Cauza T‑402/21

UniCredit Bank AG

împotriva

Comitetului unic de rezoluție

(Camera a opta extinsă) din 17 iulie 2024

„Uniunea economică și monetară – Uniunea bancară – Mecanism unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții (MUR) – Fondul unic de rezoluție (FUR) – Decizia SRB privind calcularea contribuțiilor ex ante pentru anul 2021 – Obligația de motivare – Dreptul de a fi ascultat – Securitate juridică – Protecție jurisdicțională efectivă – Excepție de nelegalitate – Limitarea în timp a efectelor hotărârii”

1. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Decizie a Comitetului unic de rezoluție (SRB) de stabilire a contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR) – Neluarea în considerare a indicatorilor și a subindicatorilor de risc la calcularea acestor contribuții – Admisibilitate

   [Regulamentul 2015/63 al Comisiei, art. 20 alin. (1)]

   (a se vedea punctele 97, 98 și 100)

2. Politica economică și monetară – Politica economică – Mecanismul unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții – Contribuții ex ante la Fondul unic de rezoluție – Neluarea în considerare a indicatorilor și a subindicatorilor de risc la calcularea acestor contribuții – Condiții

   (Regulamentul nr. 680/2014 al Comisiei; Regulamentul 2015/63 al Comisiei, art. 6, 7 și 14 și art. 20 alin. (1); Regulamentul 2021/451 al Comisiei; Regulamentul 2021/763 al Comisiei; Directiva 2014/59 a Parlamentului European și a Consiliului)

   (a se vedea punctele 254-258, 263, 264, 269, 271, 275-278, 283 și 285)

Rezumat

Sesizat cu o acțiune în anulare, pe care o admite, Tribunalul anulează decizia Comitetului unic de rezoluție (denumit în continuare „SRB”) privind stabilirea contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție (denumit în continuare „FUR”) pentru anul 2021 în ceea ce privește UniCredit Bank, reclamanta, ca urmare a încălcării de către SRB a obligației sale de motivare referitoare la stabilirea nivelului‑țintă anual.

În hotărârea sa, Tribunalul se pronunță cu privire la întinderea obligației care revine SRB de a prezenta motivele pentru care indicatorii de risc „indicator de finanțare netă stabilă” (denumit în continuare „indicatorul NSFR”) și „fonduri proprii și pasive eligibile deținute de instituție în afara [cerinței minime de fonduri proprii și de pasive eligibile]” (denumit în continuare „indicatorul CMPE” și „CMPE”), precum și subindicatorii de risc „complexitate” și „posibilitate de rezoluție” nu au fost aplicați în scopul calculării contribuțiilor ex ante atât pe baza datelor Uniunii, cât și pe bază națională ( 1 ). De asemenea, Tribunalul se pronunță pentru prima dată cu privire la conformitatea neaplicării acestor indicatori și subindicatori de risc cu articolele 6, 7 și 20 din Regulamentul delegat 2015/63 ( 2 ).

Reclamanta este o instituție de credit cu sediul în Germania. La 14 aprilie 2021, SRB a adoptat o decizie prin care a stabilit ( 3 ) contribuțiile ex ante pentru anul 2021 la FUR ale instituțiilor de credit și ale anumitor firme de investiții, printre care și reclamanta (denumită în continuare „decizia atacată”) ( 4 ).

Aprecierea Tribunalului

În primul rând, în ceea ce privește motivarea neaplicării de către SRB a indicatorilor de risc NSFR și CMPE, precum și a subindicatorilor de risc „complexitate” și „posibilitate de rezoluție” vizați de Regulamentul delegat 2015/63 ( 5 ), în scopul calculării contribuțiilor ex ante pentru perioada de contribuție 2021, Tribunalul constată că articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63 prevede că, în cazul în care informațiile necesare pentru un indicator specific, astfel cum se menționează în anexa II la acest regulament, nu sunt incluse în cerința de raportare în scopuri de supraveghere aplicabilă menționată la articolul 14 din acesta pentru anul de referință, respectivul indicator de risc nu se aplică până în momentul în care această cerință de raportare în scopuri de supraveghere nu devine aplicabilă.

