Cauza T‑383/21

La Banque postale

împotriva

Comitetului unic de rezoluție

Hotărârea Tribunalului (Camera a opta extinsă) din 20 decembrie 2023

„Uniunea economică și monetară – Uniunea bancară – Mecanismul unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții (MUR) – Fondul unic de rezoluție (FUR) – Decizia SRB privind calculul contribuțiilor ex ante pentru anul 2021 – Obligația de motivare – Principiul bunei administrări – Principiul protecției jurisdicționale efective – Excepție de nelegalitate – Limitarea efectelor hotărârii în timp”

1. Politica economică și monetară – Politica economică – Mecanismul unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții – Contribuții ex ante la Fondul unic de rezoluție – Obiect – Logică de ordin asigurător – Garantarea furnizării de resurse financiare suficiente de către sectorul financiar – Oferirea de stimulente pentru funcționarea în conformitate cu un model mai puțin riscant de către instituții

   [Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, considerentul (41); Directiva 2014/59 a Parlamentului European și a Consiliului, considerentele (105)-(107)]

   (a se vedea punctul 42)

2. Drepturi fundamentale – Carta drepturilor fundamentale – Egalitate de tratament – Reglementare a Uniunii într‑un anumit domeniu de acțiune – Repercusiuni diferite pentru anumiți operatori economici având în vedere situația lor individuală sau normele naționale – Principiul nediscriminării – Încălcare –Lipsă

   (Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 21)

   (a se vedea punctul 60)

3. Instituțiile Uniunii Europene – Exercitarea competențelor – Competență de a adopta acte delegate conferită Comisiei – Întindere – Aprecieri și evaluări complexe – Marjă largă de apreciere – Directiva 2014/59 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții – Stabilirea criteriilor privind ajustarea contribuțiilor ex ante – Control jurisdicțional – Limite

   [art. 290 TFUE; Directiva 2014/59 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 103 alin. (7); Regulamentul nr. 2015/63 al Comisiei, art. 6 și 7 și anexa I]

   (a se vedea punctele 151-153 și 155)

4. Dreptul Uniunii Europene – Principii – Securitate juridică – Reglementare a Uniunii – Cerințe de claritate și de precizie – Limite

   (a se vedea punctele 189-192)

5. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Întindere – Decizie a Comitetului unic de rezoluție (SRB) de stabilire a contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR) – Lipsa necesității de a menționa în această decizie toate elementele care permit să se verifice exactitatea calculului contribuției – Evaluare comparativă a obligației de motivare și a principiului general al protecției secretului comercial al instituțiilor în cauză – Legalitatea dispozițiilor Regulamentului delegat 2015/63 privind metodologia de calcul al contribuțiilor ex ante la FUR

   (art. 296 al doilea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului; Directiva 2014/59 a Parlamentului European și a Consiliului; Regulamentul 2015/63 al Comisiei)

   (a se vedea punctele 195-198, 214, 216 și 217)

6. Dreptul Uniunii Europene – Principii – Dreptul la apărare – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Întindere – Decizie a Comitetului unic de rezoluție (SRB) de stabilire a contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR) – Principiul contradictorialității – Excepții – Principiul general de protecție a secretului comercial – Evaluare comparativă – Admisibilitate

   (Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47; Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului; Directiva 2014/59 a Parlamentului European și a Consiliului; Regulamentul nr. 2015/63 al Comisiei, art. 4-7 și 9 și anexa I)

   (a se vedea punctele 246-251 și 254-258)

7. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Întindere – Furnizare de către autor de explicații cu privire la motivele actului în cursul procedurii în fața instanței Uniunii – Condiții – Lipsa unor contradicții și obligația de coerență a explicațiilor cu motivele menționate

   (art. 296 al doilea paragraf TFUE)

   (a se vedea punctele 293-296)

Rezumat

La Banque postale (denumită în continuare „reclamanta”) este o instituție de credit cu sediul în Franța.

La 14 aprilie 2021, Comitetul unic de rezoluție (SRB) a adoptat o decizie în care a stabilit ( 1 ) contribuțiile ex ante pentru anul 2021 la Fondul unic de rezoluție (denumit în continuare „FUR”) ale instituțiilor de credit și ale anumitor firme de investiții, printre care și reclamanta (denumită în continuare „decizia atacată”) ( 2 ).

Sesizat cu o acțiune în anulare – pe care o admite – împotriva deciziei atacate, Tribunalul, după ce a respins mai multe excepții de nelegalitate împotriva Regulamentului nr. 806/2014, a Regulamentului delegat 2015/63 ( 3 ) și a Regulamentului de punere în aplicare 2015/81 ( 4 ), aduce clarificări importante cu privire, pe de o parte, la conținutul obligației de motivare ce revine SRB și, pe de altă parte, la legătura acesteia cu respectarea principiilor bunei administrări și protecției jurisdicționale efective.

