Cauzele conexate C‑584/20 P și C‑621/20 P

Comisia Europeană

împotriva

Landesbank Baden‑Württemberg
și
Comitetului unic de rezoluție

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 15 iulie 2021

„Recurs – Uniune bancară – Mecanismul unic de rezoluție (MUR) – Fondul unic de rezoluție (FUR) – Calculul contribuțiilor ex ante pentru anul 2017 – Autentificarea unei decizii a Comitetului unic de rezoluție (SRB) – Obligația de motivare – Date confidențiale – Legalitatea Regulamentului delegat (UE) 2015/63”

1. Dreptul Uniunii Europene – Principii – Dreptul la apărare – Principiul contradictorialității – Respectare în cadrul unei proceduri jurisdicționale – Domeniu de aplicare – Motiv de drept invocat din oficiu de instanță – Lipsa autentificării unei decizii a Comitetului unic de rezoluție (SRB) de stabilire a contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR) – Lipsa unei invitații adresate părților de a‑și prezenta observațiile cu privire la acest motiv – Încălcarea principiului menționat

   (Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47)

   (a se vedea punctele 56-60, 62, 66-71 și 77)

2. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Întindere – Decizie a Comitetului unic de rezoluție (SRB) de stabilire a contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR) – Lipsa necesității de a menționa în această decizie toate elementele care permit să se verifice exactitatea calculului contribuției – Evaluare comparativă a obligației de motivare și a principiului general al protecției secretului comercial al instituțiilor în cauză – Legalitatea dispozițiilor Regulamentului 2015/63 privind metoda de calcul al contribuțiilor ex ante la FUR

   (art. 296 al doilea paragraf TFUE; Directiva 2014/59 a Parlamentului European și a Consiliului; Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului; Regulamentul 2015/63 al Comisiei, art. 4-7 și art. 9 și anexa I)

   (a se vedea punctele 102-105, 109, 120-122, 124, 128, 130, 137-140 și 142)

3. Acțiune în anulare – Motive – Încălcarea unor norme fundamentale de procedură – Lipsa autentificării unei decizii a Comitetului unic de rezoluție (SRB) de stabilire a contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR) – Examinare din oficiu de către instanță

   (art. 263 TFUE)

   (a se vedea punctul 152)

4. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Întindere – Decizie a Comitetului unic de rezoluție (SRB) de stabilire a contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR) – Comunicare a SRB, limitată la o parte din informațiile relevante care au putut fi comunicate fără a aduce atingere secretului comercial al instituțiilor în cauză – Motivare insuficientă – Anularea deciziei

   (art. 296 al doilea paragraf TFUE; Directiva 2014/59 a Parlamentului European și a Consiliului; Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului; Regulamentul 2015/63 al Comisiei)

   (a se vedea punctele 168-172 și dispozitiv 2)

5. Acțiune în anulare – Hotărâre de anulare – Efecte – Limitare de către Curte – Decizie a Comitetului unic de rezoluție (SRB) de stabilire a contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR) – Menținerea efectelor deciziei menționate până la înlocuirea acesteia din urmă într‑un termen rezonabil – Justificare întemeiată pe motive de securitate juridică

   (art. 264 al doilea paragraf TFUE; Directiva 2014/59 a Parlamentului European și a Consiliului; Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului; Regulamentul 2015/63 al Comisiei)

   (a se vedea punctele 175-178 și dispozitiv 3)

Rezumat

Decizia Comitetului unic de rezoluție privind calculul contribuțiilor ex ante pentru anul 2017 la Fondul unic de rezoluție este anulată în măsura în care privește Landesbank Baden‑Württemberg pentru insuficiența motivării

Deși ajunge în această privință la același rezultat ca Tribunalul, Curtea anulează totuși hotărârea Tribunalului întrucât acesta a încălcat principiul contradictorialității și nu a apreciat în mod corect întinderea obligației de motivare

La 11 aprilie 2017, Comitetul unic de rezoluție (SRB) a adoptat, în cadrul finanțării Fondului unic de rezoluție (FUR), o decizie de stabilire a cuantumului contribuțiilor ex ante datorate la FUR de fiecare instituție de credit pentru anul 2017 ( 1 ). Printre aceste instituții figura Landesbank Baden‑Württemberg, o instituție de credit germană.

Sesizat cu o acțiune în anulare introdusă de Landesbank Baden‑Württemberg, Tribunalul a anulat decizia în litigiu în măsura în care privea această instituție ( 2 ). El a apreciat că decizia menționată nu îndeplinea cerința autentificării și, în interesul unei bune administrări a justiției, a constatat, în plus, că această decizie fusese adoptată de SRB cu încălcarea obligației de motivare. În această privință, Tribunalul a statuat în special că decizia în litigiu nu conținea aproape niciun element care servește la calcularea contribuției ex ante la FUR și că anexa la aceasta nu conținea elemente suficiente pentru a verifica exactitatea contribuției menționate.

