Cauza T‑301/20

Hengshi Egypt Fiberglass Fabrics SAE
și
Jushi Egypt for Fiberglass Industry SAE

împotriva

Comisiei Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera întâi extinsă) din 1 martie 2023

„Dumping – Importuri de anumite materiale țesute sau cusute din fibre de sticlă originare din China și din Egipt – Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/492 – Taxă antidumping definitivă – Calcularea valorii normale – Articolul 2 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2016/1036 – Eroare vădită de apreciere – Prejudiciu – Calcularea marjei de subcotare”

1. Dreptul Uniunii Europene – Interpretare – Metode – Interpretare în raport cu acordurile internaționale încheiate de Uniune – Interpretarea Regulamentului 2016/1036 în raport cu Acordul antidumping al GATT din 1994 – Luare în considerare a interpretării adoptate de Organul de soluționare a litigiilor

   [Acordul general pentru tarife și comerț 1994; Acordul privind aplicarea articolului VI al Acordului general pentru tarife și comerț 1994 (Acordul antidumping din 1994), art. 2.2.1.1; Regulamentul 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 2 alin. (5)]

   (a se vedea punctele 23-25)

2. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Marjă de dumping – Stabilirea valorii normale – Recurgere la valoarea construită – Luare în considerare a costurilor de producție – Calculul costurilor pe baza registrelor contabile – Derogare – Cheltuieli de producție și de vânzare a produsului supus anchetei care nu au fost preluate în mod rezonabil în aceste registre – Sarcina probei care revine instituțiilor – Control jurisdicțional – Întindere

   [Regulamentul 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 2 alin. (5)]

   (a se vedea punctele 26-29)

3. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Marjă de dumping – Stabilirea valorii normale – Recurgere la valoarea construită – Luare în considerare a costurilor de producție – Calculul costurilor pe baza registrelor contabile – Costuri stabilite în cadrul unei relații intragrup – Ajustare pentru a reflecta condițiile de concurență deplină – Admisibilitate – Criterii – Luare în considerare a costurilor altor producători sau exportatori din aceeași țară, precum și, cu titlu subsidiar, a oricărei alte baze rezonabile

   [Regulamentul 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 2 alin. (5) primul și al doilea paragraf]

   (a se vedea punctele 31-42 și 77-88)

4. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Marjă de dumping – Stabilirea valorii normale – Întemeiere pe prețurile plătite sau care trebuie plătite în cursul operațiunilor comerciale normale – Luare în considerare a tuturor factorilor relevanți și a tuturor împrejurărilor speciale referitoare la vânzările în cauză – Putere de apreciere a instituțiilor – Control jurisdicțional – Eroare vădită de apreciere – Sarcina probei

   (Regulamentul 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 2)

   (a se vedea punctele 46-51)

5. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Procedură antidumping – Dreptul la apărare – Dreptul de a fi ascultat – Conținut

   [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41; Regulamentul 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului]

   (a se vedea punctele 55-58)

6. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Marjă de dumping – Stabilirea valorii normale – Recurgere la valoarea construită – Putere de apreciere a instituțiilor – Limite – Obligația de examinare cu diligență și cu imparțialitate a tuturor circumstanțelor relevante – Întindere – Luare în considerare a unor elemente de probă prezentate în cadrul unei anchete antisubvenție paralele – Condiții

   (Regulamentul 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 2)

   (a se vedea punctele 60-68)

7. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Regulament de instituire a unor taxe antidumping

   (art. 296 TFUE)

   (a se vedea punctele 72-75)

Rezumat

În urma unei plângeri, Comisia Europeană a adoptat Regulamentul de punere în aplicare 2020/492 de instituire a unor taxe antidumping definitive la importurile de anumite materiale țesute și/sau cusute din fibre de sticlă (denumite în continuare „GFF”) originare din China și din Egipt ( 1 ).