Aprecierea Tribunalului

În primul rând, referitor la motivul întemeiat pe încălcarea obligației de motivare, reclamanta invoca nemotivarea deciziei atacate în ceea ce privește stabilirea nivelului‑țintă anual.

Tribunalul amintește mai întâi că, în conformitate cu legislația aplicabilă, la sfârșitul perioadei inițiale de opt ani începând de la 1 ianuarie 2016 (denumită în continuare „perioada inițială”), mijloacele financiare disponibile ale FUR trebuie să atingă nivelul‑țintă final, care corespunde cu cel puțin 1 % din cuantumul depozitelor garantate ale tuturor instituțiilor autorizate pe teritoriul tuturor statelor membre participante la MUR. În continuare, în perioada inițială, contribuțiile ex ante trebuie repartizate cât mai uniform posibil în timp, până la atingerea nivelului‑țintă final. Pe de altă parte, în fiecare an, contribuțiile datorate de toate instituțiile autorizate pe teritoriul tuturor statelor membre participante la MUR nu depășesc 12,5 % din nivelul‑țintă final. În plus, în ceea ce privește metoda de calcul al contribuțiilor ex ante, SRB stabilește cuantumul acestora pe baza nivelului‑țintă anual, ținând seama de nivelul‑țintă final, și pe baza cuantumului mediu al depozitelor garantate din anul precedent, calculat trimestrial, pentru toate instituțiile autorizate pe teritoriul statelor membre participante la MUR. În sfârșit, SRB calculează contribuția ex ante pentru fiecare instituție pe baza nivelului‑țintă anual, care trebuie stabilit în raport cu nivelul‑țintă final și în conformitate cu metodologia prevăzută în Regulamentul delegat 2015/63.

În speță, astfel cum reiese din decizia atacată, SRB a stabilit, pentru perioada de contribuție 2021, cuantumul nivelului‑țintă anual la 11287677212,56 euro. În decizia menționată, acesta a explicat în esență că nivelul‑țintă anual trebuia stabilit pe baza unei analize privind evoluția depozitelor acoperite în cursul anilor precedenți și orice evoluție relevantă a situației economice, precum și a unei analize privind indicatorii referitori la etapa ciclului de activitate și efectele pe care contribuțiile prociclice le‑ar avea asupra situației financiare a instituțiilor. SRB a considerat adecvat să stabilească un coeficient care se întemeia pe această analiză și pe mijloacele financiare disponibile în FUR (denumit în continuare „coeficientul”) și a aplicat acest coeficient la o optime din cuantumul mediu al depozitelor garantate în anul 2020, în vederea obținerii nivelului‑țintă anual. Ulterior, el a prezentat demersul urmat pentru stabilirea coeficientului. Având în vedere aceste considerații, SRB a stabilit valoarea coeficientului la 1,35 %. El a calculat ulterior cuantumul nivelului‑țintă anual prin înmulțirea cuantumului mediu al depozitelor acoperite în anul 2020 cu acest coeficient și prin împărțirea rezultatului acestui calcul la opt.

În această privință, deși SRB este obligat să furnizeze instituțiilor, prin intermediul deciziei atacate, explicații privind metoda de stabilire a nivelului‑țintă anual, aceste explicații trebuie să fie coerente cu explicațiile furnizate de SRB în cursul procedurii jurisdicționale privind metoda efectiv aplicată. Or, nu acesta este situația în speță.

Astfel, în ședință, SRB a arătat că a stabilit nivelul‑țintă anual pentru perioada de contribuție 2021 urmând o metodă în patru etape, dintre care ultimele două au constat în deducerea din nivelul‑țintă final a mijloacelor financiare disponibile în cadrul FUR în vederea calculării cuantumului care rămânea de perceput până la sfârșitul perioadei inițiale și prin împărțirea acestui din urmă cuantum la trei.

Or, Tribunalul observă că ultimele două etape ale acestui calcul nu își găsesc nicio expresie în formula matematică prezentată în decizia atacată ca fiind la baza stabilirii cuantumului nivelului‑țintă anual.