În speță, SRB a arătat în decizia atacată că nu aplicase indicatorii NSFR și CMPE și nici subindicatorii „complexitate” și „posibilitate de rezoluție” pentru motivul că, la momentul adoptării acestei decizii, informațiile solicitate în temeiul acestora nu erau disponibile într‑o formă armonizată pentru toate instituțiile.

Mai precis, în ceea ce privește indicatorul NSFR, SRB a arătat că nicio normă obligatorie armonizată în materie de NSFR nu era aplicată în Uniune și că, prin urmare, nu fusese în măsură să identifice indicatori la nivel național. În ceea ce privește indicatorul CMPE, SRB a precizat că, întrucât cerințele referitoare la CMPE fuseseră în general puse în aplicare treptat, acesta nu dispunea de date care să îi permită să aplice respectivul indicator la nivelul fiecărei instituții care contribuie la FUR. În ceea ce privește subindicatorii „complexitate” și „posibilitate de rezoluție”, SRB a afirmat că datele necesare pentru acești subindicatori nu erau disponibile într‑o formă armonizată pentru toate instituțiile din statele membre participante pentru anul de referință 2019.

În consecință, Tribunalul apreciază că o asemenea motivare permite reclamantei să înțeleagă motivele pentru care SRB nu a aplicat indicatorii și subindicatorii de risc vizați și îndeplinește astfel cerințele enunțate de jurisprudență.

În ceea ce privește motivele pentru care SRB nu a aplicat indicatorii NSFR și CMPE, în vederea calculării procentajului contribuției ex ante stabilit pe baza națională, Tribunalul apreciază că SRB a furnizat elemente de motivare suficiente care explică faptul că datele necesare pentru aplicarea acestor indicatori nu erau disponibile la nivel național. Primo, în ceea ce privește indicatorul RFNS, SRB a explicat că nu a fost în măsură să identifice indicatori la nivel național, întrucât considerase că cerințele de raportare în scopuri de supraveghere cu privire la acest indicator erau inadecvate. Secundo, în ceea ce privește indicatorul CMPE, din decizia atacată reiese că SRB nu dispunea de date colectate la nivel național care să îi permită să aplice acest indicator, ca urmare a punerii în aplicare progresive de către autoritățile naționale de rezoluție a cerințelor referitoare la acest indicator.

În ceea ce privește motivele pentru care subindicatorii „complexitate” și „posibilitate de rezoluție” nu au fost aplicați pentru calcularea procentului contribuției ex ante determinat pe baza națională, Tribunalul apreciază că, în calitate de operator economic avizat, reclamanta putea înțelege, având în vedere modul de redactare a deciziei atacate și contextul acesteia, că, din cauza lipsei unor planuri de rezoluție întocmite pentru toate instituțiile germane, SRB nu dispunea de date adecvate colectate la nivel național în vederea aplicării subindicatorilor de risc „complexitate” și „posibilitate de rezoluție”.

În al doilea rând, în ceea ce privește conformitatea neaplicării acestor indicatori și subindicatori de risc cu dispozițiile Regulamentului delegat 2015/63, Tribunalul arată, mai întâi, că acest regulament delegat supune posibilitatea de a nu aplica un indicator de risc dublei condiții ca, pe de o parte, informațiile solicitate în temeiul unui astfel de indicator să nu facă parte dintre cerințele de raportare în scopuri de supraveghere menționate la articolul 14 din acest regulament delegat și ca, pe de altă parte, acest indicator să fie menționat în anexa II la regulamentul delegat menționat, care este intitulată „Date care trebuie transmise autorităților de rezoluție”.