Hengshi Egypt Fiberglass Fabrics SAE (denumită în continuare „Hengshi”) și Jushi Egypt for Fiberglass Industry SAE (denumită în continuare „Jushi”), două societăți deținute de entități chineze și stabilite în Zona de cooperare economică și comercială China‑Egipt din Suez, produc și exportă GFF în Uniunea Europeană. Jushi produce și exportă, în plus, semitorturi din fibră de sticlă (denumite în continuare „GFR”) către Uniune, acestea din urmă constituind principala materie primă utilizată pentru producerea de GFF.

Considerându‑se prejudiciate de taxele antidumping instituite de Comisie, Hengshi și Jushi au sesizat Tribunalul cu o acțiune în anularea Regulamentului de punere în aplicare 2020/492. Respingând această acțiune, Tribunalul aduce, pe de o parte, precizări cu privire la luarea în considerare, în vederea stabilirii valorii normale a produselor vizate de o taxă antidumping, a documentelor contabile ale părții care face obiectul anchetei antidumping. Pe de altă parte, Tribunalul precizează întinderea obligației de diligență a Comisiei, în special în ceea ce privește utilizarea în cadrul unei anchete antidumping a unor probe obținute în contextul unei anchete antisubvenție paralele.

Aprecierea Tribunalului

În susținerea acțiunii formulate, reclamantele invocă, în cadrul primului motiv, două critici întemeiate pe încălcarea articolului 2 alineatul (5) primul paragraf din Regulamentul 2016/1036 ( 2 ). Această dispoziție prevede că, în scopul stabilirii valorii normale a produselor vizate de taxa antidumping, cheltuielile legate de producția și de vânzarea produselor menționate trebuie să fie calculate pe baza documentelor contabile ale părții care face obiectul anchetei, cu condiția ca aceste documente să respecte principiile contabile general acceptate ale țării respective (prima condiție) și să țină seama în mod rezonabil de cheltuielile de producție și de vânzare a produselor respective (a doua condiție). În această privință, reclamantele invocă mai multe argumente prin care contestă în esență metodologia urmată de Comisie pentru a construi valoarea normală a GFF vândute de Hengshi.

În primul rând, Tribunalul respinge critica întemeiată pe o eroare de drept și pe o eroare vădită de apreciere săvârșite de Comisie, întrucât aceasta nu a utilizat costul GFR care figura în documentele contabile ale Hengshi pentru a calcula costul de producție al GFF, pentru motivul că prețul de achiziție al acestei materii prime nu fusese stabilit în condiții de concurență deplină.

Cu privire la acest aspect, Tribunalul arată mai întâi că articolul 2 alineatul (5) primul paragraf din regulamentul de bază nu exclude posibilitatea Comisiei de a nu ține seama de costurile consemnate în documentele contabile ale părții care face obiectul anchetei atunci când prețul materiei prime utilizate pentru fabricarea produsului în cauză nu este stabilit în condiții de concurență deplină. Totuși, atunci când Comisia consideră că nu trebuie să țină seama de costurile respective pentru a le înlocui cu un alt preț considerat rezonabil, ea are obligația să se bazeze pe dovezi sau cel puțin pe indicii care să permită stabilirea existenței factorului în temeiul căruia se efectuează ajustarea.

În speță, Comisia a constatat că prețurile la care Hengshi achiziționa GFR de la Jushi erau în mod consecvent și substanțial sub prețurile la care Jushi vindea același produs clienților independenți care interveneau pe piața egipteană. Dată fiind diferența considerabilă dintre aceste prețuri, Comisia a concluzionat în mod corect că prețurile plătite de Hengshi societății Jushi nu puteau fi considerate ca fiind stabilite în condiții de concurență deplină, astfel încât era necesară ajustarea lor.

În plus, faptul că Jushi ar fi obținut o marjă de profit din vânzările sale de GFR către Hengshi nu permite în mod automat să se concluzioneze că o tranzacție a avut loc în condiții de concurență deplină.

În continuare, Tribunalul respinge argumentația reclamantelor potrivit căreia a doua condiție enunțată la articolul 2 alineatul (5) primul paragraf din regulamentul de bază nu privește caracterul rezonabil al costurilor, ci mai degrabă „fiabilitatea” documentelor contabile ale părții care face obiectul anchetei. Astfel, o asemenea interpretare ar împiedica în cele din urmă recurgerea la valoarea normală construită, în special atunci când costurile de producție sunt afectate de o situație specifică a pieței.

