Cauza T‑143/20

PT Pelita Agung Agrindustri
și
PT Permata Hijau Palm Oleo

împotriva

Comisiei Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera a patra extinsă) din 14 decembrie 2022

„Subvenții – Importuri de biomotorină din Indonezia – Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/2092 – Taxă compensatorie definitivă – Articolul 8 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) 2016/1037 – Subcotarea prețurilor – Presiune asupra prețurilor – Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul 2016/1037 – Legătură de cauzalitate – Articolul 3 punctul 1 litera (a) subpunctul (iv) și punctul 2 din Regulamentul 2016/1037 – Acțiune constând în «a însărcina» un organism privat să execute o funcție care constituie o contribuție financiară sau în «a‑i ordona să facă acest lucru» – Remunerație mai mică decât cea adecvată – Susținerea veniturilor sau a prețurilor – Articolul 3 punctul 2 și articolul 6 litera (d) din Regulamentul 2016/1037 – Avantaj – Articolul 3 punctul 1 litera (a) subpunctul (i) și punctul 2 din Regulamentul 2016/1037 – Transfer direct de fonduri – Articolul 7 din Regulamentul 2016/1037 – Calculul valorii avantajului – Articolul 8 alineatele (1) și (8) din Regulamentul 2016/1037 – Risc de prejudiciu important – Dreptul la apărare”

1. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de subvenționare din partea unor state terțe – Prejudiciu – Putere de apreciere a instituțiilor – Control jurisdicțional – Limite

   (Regulamentul 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 8)

   (a se vedea punctele 24-26 și 87)

2. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de subvenționare din partea unor state terțe – Prejudiciu – Factori care trebuie luați în considerare – Efectul importurilor care fac obiectul unor subvenții asupra prețurilor produselor similare de pe piața Uniunii – Calculul marjei de subcotare – Metodă de calcul – Putere de apreciere a Comisiei – Obligația de a efectua o comparație echitabilă între prețul produsului în cauză și prețul produsului similar din industria Uniunii – Control jurisdicțional – Eroare vădită de apreciere – Sarcina probei

   [Regulamentul 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 8 alin. (1) și (2)]

   (a se vedea punctele 27-31, 39, 40 și 58-63)

3. Dreptul Uniunii Europene – Interpretare – Metode – Interpretare în raport cu acordurile internaționale încheiate de Uniune – Interpretarea Regulamentului 2016/1037 în raport cu Acordul antidumping al GATT 1994 – Luare în considerare a interpretării adoptate de Organul de soluționare a litigiilor

   [Acordul privind punerea în aplicare a articolului VI din Acordul General pentru Tarife și Comerț (Acordul antidumping din 1994); Regulamentul 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului]

   (a se vedea punctele 47 și 56)

4. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de subvenționare din partea unor state terțe – Prejudiciu – Factori care trebuie luați în considerare – Efectul importurilor care fac obiectul unor subvenții asupra prețurilor produselor similare de pe piața Uniunii – Calculul marjei de subcotare – Metodă de calcul – Putere de apreciere a Comisiei – Obligația Comisiei de a determina subcotarea prețurilor pentru produsul similar din industria Uniunii în ansamblul său – Lipsă

   [Regulamentul 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 1 alin. (1) și alin. (2) lit. (c) și art. 8 alin. (1) lit. (a) și alin. (2)]

   (a se vedea punctele 72-76)

5. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de subvenționare din partea unor state terțe – Subvenție – Noțiune – Contribuție financiară a autorităților publice ale țării de origine sau de export – Regim care instituie restricții la exportul de ulei de palmier brut care fac exportul acestuia neatractiv din punct de vedere comercial – Includere

   [Regulamentul 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 3 pct. 1 lit. (a) subpct. (iv)]

   (a se vedea punctele 94-129, 144 și 145)

6. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de subvenționare din partea unor state terțe – Derularea anchetei – Utilizarea datelor disponibile în cazul refuzului de cooperare al părților în cauză – Putere de apreciere – Obligația instituțiilor de a recurge la cele mai bune date disponibile – Lipsă

   (Regulamentul 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 28)

   (a se vedea punctele 133-138)

7. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de subvenționare din partea unor state terțe – Subvenție – Noțiune – Susținere a veniturilor sau a prețurilor în sensul articolului XVI din GATT 1994 – Măsuri care au scopul de a permite producătorilor de biomotorină să aibă acces la principala lor materie primă la un preț inferior celui de pe piața mondială – Includere