În ceea ce privește prima condiție, Tribunalul observă că, pentru a stabili dacă ( 6 ) informațiile solicitate în temeiul unui indicator de risc specific fac parte dintre cerințele de raportare în scopuri de supraveghere, revine SRB sarcina de a verifica dacă instituțiile erau obligate să declare aceste informații în scopuri prudențiale autorității competente pentru exercițiul de referință în cauză în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare nr. 680/2014 ( 7 ) sau cu dreptul național. Acest exercițiu de referință ( 8 ) este cel al anului la care se raportează situațiile financiare anuale aprobate disponibile la data de 31 decembrie a anului anterior perioadei de contribuție, și anume, în speță, cel al anului 2019 (denumit în continuare „exercițiul de referință relevant”).

În ceea ce privește a doua condiție, Tribunalul precizează că articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63 are vocația de a se aplica nu numai atunci când datele menționate în anexa II la acesta constituie în sine indicatori de risc, ci și atunci când respectiva anexă se referă la datele care, fără a constitui în sine indicatori de risc, sunt determinante pentru calcularea unor astfel de indicatori de risc care, la rândul lor, nu sunt menționați în această anexă. Astfel, este posibil ca un indicator de risc să nu se aplice atunci când datele indispensabile pentru calculul său figurează în anexa menționată.

În această privință, Tribunalul amintește că, în vederea interpretării unei dispoziții de drept al Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție. Referitor la această dispoziție, Comisia ține seama de faptul că procesul de stabilire a cerințelor prudențiale și a cerințelor de informare aferente are un caracter progresiv care se întinde în timp. În plus, Tribunalul constată că Regulamentul delegat 2015/63 a fost adoptat într‑un moment în care aceste cerințe nu erau încă stabilite definitiv sau făceau încă obiectul unor ajustări. Rezultă că astfel de date necesare pentru calcularea unora dintre acești indicatori de risc puteau să nu fie disponibile pentru toate instituțiile în cauză sau, cel puțin, pentru toate instituțiile care își au sediul într‑un stat membru, timp de cel puțin o parte din perioada inițială, cu precizarea faptului că datele puteau să nu fie declarate drept informații prudențiale potrivit dreptului Uniunii sau, după caz, potrivit dreptului național.

În acest context, articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63 urmărește să evite impunerea, dacă este cazul, a unor sarcini disproporționate sau discriminatorii instituțiilor la calcularea contribuțiilor ex ante tocmai ca urmare a acestei puneri în aplicare progresive a cerințelor prudențiale și a cerințelor de informare aferente acestora. Un astfel de risc nu există numai atunci când datele în cauză constituie în sine indicatori de risc, ci și atunci când, fără a constitui în sine indicatori de risc, ele sunt totuși necesare pentru calculul acestora din urmă.

În continuare, în lumina acestor considerații Tribunalul examinează dacă SRB a putut să nu aplice, la calcularea contribuțiilor ex ante pentru perioada de contribuție 2021, doi indicatori de risc, și anume indicatorii NSFR și CMPE, și doi subindicatori de risc, și anume subindicatorii „complexitate” și „posibilitate de rezoluție”, fără a încălca dispozițiile Regulamentului delegat 2015/63.

În ceea ce privește indicatorul NSFR, pe de o parte, din Regulamentul de punere în aplicare 2021/451 ( 9 ) reiese că instituțiile nu trebuiau să raporteze autorității competente datele corespunzătoare acestui indicator în scopuri prudențiale și pe o bază armonizată decât începând cu 28 iunie 2021, cu alte cuvinte ulterior exercițiului de referință relevant. În plus, fără a fi necesară pronunțarea cu privire la aspectul dacă eventuala existență a unei obligații de raportare a informațiilor necesare pentru indicatorul NSFR cu titlu de informații prudențiale în dreptul național ar obliga SRB să țină seama de aceasta pentru determinarea respectivului indicator, cel puțin în cadrul calculului contribuției ex ante pe bază națională, SRB a explicat că, în orice caz, o asemenea obligație nu decurgea din dreptul statului membru în care era stabilită reclamanta, și anume Germania, în ceea ce privește exercițiul de referință relevant. Astfel, Tribunalul observă că niciun element din dosarul de care dispune Tribunalul nu demonstrează că, pentru exercițiul de referință relevant, datele privind indicatorul NSFR făceau parte din cerințele de informare prudențială în temeiul dreptului statului membru. Pe de altă parte, indicatorul NSFR face parte dintre datele enumerate în mod explicit în anexa II la Regulamentul delegat 2015/63. Tribunalul concluzionează că SRB nu a încălcat dispozițiile Regulamentului delegat 2015/63 prin neluarea în considerare a indicatorului NSFR în calculul contribuțiilor ex ante pentru perioada de contribuție 2021.

