Cauza C‑151/20

Bundeswettbewerbsbehörde

împotriva

Agrana Zucker GmbH,
Nordzucker AG
și
Südzucker AG

(cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof)

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 22 martie 2022

„Trimitere preliminară – Concurență – Articolul 101 TFUE – Înțelegere urmărită de două autorități naționale de concurență – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Articolul 50 – Principiul ne bis in idem – Existența aceleiași încălcări – Articolul 52 alineatul (1) – Restrângeri aduse principiului ne bis in idem – Condiții – Urmărirea unui obiectiv de interes general – Proporționalitate”

1. Drepturi fundamentale – Principiul ne bis in idem – Condiții de aplicare – Cumul de urmăriri și de sancțiuni de natură penală – Criterii de apreciere a naturii penale – Calificarea juridică a faptei ilicite în dreptul intern, natura faptei ilicite și gradul de severitate a sancțiunii de care este pasibilă

   (Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 50)

   (a se vedea punctele 30 și 31)

2. Drepturi fundamentale – Principiul ne bis in idem – Condiții de aplicare – Cumul de urmăriri și de sancțiuni de natură penală – Noțiune – Cumul de proceduri care țin de dreptul concurenței și prin care se urmărește aplicarea unor amenzi sau simpla constatare a unei încălcări – Includere

   (Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 50)

   (a se vedea punctele 32 și 60-67)

3. Drepturi fundamentale – Principiul ne bis in idem – Condiții de aplicare – Existența unei decizii anterioare definitive – Criterii de apreciere – Decizie definitivă pronunțată în urma unei aprecieri asupra fondului cauzei

   (Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 50)

   (a se vedea punctele 34 și 35)

4. Drepturi fundamentale – Principiul ne bis in idem – Condiții de aplicare – Existența aceleiași încălcări – Criteriu de apreciere – Identitatea faptelor materiale – Înțelegere urmărită de două autorități naționale de concurență – Apreciere a identității faptelor în raport cu teritoriul, cu piața produselor și cu perioada care fac obiectul procedurilor inițiate de autoritățile menționate

   (Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 50)

   (a se vedea punctele 38-48)

5. Drepturi fundamentale – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Restrângerea exercițiului drepturilor și al libertăților consacrate de cartă – Restrângerea principiului ne bis in idem – Condiții – Existența unui obiectiv de interes comun – Înțelegere urmărită de două autorități naționale de concurență – Cumul de urmăriri având ca obiect aspecte identice ale aceluiași comportament ilicit – Inadmisibilitate

   [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 50 și art. 52 alin. (1)]

   (a se vedea punctele 49-57)

Rezumat

Nordzucker AG și Südzucker AG sunt doi producători de zahăr germani care domină, alături de un al treilea mare producător, piața zahărului în Germania. Această piață era împărțită în mod tradițional în trei zone geografice principale, fiecare fiind controlată de unul dintre cei trei mari producători.

Agrana Zucker GmbH (denumită în continuare „Agrana”), care este o filială a Südzucker, este principalul producător de zahăr în Austria.

Cel târziu începând din anul 2004, Nordzucker și Südzucker au convenit să nu se concureze reciproc prin intruziunea în zonele lor principale tradiționale de desfacere. În acest context, la începutul anului 2006, directorul comercial al Südzucker i‑a telefonat directorului comercial al Nordzucker pentru a se plânge cu privire la livrările de zahăr pe piața austriacă efectuate de o filială slovacă a Nordzucker, lăsând să se înțeleagă că acest lucru ar putea avea consecințe pe piața germană a zahărului (denumită în continuare „convorbirea telefonică din anul 2006”).

Pentru a beneficia de programele naționale de clemență, Nordzucker a informat ulterior atât Bundeskartellamt (autoritatea federală de concurență, Germania), cât și Bundeswettbewerbsbehörde (autoritatea federală de concurență, Austria) cu privire la participarea sa la o înțelegere pe piețele germană și austriacă ale zahărului. Aceste două autorități au deschis concomitent proceduri de investigație.