   [Regulamentul 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 3 pct. 1 lit. (b)]

   (a se vedea punctele 154-160)

8. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de subvenționare din partea unor state terțe – Subvenție – Noțiune – Avantaj conferit beneficiarului – Calcularea avantajului – Putere de apreciere a Comisiei – Adoptare de către aceasta a unor orientări privind calcularea valorii subvențiilor – Consecințe – Autolimitarea puterii sale de apreciere

   [Regulamentul 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 3 pct. 1 și 2, art. 6 lit. (d) și art. 7 alin. (1) lit. (a)]

   (a se vedea punctele 163-172, 196-201 și 215-220)

9. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de subvenționare din partea unor state terțe – Subvenție – Noțiune – Contribuție financiară a autorităților publice ale țării de origine sau de export – Stabilirea prețului de referință – Plata diferenței dintre prețul de referință al motorinei și prețul de referință al biomotorinei efectuată de un organism de drept public producătorului de biomotorină – Includere

   [Regulamentul 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 3 pct. 1 lit. (a) subpct. (i)]

   (a se vedea punctele 176-191)

10. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de subvenționare din partea unor state terțe – Prejudiciu – Pericol de prejudiciu important – Probă – Analiza factorilor care trebuie luați în considerare – Luarea în considerare a unor date ulterioare perioadei de anchetă – Control jurisdicțional – Eroare vădită de apreciere – Sarcina probei

    [Regulamentul 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 2 lit. (d) și art. 8 alin. (1), (4) și (8)]

    (a se vedea punctele 238-245, 268-272 și 285-297)

11. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de subvenționare din partea unor state terțe – Prejudiciu – Factori care trebuie luați în considerare – Impactul subvenției asupra producției Uniunii – Existența unor factori și indicii care demonstrează o tendință pozitivă – Circumstanță care nu exclude să se concluzioneze în sensul existenței unui prejudiciu important cauzat industriei Uniunii

    [Regulamentul 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 8 alin. (5)]

    (a se vedea punctul 258)

12. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de subvenționare din partea unor state terțe – Derularea anchetei – Obligația Comisiei de a asigura informarea părților în cauză – Conținut – Dreptul la apărare – Încălcare – Condiții – Posibilitatea întreprinderii în cauză de a‑și asigura mai bine apărarea în lipsa unei neregularități procedurale

    (Regulamentul nr. 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 30)

    (a se vedea punctele 302-311)

Rezumat

În urma unei anchete antisubvenție deschise în 2018, Comisia Europeană a adoptat Regulamentul de punere în aplicare 2019/2092 de instituire a unei taxe compensatorii definitive la importurile de biomotorină originară din Indonezia ( 1 ) (denumită în continuare „produsul respectiv”).

Societățile indoneziene PT Pelita Agung Agrindustri și PT Permata Hijau Palm Oleo, care produc și exportă biomotorină în Uniunea Europeană, au introdus o acțiune având ca obiect anularea acestui regulament de punere în aplicare.

Prin respingerea acțiunii lor, Tribunalul face precizări cu privire la analiza subcotării prețurilor importurilor care fac obiectul anchetelor antisubvenție. De asemenea, acesta precizează sfera mai multor noțiuni care figurează în regulamentul de bază antisubvenții 2016/1037 ( 2 ).

Aprecierea Tribunalului

În primul rând, în ceea ce privește problema dacă a existat, pentru importurile de biomotorină originară din Indonezia, o subcotare semnificativă a prețului în raport cu prețul biomotorinei originare din Uniunea Europeană, Tribunalul respinge critica întemeiată pe faptul că Comisia nu ar fi efectuat o comparație valabilă a acestor două prețuri. În această privință, reclamantele susțineau în special că, prin compararea, în cadrul uneia dintre cele trei metode de calcul utilizate, a tuturor importurilor de biomotorină provenită din Indonezia cu totalitatea vânzărilor de biomotorină din Uniune fără ajustarea prețului, Comisia nu ar fi ținut seama de diferența în termeni de punct de colmatare a filtrului la rece (denumit în continuare „CFPP”) dintre biomotorina indoneziană și biomotorina vândută de producătorii din Uniune.

