Cauza C‑247/20

VI

împotriva

The Commissioners for Her Majesty’s Revenue and Customs

(cerere de decizie preliminară formulată de Social Security Appeal Tribunal)

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 10 martie 2022

„Trimitere preliminară – Dreptul de liberă circulație și de liberă ședere pe teritoriul statelor membre – Articolul 21 TFUE – Directiva 2004/38/CE – Articolul 7 alineatul (1) litera (b) și articolul 16 – Copil care este resortisant al unui stat membru și locuiește în alt stat membru – Drept de ședere derivat al părintelui care asigură în fapt îngrijirea acestui copil – Cerința deținerii unor asigurări medicale complete – Copil care dispune de un drept de ședere permanentă pentru o parte dintre perioadele vizate”

1. Cetățenia Uniunii – Dreptul de liberă circulație și de liberă ședere pe teritoriul statelor membre – Directiva 2004/38 – Condițiile dreptului de ședere în temeiul dreptului Uniunii – Cetățean al Uniunii minor care dispune de un drept de ședere permanentă în statul membru gazdă – Părinte al minorului menționat, resortisant al unui stat terț, cu reședința în acest stat membru în temeiul articolului 21 TFUE și care asigură în fapt îngrijirea sa – Inexistența unei obligații a fiecăruia dintre ei de a deține asigurări medicale complete pentru a‑și păstra dreptul de ședere

   [art. 21 TFUE; Directiva 2004/38 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (b) și art. 16 alin. (1) și (2)]

   (a se vedea punctele 54, 56 și 58-60 și dispozitiv 1)

2. Cetățenia Uniunii – Dreptul de liberă circulație și de liberă ședere pe teritoriul statelor membre – Directiva 2004/38 – Beneficiari – Membru de familie – Noțiune – Ascendent care nu se află în întreținerea unui cetățean al Uniunii – Excludere

   (Directiva 2004/38 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 2 pct. 2)

   (a se vedea punctul 57)

3. Cetățenia Uniunii – Dreptul de liberă circulație și de liberă ședere pe teritoriul statelor membre – Directiva 2004/38 – Condițiile dreptului de ședere în temeiul dreptului Uniunii – Cetățean al Uniunii minor care dispune de un drept de ședere permanentă în statul membru gazdă – Părinte al minorului menționat, resortisant al unui stat terț, cu reședința în acest stat membru în temeiul articolului 21 TFUE și care asigură în fapt îngrijirea sa – Obligația fiecăruia dintre ei de a deține asigurări medicale complete pentru perioadele anterioare dobândirii dreptului de ședere permanentă – Obligație îndeplinită prin afilierea lor, cu titlu gratuit, la sistemul public de asigurări de sănătate al statului membru gazdă

   [art. 21 TFUE; Directiva 2004/38 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (b)]

   (a se vedea punctele 63, 65, 67, 69, 70 și 72 și dispozitiv 2)

Rezumat

VI și soțul său sunt resortisanți pakistanezi care au reședința în Irlanda de Nord (Regatul Unit) împreună cu copiii lor. Fiul lor, născut în anul 2004, de cetățenie irlandeză, a dobândit un drept de ședere permanentă în Regatul Unit ca urmare a șederii sale legale pentru o perioadă neîntreruptă de cinci ani.

Deși VI, care s‑a ocupat inițial de copiii lor, lucrează și nu este supusă impozitării decât începând din luna aprilie 2016, în ceea ce îl privește pe soțul său, el a lucrat și a fost supus impozitării în toate perioadele în discuție în litigiul principal, cei doi soți dispunând de resurse suficiente pentru a‑și întreține familia.

Commissioners for Her Majesty’s Revenue & Customs (Administrația Fiscală și Vamală, Regatul Unit) au considerat că, între lunile mai și august 2006 și între august 2014 și septembrie 2016, VI nu era acoperită de o asigurare medicală completă și, în consecință, nu dispunea de dreptul de ședere în Regatul Unit, astfel încât nu putea beneficia, pentru aceste două perioade, nici de creditul fiscal pentru copilul aflat în întreținere, nici de alocații familiale.

Sesizat cu două acțiuni având ca obiect aceste drepturi, Social Security Appeal Tribunal (Northern Ireland) (Tribunalul de Apel pentru Litigii de Securitate Socială – Irlanda de Nord, Regatul Unit) solicită Curții să se pronunțe cu privire la măsura în care cerința de a deține asigurări medicale complete în statul membru gazdă, prevăzută la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2004/38 ( 1 ), era aplicabilă lui VI și fiului său în perioadele în cauză și, dacă era cazul, dacă afilierea cu titlu gratuit la sistemul public de asigurări de sănătate al statului membru gazdă, de care dispuneau, era suficientă pentru îndeplinirea acestei cerințe.

Curtea declară că articolul 21 TFUE, care consacră libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii, și articolul 16 alineatul (1) din Directiva 2004/38, care vizează dobândirea dreptului de ședere permanentă, trebuie interpretate în sensul că nici copilul, cetățean al Uniunii, care a dobândit un drept de ședere permanentă, nici părintele care asigură în fapt îngrijirea acestuia nu sunt obligați să dețină asigurări medicale complete, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din această directivă, pentru a‑și păstra dreptul de ședere în statul gazdă. În schimb, în ceea ce privește perioadele situate înainte ca un copil, cetățean al Uniunii, să fi dobândit un drept de ședere permanentă în statul gazdă, atât acest copil, atunci când se solicită pentru el un drept de ședere în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (b) menționat, cât și părintele care asigură în fapt îngrijirea sa trebuie să dețină asigurări medicale complete, în sensul acestei directive.