În ceea ce privește indicatorul CMPE, nicio dispoziție a Regulamentului de punere în aplicare nr. 680/2014 nu impunea ca instituțiile să furnizeze autorității competente, pentru exercițiul de referință relevant, informații cu privire la angajamentele lor eligibile cu titlu de informații prudențiale. O astfel de obligație nu a fost instituită decât începând cu 28 iunie 2021, prin Regulamentul de punere în aplicare 2021/763 ( 10 ). Articolul 45 alineatul (1) din Directiva 2014/59 ( 11 ) nu repune în discuție această constatare, întrucât nu cuprinde obligația de a declara pasivele eligibile cu titlu de informații prudențiale în cursul exercițiului de referință relevant. În plus, fără a fi necesară pronunțarea cu privire la aspectul dacă eventuala existență a unei obligații de declarare a pasivelor eligibile cu titlu de informații prudențiale în dreptul național ar obliga SRB să țină seama de aceasta pentru stabilirea indicatorului CMPE cel puțin în ceea ce privește calculul contribuției ex ante pe bază națională, SRB a explicat că, în orice caz, o asemenea obligație nu decurgea din dreptul statului membru în ceea ce privește exercițiul de referință relevant. Astfel, niciun element din dosarul de care dispune Tribunalul nu demonstrează că, în temeiul dreptului german, informațiile referitoare la indicatorul CMPE făceau obiectul unor cerințe de informare prudențială în cursul exercițiului de referință relevant. Pe de altă parte, deși indicatorul CMPE nu este menționat ca atare în anexa II la Regulamentul delegat 2015/63, această anexă menționează totuși „pasivele eligibile” printre datele care trebuie prezentate autorităților de rezoluție. Aceste angajamente constituie de altfel date care sunt determinante pentru calculul acestui indicator de risc, care se întemeiază pe date precum, printre altele, fondurile proprii, angajamentele eligibile și CMPE, înțelegându‑se că, pentru calcularea acestui indicator, SRB trebuie să determine excedentul fondurilor proprii și al angajamentelor eligibile în raport cu CMPE.

În aceste condiții, SRB a putut să nu aplice indicatorul CMPE fără a încălca Regulamentul delegat 2015/63.

În ceea ce privește subindicatorii de risc „complexitate” și „posibilitate de rezoluție” reiese din Regulamentul delegat 2015/63 ( 12 ) că, atunci când SRB stabilește subindicatorul de risc „complexitate”, acestuia îi revine sarcina de a ține seama de măsura în care modelul economic și structura organizatorică a instituției în cauză sunt considerate complexe ( 13 ). De asemenea, atunci când SRB stabilește subindicatorul de risc „posibilitate de rezoluție”, acesta trebuie să ia în considerare măsura în care respectiva instituție poate face obiectul unei rezoluții rapide și fără obstacole juridice. Potrivit Directivei 2014/59 ( 14 ), evaluarea posibilității de rezoluție a unei instituții este efectuată de autoritatea de rezoluție concomitent cu elaborarea și actualizarea planului de rezoluție și în scopul acestora. În plus, în vederea evaluării posibilității de rezoluție a unei instituții, este necesar să se țină seama de complexitatea acesteia În aceste condiții, aprecierea complexității Rezultă că elaborarea planurilor de rezoluție constituie o condiție prealabilă stabilirii de către SRB a subindicatorilor de risc „complexitate” și „posibilitate de rezoluție”. În plus, în vederea elaborării planului de rezoluție a instituțiilor, autoritatea de rezoluție ține seama cel puțin de elementele prevăzute de această directivă ( 15 ). Printre aceste elemente, ea trebuie să ia în considerare valoarea pasivelor utilizabile pentru o recapitalizare internă a instituției, precum și tipul lor. Or, angajamentele menționate corespund „angajamentelor eligibile” în sensul Regulamentului delegat 2015/63, care constituie o dată necesară pentru ca SRB să poată stabili subindicatorii de risc „complexitate” și „solvabilitate”.

