Cauza C‑300/20

Bund Naturschutz in Bayern e.V.

împotriva

Landkreis Rosenheim

(cerere de decizie preliminară formulată de Bundesverwaltungsgericht)

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 22 februarie 2022

„Trimitere preliminară – Mediu – Directiva 2001/42/CE – Evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului – Articolul 2 litera (a) – Noțiunea de «planuri și programe» – Articolul 3 alineatul (2) litera (a) – Acte elaborate pentru anumite sectoare și care definesc un cadru în care punerea în aplicare a proiectelor enumerate în anexele I și II la Directiva 2011/92/UE va putea fi autorizată în viitor – Articolul 3 alineatul (4) – Acte care definesc un cadru în care punerea în aplicare a proiectelor va putea fi autorizată în viitor – Regulament de protecție a peisajului adoptat de o autoritate locală”

1. Mediu – Evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului – Directiva 2001/42 – Plan și program – Noțiune – Măsură națională care urmărește protejarea naturii și a peisajului adoptată de o autoritate locală – Includere – Caracterul general și abstract al măsurii menționate – Lipsa incidenței

   [Directiva 2001/42 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 2 lit. (a)]

   (a se vedea punctele 35-41)

2. Mediu – Evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului – Directiva 2001/42 – Domeniu de aplicare – Planuri și programe care pot avea efecte semnificative asupra mediului – Sectoare menționate în anexele I și II la Directiva 2011/92 – Măsură națională care urmărește protejarea naturii și a peisajului și care cuprinde norme privind activități care se încadrează în aceste sectoare – Includere – Condiții – Act care stabilește un ansamblu semnificativ de criterii și de modalități pentru autorizarea și punerea în aplicare a unor proiecte care au efecte semnificative asupra mediului – Măsură care enunță interdicții generale și obligații de autorizare fără a prevedea norme suficient de detaliate cu privire la aceste proiecte – Excludere

   [Directiva 2001/42 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 3 alin. (2) lit. (a) și Directiva 2011/92, anexele I și I]

   (a se vedea punctele 47-53 și 55-70 și dispozitiv 1)

3. Mediu – Evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului – Directiva 2001/42 – Domeniu de aplicare – Planuri și programe care pot avea efecte semnificative asupra mediului – Acte care definesc un cadru pentru autorizarea punerii în aplicare a proiectelor viitoare – Noțiune – Act care stabilește un ansamblu semnificativ de criterii și de modalități pentru autorizarea și punerea în aplicare a unor proiecte care au efecte semnificative asupra mediului – Măsură națională care urmărește protejarea naturii și a peisajului prin enunțarea unor interdicții generale și a unor obligații de autorizare fără a prevedea norme suficient de detaliate cu privire la aceste proiecte – Excludere

   [Directiva 2001/42 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 3 alin. (4)]

   (a se vedea punctele 72-74 și dispozitiv 2)

Rezumat

În anul 2013, Landkreis Rosenheim (districtul Rosenheim, Germania) a adoptat un regulament referitor la o arie de protecție a peisajului (denumit în continuare „Regulamentul Inntal Süd”) ( 1 ), fără să fi efectuat în prealabil o evaluare ecologică în temeiul Directivei 2001/42 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului ( 2 ). Regulamentul Inntal Süd a plasat sub protecție o zonă de aproximativ 4 021 ha, respectiv cu aproximativ 650 ha mai puțin decât zona protejată de regulamentele anterioare.

Bund Naturschutz in Bayern eV, o asociație pentru protecția mediului, a contestat acest regulament la Bayerischer Verwaltungsgerichtshof (Tribunalul Administrativ Superior din Bavaria, Germania). Întrucât cererea sa a fost respinsă ca inadmisibilă, asociația a formulat recurs împotriva acestei decizii la Bundesverwaltungsgericht (Curtea Administrativă Federală, Germania).

Această din urmă instanță consideră că Regulamentul Inntal Süd constituie un plan sau un program în sensul Directivei 2001/42. Întrucât avea însă îndoieli în ceea ce privește obligația districtului Rosenheim de a efectua, în temeiul acestei directive, o evaluare ecologică anterior adoptării regulamentului menționat, ea a decis să adreseze această întrebare Curții pe cale preliminară.

În hotărârea sa, pronunțată în Marea Cameră, Curtea precizează noțiunea de planuri și programe care trebuie să facă obiectul unei evaluări ecologice în temeiul Directivei 2001/42.

Aprecierea Curții

Cu titlu introductiv, Curtea amintește că Directiva 2001/42 acoperă planurile și programele care, pe de o parte, sunt elaborate sau adoptate de o autoritate la nivel național, regional sau local și, pe de altă parte, sunt impuse prin acte cu putere de lege sau acte administrative.

