, prevăzută la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE, în măsura în care regulamentul menționat presupune măsuri de executare în privința sa.

    Constatând, în al doilea rând, că regulamentul atacat nici nu o privește individual pe reclamantă, în sensul celei de a doua ipoteze prevăzute la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE, Tribunalul respinge acțiunea în anulare ca inadmisibilă.


    ( 1 ) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/546 al Comisiei din 29 martie 2021 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite la importurile de extrudate din aluminiu originare din Republica Populară Chineză (JO 2021, L 109, p. 1).

    ( 2 ) Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (JO 1992, L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58), cu modificările ulterioare.

    ( 3 ) Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO 2013, L 269, p. 1), cu modificările ulterioare.

    Top