Cu privire la acest aspect, Tribunalul notează, pe de o parte, că decizia Comisiei de a nu efectua ajustări ale prețurilor având în vedere nivelurile diferite de CFPP s‑a întemeiat pe elemente obiective, și anume complexitatea raporturilor concurențiale și diferența dintre condițiile de piață pentru biomotorinele cu niveluri ale CFPP‑ului diferite și lipsa unei corelații directe între nivelul CFPP‑ului și preț. Pe de altă parte, reclamantele nu au demonstrat că ajustarea solicitată era necesară pentru ca prețurile în cauză să devină comparabile.

În ceea ce privește argumentația reclamantelor potrivit căreia o obligație a Comisiei de a stabili subcotarea pentru produsul respectiv în ansamblul său se poate întemeia pe o aplicare prin analogie a Hotărârii Changshu City Standard Parts Factory și Ningbo Jinding Fastener/Consiliul (C‑376/15 P și C‑377/15 P) ( 3 ), Tribunalul arată că concluziile desprinse din această hotărâre, privind stabilirea marjei de dumping, nu pot fi transpuse în analiza incidenței importurilor care fac obiectul unui dumping sau al unei subvenții asupra prețurilor din industria Uniunii. Astfel, această analiză implică o comparație a vânzărilor nu ale unei singure întreprinderi, așa cum stau lucrurile în cazul stabilirii marjei de dumping care este calculată pe baza datelor producătorului‑exportator vizat, ci ale mai multor întreprinderi, și anume producătorii‑exportatori eșantionați și întreprinderile care fac parte din industria Uniunii incluse în eșantion. Odată făcută această precizare, Tribunalul constată că, în orice caz, Comisia a calculat subcotarea prețurilor mai întâi pentru 20 %, apoi pentru 55 % și în final pentru ansamblul vânzărilor producătorilor din Uniune.

În al doilea rând, Tribunalul înlătură critica întemeiată pe o eroare vădită de apreciere legată de faptul că Comisia a considerat că, prin intermediul unor restricții la exportul de ulei de palmier brut (denumit în continuare „UPB”), stabilite de autoritățile publice indoneziene sub forma unei taxe și a unei impuneri la export ( 4 ), și al stabilirii prețurilor de către un producător de UPB deținut de autoritățile publice indoneziene, autoritățile publice indoneziene au încercat să obțină de la producătorii de UPB furnizarea acestui produs pe piața indoneziană în schimbul unei remunerații mai mici decât cea adecvată. Potrivit reclamantelor, nu se putea considera că, prin aceste măsuri, autoritățile publice indoneziene i‑au „însărcinat” pe furnizorii de UPB sau le‑au „ordonat”, în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) subpunctul (iv) a doua liniuță din Regulamentul de bază antisubvenții ( 5 ), să își furnizeze produsele în schimbul unei remunerații mai mici decât cea adecvată.

În această privință, Tribunalul arată că articolul 3 punctul 1 litera (a) subpunctul (iv) a doua liniuță din Regulamentul de bază antisubvenții este o măsură antieludare și că, pentru a se asigura efectul său pe deplin util, prin „a însărcina” trebuie să se înțeleagă orice acțiune a autorităților publice care presupune, direct sau indirect, încredințarea unui organism privat a responsabilității de executare a unei funcții de tipul celor prevăzute la articolul 3 punctul 1 litera (a) subpunctele (i)-(iii) din regulamentul menționat, iar prin „a ordona” orice acțiune a autorităților publice care constă, direct sau indirect, în exercitarea autorității lor asupra unui organism privat pentru ca acesta să execute o asemenea funcție. Or, aceasta era situația în speță, în măsura în care restricțiile la export în discuție fuseseră concepute de autoritățile publice în scopul explicit de a favoriza industria biomotorinei indoneziene prin menținerea prețurilor interne ale UPB la un nivel scăzut în mod artificial.

Pe de altă parte, aceste restricții la export pot fi calificate de asemenea drept subvenții sub formă de „susținere a veniturilor sau a prețurilor în sensul articolului XVI din GATT 1994” în sensul articolului 3 punctul 1 litera (b) din Regulamentul de bază antisubvenții, întrucât contribuie la venitul obținut de producătorii de biomotorină, permițându‑le să aibă acces la principala materie primă și la principalul element de cost la un preț inferior celui de pe piața mondială. Astfel, „susținerea veniturilor sau a prețurilor”, în sensul acestei dispoziții, înglobează orice acțiune a autorităților publice care echivalează, direct sau indirect, cu menținerea stabilității veniturilor sau a prețurilor sau cu provocarea creșterii acestora, trimiterea la articolul XVI din GATT implicând luarea în considerare și a efectelor acestei acțiuni asupra exporturilor și a importurilor.

