Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62020CO0641

    Ordonanța Curții (Camera a noua) din 5 mai 2021.
    VT împotriva Centre public d'action sociale de Líège (CPAS).
    Trimitere preliminară – Spațiul de libertate, securitate și justiție – Directiva 2008/115/CE – Returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală – Decizie de returnare – Cale de atac jurisdicțională – Dreptul de ședere temporară și dreptul la ajutoare sociale în perioada în care acțiunea este pendinte.
    Cauza C-641/20.

    ECLI identifier: ECLI:EU:C:2021:374

     Ordonanța Curții (Camera a noua) din 5 mai 2021 –
    CPAS de Liège

    (Cauza C-641/20) ( 1 )

    „Trimitere preliminară – Spațiul de libertate, securitate și justiție – Directiva 2008/115/CE – Returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală – Decizie de returnare – Cale de atac jurisdicțională – Dreptul de ședere temporară și dreptul la ajutoare sociale în perioada în care acțiunea este pendinte”

    1. 

    Întrebări preliminare – Răspuns care nu lasă loc niciunei îndoieli rezonabile – Răspuns care poate fi în mod clar dedus din jurisprudență – Aplicarea articolului 99 din Regulamentul de procedură

    (art. 267 CE; Regulamentul de procedură al Curții, art. 99)

    (a se vedea punctele 20 și 21)

    2. 

    Controlul la frontiere, azilul și imigrarea – Politica privind imigrarea – Returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală – Directiva 2008/115 – Cale de atac împotriva unei decizii de returnare – Reglementare națională care nu conferă efect suspensiv unei căi de atac exercitate împotriva unei asemenea decizii adoptate, ca urmare a retragerii statutului său de refugiat, împotriva unui resortisant al unei țări terțe afectat de o boală gravă – Executare a deciziei menționate care îl poate expune pe resortisantul menționat unui risc serios de deteriorare gravă și ireversibilă a stării sale de sănătate – Inadmisibilitate – Lipsa unui drept provizoriu de ședere și la acoperirea nevoilor de bază ale resortisantului menționat până la soluționarea căii de atac – Inadmisibilitate – Efectul suspensiv de plin drept al căii de atac menționate în fața unei instanțe judecătorești – Obligațiile instanței naționale – Conţinut

    [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii europene, art. 19 alin. (2) și art. 47; Directiva 2008/115 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 3 pct. 4, art. 5, art. 13 și art. 14 alin. (1) lit. (b); Directiva 2011/32 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 11]

    (a se vedea punctele 26-29 și 32 și dispozitivul)

    Dispozitivul

    Articolele 5 și 13 din Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală, citite în lumina articolului 19 alineatul (2) și a articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și a articolului 14 alineatul (1) litera (a) din această directivă trebuie interpretate în sensul că se opun unei legislații naționale care nu conferă un efect suspensiv de plin drept căii de atac formulate de un resortisant al unei țări terțe împotriva unei decizii de returnare, în sensul articolului 3 punctul 4 din directiva menționată, luată împotriva sa ca urmare a retragerii de către autoritatea competentă a statutului său de refugiat, în temeiul articolului 11 din Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate și, în mod corelativ, nici un drept provizoriu de ședere și la acoperirea nevoilor sale de bază până la soluționarea acestei căi de atac, în cazul excepțional în care resortisantul respectiv, afectat de o boală gravă, poate să fie expus, ca urmare a executării acestei decizii, unui risc serios de deteriorare gravă și ireversibilă a stării sale de sănătate. În acest cadru, instanța națională sesizată cu un litigiu a cărui soluționare este legată de o eventuală suspendare a efectelor unei decizii de returnare trebuie să considere că, din moment ce calea de atac formulată împotriva deciziei respective conține o argumentație care nu este vădit nefondată, prin care se urmărește să se demonstreze că executarea acestei decizii l-ar expune pe resortisantul unei țări terțe unui risc serios de deteriorare gravă și ireversibilă a stării sale de sănătate, această cale de atac are, de plin drept, un efect suspensiv.


    ( 1 ) JO C 44, 8.2.2021

    Top