Sesizată cu recursuri formulate de Comisie (cauza C‑584/20 P) și de SRB (cauza C‑621/20 P), Curtea, pronunțându‑se în Marea Cameră, anulează hotărârea Tribunalului. Soluționând în mod definitiv litigiul, aceasta anulează decizia în litigiu în privința Landesbank Baden‑Württemberg pentru insuficiența motivării, reținând totuși o abordare diferită de cea a Tribunalului în ceea ce privește întinderea cerinței de motivare a unei astfel de decizii.

Aprecierea Curții

În primul rând, Curtea concluzionează că Tribunalul a încălcat principiul contradictorialității în măsura în care nu a acordat SRB posibilitatea de a lua poziție în mod util cu privire la motivul, invocat din oficiu de Tribunal, întemeiat pe lipsa de probe suficiente privind autentificarea deciziei în litigiu.

În această privință, Curtea amintește că, pentru a garanta respectarea efectivă a principiului contradictorialității, o invitație prealabilă adresată părților de a‑și prezenta observațiile cu privire la motivul pe care instanța Uniunii intenționează să îl invoce din oficiu trebuie să le fie adresată în condiții care să le permită acestora să ia poziție în mod util și efectiv cu privire la acest motiv, inclusiv, dacă este cazul, prezentând acestei instanțe elementele de probă necesare pentru a‑i permite să se pronunțe asupra motivului menționat în deplină cunoștință de cauză. Prin urmare, revenea Tribunalului sarcina de a informa părțile că intenționa să își întemeieze decizia pe motivul privind lipsa autentificării deciziei în litigiu și să le invite, în consecință, să îi prezinte argumentele pe care le considerau utile pentru a se putea pronunța cu privire la motivul menționat. Or, în speță, nici înainte, nici în ședință, Tribunalul nu i‑a dat efectiv SRB posibilitatea de a‑și exprima poziția în mod util și efectiv asupra acestui motiv, în special prin prezentarea unor elemente de probă referitoare la autentificarea deciziei în litigiu.

Constatând astfel că Tribunalul a încălcat principiul contradictorialității, Curtea statuează că SRB a asigurat în mod suficient autentificarea deciziei în litigiu în ansamblul său, atât în ceea ce privește corpul, cât și în ceea ce privește anexa la aceasta, mai precis prin utilizarea sistemului informatic „ARES”.

În al doilea rând, Curtea se pronunță cu privire la obligația de motivare care revine SRB pentru adoptarea unei decizii precum decizia în litigiu.

Mai întâi, aceasta arată că Tribunalul nu a apreciat în mod corect întinderea acestei obligații în măsura în care a statuat că SRB era obligat să menționeze în motivarea deciziei în litigiu elemente care să permită Landesbank Baden‑Württemberg să verifice exactitatea calculului contribuției sale ex ante la FUR pentru anul 2017, fără a putea avea vreun efect asupra acestei obligații caracterul confidențial al unora dintre elementele menționate.

Pe de o parte, motivarea oricărei decizii a unei instituții, a unui organ, a unui oficiu sau a unei agenții a Uniunii care pune în sarcina unui operator privat plata unei sume de bani trebuie să cuprindă în mod necesar toate elementele care să îi permită destinatarului său să verifice exactitatea calculului cuantumului acestei sume. Pe de altă parte, instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii sunt, în principiu, obligate, în temeiul principiului protecției secretului comercial, care constituie un principiu general al dreptului Uniunii, să nu dezvăluie concurenților unui operator privat informații confidențiale furnizate de acesta.

Ținând seama de logica sistemului de finanțare al FUR și de modul de calcul al contribuțiilor ex ante la FUR, bazat în special pe utilizarea unor date confidențiale referitoare la situația financiară a instituțiilor vizate de acest calcul, obligația de motivare a deciziei în litigiu trebuie evaluată comparativ cu obligația SRB de a respecta secretul comercial al instituțiilor menționate. Totuși, această din urmă obligație nu trebuie interpretată atât de extins încât să golească obligația de motivare de conținut. În acest sens, motivarea unei decizii prin care se stabilește în sarcina unui operator privat plata unei sume de bani fără a‑i furniza toate elementele care să permită verificarea cu exactitate a calculului cuantumului acestei sume de bani aduce în mod necesar, în toate cazurile, atingere esenței obligației de motivare.

Astfel, Curtea concluzionează că, în speță, obligația de motivare este respectată atunci când destinatarii unei decizii de stabilire a contribuțiilor ex ante la FUR, fără a li se transmite totodată date acoperite de secretul comercial, dispun de metoda de calcul utilizată de SRB și de informații suficiente pentru a înțelege în esență în ce mod a fost luată în considerare situația lor individuală în vederea calculării contribuției lor ex ante la FUR având în vedere situația tuturor celorlalte instituții în cauză.