În această privință, reiese că instituțiile nu erau obligate să declare pasivele eligibile în scopuri prudențiale autorității competente pentru exercițiul de referință relevant, în temeiul Regulamentului de punere în aplicare nr. 680/2014. Pe de altă parte, fără a fi necesară pronunțarea cu privire la aspectul dacă eventuala existență a unei astfel de obligații de declarare a pasivelor eligibile ar obliga SRB să țină seama de aceasta pentru stabilirea subindicatorilor de risc „complexitate” și „posibilitate de rezoluție” în privința, cel puțin, a calculului contribuției ex ante pe bază națională, niciun element de care dispune Tribunalul nu demonstrează că o asemenea obligație exista în dreptul național.

În consecință, prima condiție prevăzută la articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63 este îndeplinită în ceea ce privește acești subindicatori de risc. În ceea ce privește a doua condiție prevăzută la același articol, deși subindicatorii de risc respectivi nu figurează ca atare în anexa II la Regulamentul delegat 2015/63, pasivele eligibile, care sunt o dată necesară pentru stabilirea lor, sunt menționate în mod explicit în aceasta.

Prin urmare, Tribunalul consideră că SRB nu a încălcat articolele 6, 7 și 20 din Regulamentul delegat 2015/63 prin faptul că nu a luat în considerare subindicatorii de risc „complexitate” și „posibilitate de rezoluție” pentru perioada de contribuție 2021.

( 1 ) „Bază națională” înseamnă pe baza datelor comunicate de instituții autorizate pe teritoriul statului membru în cauză participant. În ceea ce privește „baza uniunii bancare”, aceasta este baza datelor furnizate de toate instituțiile autorizate de pe teritoriul tuturor statelor membre participante la mecanismul unic de rezoluție (MUR).

( 2 ) Regulamentul delegat (UE) 2015/63 al Comisiei din 21 octombrie 2014 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la mecanismele de finanțare a rezoluției (JO 2015, L 11, p. 44).

( 3 ) Conform articolului 70 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1).

( 4 ) Decizia SRB/ES/2021/22 a Comitetului unic de rezoluție din 14 aprilie 2021 privind calculul contribuțiilor ex ante pentru anul 2021 la Fondul unic de rezoluție.

( 5 ) Articolul 6 alineatul (5) primul paragraf litera (a) din Regulamentul delegat 2015/63.

( 6 ) În conformitate cu articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63.

( 7 ) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 680/2014 al Comisiei din 16 aprilie 2014 de stabilire a unor standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la raportarea în scopuri de supraveghere a instituțiilor în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO 2014, L 191, p. 1).

( 8 ) Potrivit unei interpretări coroborate a articolului 4 alineatul (1) și a articolului 14 alineatele (1)-(4) din Regulamentul delegat 2015/63.

( 9 ) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/451 al Comisiei din 17 decembrie 2020 de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare pentru aplicarea Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește raportarea în scopuri de supraveghere a instituțiilor și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 680/2014 (JO 2021, L 97, p. 1).

( 10 ) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/763 al Comisiei din 23 aprilie 2021 de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare pentru aplicarea Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului și a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește raportarea în scopuri de supraveghere și publicarea [CMPE] (JO 2021, L 168, p. 1).

( 11 ) Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO 2014, L 173, p. 190).

( 12 ) Potrivit articolului 6 alineatul (6) litera (a) punctul (iv) din Regulamentul delegat 2015/63.

( 13 ) În conformitate cu titlul II capitolul II din Directiva 2014/59.

( 14 ) În temeiul articolului 15 alineatul (3) din Directiva 2014/59.

( 15 ) Astfel cum sunt indicate în secțiunea C din anexa la Directiva 2014/59.