În sfârșit, constatarea potrivit căreia articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază nu conține o dispoziție expresă privind caracterul rezonabil al costurilor angajate între părți afiliate nu este suficientă pentru a demonstra că legiuitorul Uniunii a avut intenția de a exclude această circumstanță în cazul aplicării acestei dispoziții.

În al doilea rând, Tribunalul respinge critica întemeiată pe o eroare vădită de apreciere săvârșită de Comisie în cadrul comparării prețurilor de vânzare a GFR facturate de Jushi societății Hengshi și, respectiv, unor clienți naționali independenți. Cu privire la acest aspect, reclamantele reproșau Comisiei că nu a luat în considerare toți factorii relevanți legați de vânzările în cauză, cum ar fi printre altele taxele vamale plătite de Jushi pentru vânzările de GFR unor clienți naționali independenți. În lipsa unei probe a acestei plăți în cadrul anchetei antidumping, Comisia avea obligația, potrivit reclamantelor, să utilizeze din proprie inițiativă dovada plății taxelor vamale de care dispunea în cadrul anchetei sale antisubvenție paralele cu privire la GFR ( 3 ) sau, cel puțin, să le solicite să prezinte această probă în cadrul anchetei antidumping.

În această privință, Tribunalul arată că, deși este adevărat că Comisia trebuie să desfășoare ancheta antidumping în mod diligent și să ia în considerare toate împrejurările relevante pentru stabilirea valorii normale, nu este mai puțin adevărat că aceasta este tributară cooperării voluntare a părților care fac obiectul anchetei pentru a‑i furniza informațiile necesare. În speță, revenea, așadar, reclamantelor sarcina de a prezenta elementele de probă pe care le considerau relevante pentru anchetă. Or, întrucât acestea nu au prezentat în cadrul anchetei antidumping nicio dovadă în raport cu taxele vamale plătite de Jushi pentru vânzările de GFR, ele nu pot beneficia de propria neglijență reproșând Comisiei că nu a ținut seama de acest element.

Pe de altă parte, din articolul 29 alineatul (6) primul paragraf din Regulamentul 2016/1037 ( 4 ) reiese că Comisia nu se poate prevala din proprie inițiativă, în cadrul unei anchete antidumping, de o probă prezentată în cadrul unei anchete antisubvenție paralele. Prin urmare, în speță, revenea reclamantelor sarcina de a renunța la garanția prevăzută la acest articol și de a solicita ca o astfel de probă să fie admisă și în cadrul anchetei antidumping.

În lumina acestor considerații, Tribunalul concluzionează că Comisia nu a încălcat articolul 2 alineatul (5) primul paragraf din regulamentul de bază și respinge cele două critici ale primului motiv invocate de reclamante. Tribunalul respinge de asemenea celelalte critici ale primului motiv și al doilea motiv invocat de reclamante în această acțiune și, în consecință, acțiunea în totalitate.

( 1 ) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/492 al Comisiei din 1 aprilie 2020 de instituire a unor taxe antidumping definitive la importurile de anumite materiale țesute și/sau cusute din fibre de sticlă originare din Republica Populară Chineză și din Egipt (JO 2020, L 108, p. 1).

( 2 ) Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (JO 2016, L 176, p. 21, denumit în continuare „regulamentul de bază”).

( 3 ) Această anchetă a condus la adoptarea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/870 al Comisiei din 24 iunie 2020 de instituire a unei taxe compensatorii definitive și de percepere definitivă a taxei compensatorii provizorii instituite asupra importurilor de produse din fibră de sticlă cu filament continuu originare din Egipt, precum și de percepere a taxei compensatorii definitive instituite asupra importurilor înregistrate de produse din fibră de sticlă cu filament continuu originare din Egipt (JO 2020, L 201, p. 10).

( 4 ) Regulamentul (UE) 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (JO 2016, L 176, p. 55).