Pe de altă parte, această constatare nu poate fi repusă în discuție de afirmația SRB potrivit căreia el a publicat, în luna mai 2021, fișa descriptivă, care conținea un interval ce indica eventualele cuantumuri ale nivelului‑țintă final, și, pe site‑ul său internet, cuantumul mijloacelor financiare disponibile în FUR. Astfel, independent de aspectul dacă reclamanta avea efectiv cunoștință de aceste sume, acestea din urmă nu erau, ca atare, de natură să îi permită să înțeleagă că ultimele două etape de calcul fuseseră efectiv aplicate de SRB, precizându‑se, în plus, că formula matematică nici măcar nu le menționa.

Incoerențe similare afectează și modul în care a fost stabilit coeficientul de 1,35 %, care joacă totuși un rol esențial în această formulă matematică. Astfel, din explicațiile furnizate de SRB în ședință rezultă că acest coeficient a fost stabilit astfel încât să poată justifica rezultatul calculului cuantumului nivelului‑țintă anual, cu alte cuvinte, după ce SRB a calculat acest cuantum în aplicarea celor patru etape ale metodei aplicate în mod real. Or, acest demers nu reiese nicidecum din decizia atacată.

În plus, intervalul în care se situa, potrivit fișei descriptive, cuantumul nivelului‑țintă final estimat se dovedește a nu fi în concordanță cu intervalul ratei de creștere a depozitelor acoperite, cuprins între 4 % și 7 %, care figurează în decizia atacată. În fapt, SRB a arătat în ședință că, în vederea stabilirii nivelului‑țintă anual, ținuse seama de rata de creștere a depozitelor acoperite de 4 % – care era rata cea mai scăzută a celui de al doilea interval – și obținuse astfel nivelul‑țintă final estimat de 75 de miliarde de euro – care constituia valoarea cea mai ridicată a primului interval. Se dovedește astfel că există o discordanță între aceste două intervale. În aceste condiții, reclamanta nu era în măsură să determine modul în care SRB utilizase intervalul privind rata de evoluție a acestor depozite pentru a ajunge la calculul nivelului‑țintă final estimat.

Tribunalul consideră că, în ceea ce privește stabilirea nivelului‑țintă anual, metoda efectiv aplicată de SRB, așa cum a fost explicată în ședință, nu corespunde celei descrise în decizia atacată, astfel încât motivele reale, în raport cu care a fost stabilit acest nivel‑țintă, nu puteau fi identificate pe baza deciziei atacate nici de instituții, nici de Tribunal. Decizia atacată este, așadar, afectată de vicii de motivare în ceea ce privește stabilirea nivelului‑țintă anual.

În al doilea rând, în ceea ce privește motivele întemeiate pe o încălcare a principiului bunei administrări și a principiului protecției jurisdicționale efective de către SRB, argumentația reclamantei se referea mai precis la lipsa, în decizia atacată, a unor date privind stabilirea „ratei de ajustare a depozitelor garantate” care serveau la determinarea nivelului‑țintă anual, și anume coeficientul.

În acest sens, Tribunalul amintește că SRB a încălcat obligația de motivare în ceea ce privește stabilirea nivelului‑țintă anual.

Or, din articolul 41 alineatul (2) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și din jurisprudență reiese că motivarea unei decizii a unui organ al Uniunii constituie una dintre condițiile efectivității principiilor bunei administrări și protecției jurisdicționale efective.

Tribunalul deduce de aici că viciul de motivare a deciziei atacate în ceea ce privește stabilirea nivelului‑țintă anual constituie în egală măsură o încălcare a principiului bunei administrări și a principiului protecției jurisdicționale efective. Prin urmare, el admite motivele invocate.

Ținând seama de viciile de nelegalitate care afectează decizia atacată, Tribunalul anulează decizia atacată în măsura în care o privește pe reclamantă.

Cu toate acestea, în împrejurările speței, el decide să mențină efectele acestei decizii, în ceea ce o privește pe reclamantă, până la intrarea în vigoare, într‑un termen rezonabil care nu poate depăși șase luni de la data pronunțării prezentei hotărâri, a unei noi decizii a SRB de stabilire a contribuției ex ante la FUR a reclamantei pentru perioada de contribuție 2021.

( 1 ) În conformitate cu articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1).

( 2 ) Decizia SRB/ES/2021/22 a Comitetului unic de rezoluție (SRB) din 14 aprilie 2021 privind calculul contribuțiilor ex ante pentru anul 2021 la Fondul unic de rezoluție.

( 3 ) Regulamentul delegat (UE) 2015/63 al Comisiei din 21 octombrie 2014 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la mecanismele de finanțare a rezoluției (JO 2015, L 11, p. 44).

( 4 ) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/81 al Consiliului din 19 decembrie 2014 de stabilire a condițiilor uniforme de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la Fondul unic de rezoluție (JO 2015, L 15, p. 1).