În ceea ce privește a doua condiție, dintr‑o jurisprudență constantă reiese că trebuie considerate „impuse”, în sensul și în scopul aplicării acestei directive, planurile și programele a căror adoptare este reglementată de acte cu putere de lege sau de norme administrative naționale, care stabilesc autoritățile competente pentru a le adopta și procedura de elaborare a acestora. Astfel, o măsură trebuie considerată „impusă” atunci când există în dreptul național un temei juridic specific care autorizează autoritățile competente să procedeze la adoptarea sa, chiar dacă această adoptare nu are un caracter obligatoriu.

Prin urmare, întrucât a fost adoptat de o autoritate locală în temeiul unei dispoziții a legislației germane, Regulamentul Inntal Süd constituie un plan sau un program în sensul Directivei 2001/42. În această privință, potrivit Curții, caracterul general al regulamentului menționat, care cuprinde dispoziții generale și abstracte care enunță cerințe generale, nu se opune unei asemenea calificări. Astfel, împrejurarea că un act național prezintă un anumit nivel de abstractizare și urmărește un obiectiv de transformare a unei zone geografice constituie o ilustrare a dimensiunii sale planificatoare sau programatice și nu împiedică includerea sa în noțiunea de „planuri și programe”.

În continuare, Curtea examinează dacă o măsură națională precum Regulamentul Inntal Süd, care urmărește protejarea naturii și a peisajului și enunță în acest scop interdicții generale și obligații de autorizare, intră în domeniul de aplicare al articolului 3 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2001/42. Această dispoziție prevede obligația de a efectua o evaluare ecologică pentru toate planurile și programele care îndeplinesc două condiții cumulative.

În primul rând, planurile sau programele trebuie să „privească” sau să „vizeze” unul dintre sectoarele enumerate la articolul 3 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2001/42 ( 3 ). În speță, reiese că această primă condiție este îndeplinită, în opinia Curții, aspect a cărui verificare este însă de competența instanței de trimitere.

În această privință, Curtea precizează că împrejurarea că obiectivul principal al unui plan sau al unui program este protecția mediului nu exclude posibilitatea ca acesta să „privească” sau să „vizeze” unul dintre sectoarele enumerate de dispoziția menționată. Astfel, însăși esența măsurilor cu aplicabilitate generală elaborate în vederea protecției mediului este tocmai reglementarea activităților umane care au efecte semnificative asupra mediului, printre care cele care se încadrează în sectoarele menționate.

În al doilea rând, planurile sau programele trebuie să definească cadrul în care punerea în aplicare a proiectelor enumerate în anexele I și II la Directiva 2011/92 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului ( 4 ) va putea fi autorizată în viitor.

Această cerință este îndeplinită atunci când un plan sau un program stabilește un ansamblu semnificativ de criterii și de modalități pentru autorizarea și punerea în aplicare a unuia sau mai multor proiecte enumerate în anexele I și II la Directiva 2011/92, în special în ceea ce privește localizarea, natura, mărimea și condițiile de funcționare ale unor asemenea proiecte sau alocarea resurselor legată de aceste proiecte. În schimb, atunci când un plan sau un program precum Regulamentul Inntal Süd se limitează să definească obiective de protecție a peisajului în termeni generali și să supună activități sau proiecte din aria de protecție unei obligații de autorizare, fără a enunța însă criterii sau modalități pentru autorizarea și punerea în aplicare a proiectelor menționate, cerința sus‑menționată nu este îndeplinită, chiar dacă regulamentul menționat poate exercita o anumită influență asupra localizării proiectelor.

Având în vedere aceste considerații, Curtea concluzionează că Regulamentul Inntal Süd nu constituie un plan sau program care trebuie să facă obiectul unei evaluări ecologice, în temeiul articolului 3 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2001/42, în măsura în care nu prevede norme suficient de detaliate în ceea ce privește conținutul, elaborarea și punerea în aplicare a proiectelor menționate în anexele I și II la Directiva 2011/92, aspect a cărui verificare este însă de competența instanței de trimitere.

În sfârșit, Curtea statuează că o măsură națională care urmărește protejarea naturii și a peisajului și enunță în acest scop interdicții generale, precum și obligații de autorizare fără a prevedea norme suficient de detaliate în ceea ce privește conținutul, elaborarea și punerea în aplicare a unor proiecte nu intră nici sub incidența articolului 3 alineatul (4) din Directiva 2001/42, potrivit căruia statele membre determină dacă planurile și programele, altele decât cele prevăzute la alineatul (2) al acestui articol, care definesc cadrul în care punerea în aplicare a proiectelor poate fi autorizată în viitor, pot avea efecte semnificative asupra mediului.

( 1 ) Verordnung des Landkreises Rosenheim über das Landschaftsschutzgebiet „Inntal Süd”.

( 2 ) Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului (JO 2001, L 197, p. 30, Ediție specială, 15/vol. 7, p. 135).

( 3 ) Și anume agricultura, silvicultura, pescuitul, energia, industria, transportul, gestionarea deșeurilor, gestionarea apei, telecomunicațiile, turismul, planificarea urbană și rurală sau utilizarea terenului.

( 4 ) Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO 2012, L 26, p. 1), care a înlocuit Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO 1985, L 175, p. 40, Ediție specială, 15/vol. 1, p. 174).