Aprecierea Curții

În ceea ce privește, pe de o parte, perioadele situate după ce un copil, cetățean al Uniunii, a dobândit un drept de ședere permanentă după ce a avut reședința legală pe teritoriul statului membru gazdă în cursul unei perioade neîntrerupte de cinci ani, Curtea subliniază că acest drept nu mai este supus ( 2 ) condițiilor de a dispune, pentru sine și pentru familia sa, de suficiente resurse, precum și de a deține asigurări medicale complete, aplicabile înainte de dobândirea unui astfel de drept de ședere permanentă ( 3 ).

În ceea ce privește părintele, resortisant al unui stat terț, care asigură în fapt îngrijirea copilului respectiv, Curtea constată că acesta nu este un „membru de familie”, în sensul Directivei 2004/38, și nu poate, așadar, deduce din aceasta ( 4 ) un drept de ședere permanentă în statul membru gazdă atunci când copilul respectiv se află în întreținerea părintelui său. Astfel, noțiunea de „membru de familie”, în sensul acestei directive, este limitată ( 5 ), în ceea ce privește ascendenții unui cetățean al Uniunii, la ascendenții direcți „care se află în întreținere” ai acestui cetățean.

În aceste condiții, dreptul de ședere permanentă în statul membru gazdă, conferit de dreptul Uniunii resortisantului minor al unui alt stat membru, trebuie, pentru a asigura efectul util al acestui drept de ședere, să fie considerat ca implicând în mod necesar, în temeiul articolului 21 TFUE, un drept al părintelui care asigură în fapt îngrijirea acestui cetățean al Uniunii minor de ședere împreună cu el în statul membru gazdă, independent de cetățenia acestui părinte. În consecință, inaplicabilitatea condițiilor prevăzute în special la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2004/38, ca urmare a dobândirii de către respectivul minor a unui drept de ședere permanentă în temeiul articolului 16 alineatul (1) din această directivă, se extinde, în temeiul articolului 21 TFUE, la acest părinte.

Pe de altă parte, în ceea ce privește perioadele situate înainte ca un copil, cetățean al Uniunii, să fi dobândit un drept de ședere permanentă în statul gazdă, din modul de redactare a articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2004/38, precum și din economia generală și din finalitatea acestei directive rezultă că nu numai cetățeanul Uniunii, ci și membrii familiei sale care locuiesc împreună cu acesta în statul gazdă, precum și părintele care asigură în fapt îngrijirea unui astfel de copil trebuie să beneficieze de o asigurare medicală completă.

În această privință, rezultă din acest articol coroborat cu considerentul (10) și cu articolul 14 alineatul (2) din aceeași directivă că, pe întreaga durată a șederii pe teritoriul statului membru gazdă mai mare de trei luni și mai mică de cinci ani, cetățeanul Uniunii inactiv din punct de vedere economic trebuie, printre altele, să dețină, pentru el însuși și pentru membrii familiei sale, asigurări medicale complete pentru a nu deveni o sarcină excesivă pentru finanțele publice ale acestui stat membru. În cazul unui copil, cetățean al Uniunii, care are reședința în statul gazdă împreună cu un părinte care asigură în fapt îngrijirea sa, această cerință este îndeplinită atât atunci când copilul respectiv deține asigurări medicale complete care îl acoperă pe părintele său, cât și în ipoteza contrară în care acest părinte deține astfel de asigurări care îl acoperă pe copil.

Or, în cazul unui cetățean al Uniunii minor, atunci când unul dintre părinții săi, resortisant al unui stat terț, a lucrat și a fost supus impozitului în statul gazdă în perioada în cauză, ar fi disproporționat să li se refuze acestui copil și părintelui care asigură în fapt îngrijirea sa un drept de ședere pentru simplul motiv că, în această perioadă, ei au fost afiliați cu titlu gratuit la sistemul public de asigurări de sănătate al statului gazdă. Astfel, nu se poate considera că această afiliere gratuită constituie, în condițiile ce caracterizează cauza principală, o sarcină excesivă pentru finanțele publice ale statului menționat.

( 1 ) Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO 2004, L 158, p. 77, rectificare în JO 2004, L 229, p. 35, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 56). Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din această directivă prevede că toți cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul altui stat membru pentru o perioadă mai mare de trei luni în cazul în care dispun de suficiente resurse pentru ei și pentru membrii familiilor lor, astfel încât să nu devină o sarcină pentru sistemul de asistență socială al statului membru gazdă în cursul șederii, și dețin asigurări medicale complete în statul membru gazdă.

( 2 ) În temeiul articolului 16 alineatul (1) ultima teză din Directiva 2004/38.

( 3 ) Prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2004/38.

( 4 ) Articolul 16 alineatul (2) din Directiva 2004/38 prevede că alineatul (1) al acestui articol se aplică și membrilor de familie care nu au cetățenia unui stat membru și care au avut reședința legală împreună cu cetățeanul Uniunii în statul membru gazdă în cursul unei perioade neîntrerupte de cinci ani.

( 5 ) Potrivit articolului 2 punctul 2 din Directiva 2004/38.