În continuare, Curtea nu confirmă constatarea Tribunalului potrivit căreia încălcarea obligației de motivare a SRB își avea cauza, în ceea ce privește partea din calculul contribuției ex ante la FUR referitoare la adaptarea în funcție de profilul de risc al instituțiilor în cauză, în nelegalitatea anumitor dispoziții ale Regulamentului delegat 2015/63 ( 3 ).

După ce a detaliat mecanismul de adaptare a contribuțiilor ex ante la FUR la profilul de risc, asigurată în principal prin repartizarea instituțiilor în cauză, pe baza anumitor valori, unor „intervale” care permit, in fine, să se determine multiplicatorul de ajustare pentru risc, Curtea precizează că SRB poate, fără a încălca obligația sa de respectare a secretului comercial, să divulge valorile‑limită ale „intervalelor” și indicatorii aferenți acestora. Divulgarea menționată urmărește să permită instituției în cauză să se asigure printre altele că clasificarea care i‑a fost atribuită cu ocazia discretizării indicatorilor corespunde efectiv situației sale economice, că această discretizare a fost efectuată în mod conform cu metoda definită de Regulamentul delegat 2015/63 pe baza unor date plauzibile și că s‑a ținut seama de ansamblul factorilor de risc.

În plus, celelalte etape ale metodei de calcul al contribuțiilor ex ante la FUR se întemeiază pe date agregate ale instituțiilor în cauză, care pot fi divulgate într‑o formă colectivă fără a aduce atingere obligației SRB de a respecta secretul comercial.

Prin urmare, Curtea concluzionează că Regulamentul delegat 2015/63 nu împiedică SRB să divulge, într‑o formă colectivă și anonimizată, informații suficiente pentru a permite unei instituții să înțeleagă modul în care situația sa individuală a fost luată în considerare la calcularea contribuției sale ex ante la FUR având în vedere situația tuturor celorlalte instituții în cauză. Desigur, o motivare întemeiată pe divulgarea informațiilor relevante într‑o formă colectivă și anonimizată nu permite fiecărei instituții să detecteze în mod sistematic o eventuală eroare săvârșită de SRB în culegerea și agregarea datelor relevante. În schimb, ea este suficientă pentru a permite respectivri instituții să se asigure că informațiile pe care le‑a furnizat autorităților competente au fost integrate în calculul contribuției sale ex ante la FUR, în conformitate cu normele relevante ale dreptului Uniunii, și pentru a identifica, pe baza cunoașterii sale generale a sectorului financiar, o eventuală utilizare a unor informații lipsite de plauzibilitate sau vădit incorecte, precum și pentru a determina dacă trebuie introdusă o acțiune în anulare împotriva unei decizii a SRB de stabilire a contribuției sale ex ante la FUR. Curtea precizează totuși că această abordare privind motivarea unei decizii precum decizia în litigiu nu aduce atingere posibilității instanțelor Uniunii, pentru a exercita un control jurisdicțional efectiv conform cerințelor articolului 47 din cartă, de a solicita SRB să prezinte date susceptibile să justifice calculele a căror exactitate este contestată în fața lor, asigurând, dacă este necesar, confidențialitatea acestor date.

În sfârșit, Curtea statuează că decizia în litigiu nu este suficient motivată întrucât elementele care figurează în aceasta, precum și cele accesibile pe site‑ul internet al SRB la data acestei decizii nu acopereau decât o parte dintre informațiile relevante pe care SRB le‑ar fi putut comunica fără a aduce atingere secretului comercial. În special, nici anexa la această decizie, nici site‑ul internet al SRB nu cuprindeau date referitoare la valorile‑limită ale fiecărui „interval” și la valorile indicatorilor aferenți. În consecință, decizia în litigiu este anulată în ceea ce privește Landesbank Baden‑Württemberg.

( 1 ) Decizia SRB din sesiunea sa executivă din 11 aprilie 2017 privind calculul contribuțiilor ex ante pentru anul 2017 la Fondul unic de rezoluție (SRB/ES/SRF/2017/05) (denumită în continuare „decizia în litigiu”).

( 2 ) Hotărârea din 23 septembrie 2020, Landesbank Baden‑Württemberg/SRB (T‑411/17, EU:T:2020:435).

( 3 ) Regulamentul delegat (UE) 2015/63 al Comisiei din 21 octombrie 2014 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la mecanismele de finanțare a rezoluției (JO 2015, L 11, p. 44). În hotărârea atacată, Tribunalul a constatat nelegalitatea articolelor 4-7 și 9 și a anexei I la acest regulament, care vizează metoda de calcul al contribuțiilor ex ante la FUR.