În al treilea rând, Tribunalul stabilește că plățile efectuate din Fondul pentru plantații de palmieri pentru ulei, un organism de drept public, în favoarea producătorilor de biomotorină indonezieni, constituiau și o „contribuție financiară” a autorităților publice sub forma unui transfer direct de fonduri, în conformitate cu articolul 3 punctul 1 litera (a) subpunctul (i) din Regulamentul de bază antisubvenții. În temeiul acestei dispoziții, noțiunea de „contribuție financiară” cuprinde toate mijloacele pecuniare pe care autoritățile publice le pot utiliza în mod efectiv. De asemenea, pentru a aprecia dacă un transfer direct de fonduri poate justifica instituirea unei taxe compensatorii, trebuie luată în considerare lipsa unei contraprestații sau a unei contraprestații echivalente din partea întreprinderii care îl primește. În acest context, întrucât reclamantele nu au dovedit că aceste plăți erau datorate în cadrul unui contract de achiziție încheiat între autoritățile publice indoneziene și producătorii de biomotorină, Comisia putea recunoaște în mod întemeiat existența unei contribuții financiare sub forma unui transfer direct de fonduri.

Tribunalul înlătură de asemenea criticile întemeiate pe o eroare săvârșită de Comisie în calcularea avantajului conferit producătorilor indonezieni de biomotorină prin plățile efectuate din Fondul pentru plantații de palmieri pentru ulei. Potrivit reclamantelor, Comisia ar fi trebuit să determine avantajul conferit producătorilor de biomotorină deducând din valoarea subvenției care face obiectul unor măsuri compensatorii costurile de transport pentru livrarea biomotorinei, conform articolului 7 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul de bază antisubvenții. În acest cadru, Tribunalul arată că, pentru a calcula valoarea subvenției, Comisia s‑a întemeiat în mod corect pe comunicarea sa privind calculul valorii subvențiilor în cadrul anchetelor antisubvenție ( 6 ). Potrivit orientărilor cuprinse în această comunicare, deductibilitatea cheltuielilor și a costurilor este subordonată printre altele condițiilor ca ele să fi fost plătite direct autorităților publice în perioada de anchetă și să se dovedească faptul că aceste plăți sunt obligatorii pentru a primi subvenția. Întrucât aceste condiții sunt compatibile cu Regulamentul de bază antisubvenții, reclamantele nu au dovedit nici că costurile de transport în cauză au fost plătite direct autorităților publice indoneziene, nici că acestea erau obligatorii.

În ultimul rând, referindu‑se la o jurisprudență constantă în materie de antidumping, Tribunalul confirmă concluzia Comisiei potrivit căreia, în perioada de anchetă, importurile din Indonezia au constituit un risc de producere a unui prejudiciu important pentru industria Uniunii, în conformitate cu articolul 8 alineatul (8) din Regulamentul de bază antisubvenții.

( 1 ) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/2092 al Comisiei din 28 noiembrie 2019 de instituire a unei taxe compensatorii definitive la importurile de biomotorină originară din Indonezia (JO 2019, L 317, p. 42).

( 2 ) Regulamentul (UE) 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (JO L 2016, L 176, p. 55), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 2018/825 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 (JO 2018, L 143, p. 1) (denumit în continuare „Regulamentul antisubvenții de bază”).

( 3 ) Hotărârea din 5 aprilie 2017, Changshu City Standard Parts Factory și Ningbo Jinding Fastener/Consiliul (C‑376/15 P și C‑377/15 P, EU:C:2017:269).

( 4 ) Uleiul de palmier brut este o sursă de producție a biomotorinei indoneziene.

( 5 ) Conform acestei dispoziții, se consideră că există o subvenție dacă autoritățile publice „însărcinează un organism privat să execute una sau mai multe funcții de tipul celor enumerate la punctele (i), (ii) și (iii), care le incumbă în mod normal”, sau îi „ordonă să facă acest lucru, practica urmată nefiind diferită realmente de practicile normale ale autorităților publice”.

( 6 ) Comunicarea Comisiei privind calculul valorii subvențiilor în cadrul anchetelor antisubvenție (JO C 1998, C 394, p. 6).