În anul 2014, autoritatea germană de concurență a constatat, printr‑o decizie definitivă, că Nordzucker, Südzucker și al treilea producător german au participat la o înțelegere anticoncurențială cu încălcarea articolului 101 TFUE și a dispozițiilor corespunzătoare ale dreptului german și, printre altele, a aplicat Südzucker o amendă de 195500000 de euro. În această decizie se reproduce de asemenea conținutul convorbirii telefonice din anul 2006 cu privire la piața austriacă a zahărului.

În schimb, cererea autorității de concurență austriece având ca obiect, pe de o parte, constatarea faptului că Nordzucker, Südzucker și Agrana încălcaseră articolul 101 TFUE și dispozițiile corespunzătoare din dreptul austriac și, pe de altă parte, aplicarea a două amenzi Südzucker, dintre care una în solidar cu Agrana, a fost respinsă de Oberlandesgericht Wien (Tribunalul Regional Superior din Viena, Austria).

Autoritatea de concurență austriacă a declarat apel împotriva acestei decizii la Oberster Gerichtshof (Curtea Supremă, Austria), care este instanța de trimitere. În acest cadru, instanța de trimitere ridică problema dacă principiul ne bis in idem, consacrat la articolul 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), îi interzice să țină seama de convorbirea telefonică din anul 2006 în procedura aflată pe rolul său, în condițiile în care această discuție a fost expres menționată în decizia autorității germane de concurență din anul 2014. În plus, această instanță ridică problema dacă, având în vedere jurisprudența Curții, principiul ne bis in idem se aplică într‑o procedură de constatare a unei încălcări care nu conduce la aplicarea unei amenzi ca urmare a participării unei întreprinderi la un program național de clemență.

Ca răspuns la aceste întrebări, Curtea, reunită în Marea Cameră, precizează legătura dintre principiul ne bis in idem în cadrul unor proceduri paralele sau succesive în dreptul concurenței care vizează același comportament anticoncurențial în mai multe state membre.

Aprecierea Curții

Curtea începe prin a aminti că principiul ne bis in idem, astfel cum este consacrat la articolul 50 din cartă, interzice cumulul atât de procese penale, cât și de sancțiuni care prezintă o natură penală în sensul acestui articol pentru aceleași fapte și împotriva aceleiași persoane.

În domeniul concurenței, acest principiu se opune în special ca o întreprindere să fie condamnată sau urmărită din nou pentru un comportament anticoncurențial pentru care a fost sancționată sau cu privire la care a fost declarată ca nefiind răspunzătoare printr‑o decizie anterioară care nu mai poate fi atacată. Așadar, aplicarea principiului ne bis in idem în cadrul unor proceduri din domeniul dreptului concurenței este supusă unei duble condiții, și anume, pe de o parte, să existe o decizie anterioară definitivă (condiția „bis”) și, pe de altă parte, ca același comportament să fie vizat de decizia anterioară și de investigațiile sau deciziile ulterioare (condiția „idem”).

Întrucât decizia autorității germane de concurență din anul 2014 constituie o decizie anterioară definitivă care a fost pronunțată în urma unei aprecieri asupra fondului cauzei, condiția „bis” este îndeplinită în ceea ce privește procedura desfășurată de autoritatea de concurență austriacă.

În ceea ce privește condiția „idem”, criteriul pertinent în scopul aprecierii existenței aceleiași infracțiuni este cel al identității faptelor materiale, indiferent de calificarea lor juridică în dreptul național sau de interesul juridic protejat. Identitatea practicilor anticoncurențiale trebuie examinată în raport cu teritoriul și cu piața produselor vizate și cu perioada în care practicile respective au avut ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței.

Prin urmare, revine instanței de trimitere sarcina de a verifica, pe baza unei aprecieri a tuturor circumstanțelor pertinente, dacă decizia autorității germane de concurență din anul 2014 a constatat și a sancționat înțelegerea în discuție din cauza obiectului sau a efectului anticoncurențial al acesteia nu numai pe teritoriul german, ci și pe teritoriul austriac. Dacă aceasta ar fi situația, alte proceduri și, dacă este cazul, alte sancțiuni pentru încălcarea articolului 101 TFUE și a dispozițiilor corespunzătoare din dreptul austriac, ca urmare a înțelegerii pe teritoriul austriac, ar constitui o restrângere a dreptului fundamental garantat la articolul 50 din cartă.

O astfel de restrângere nu poate fi justificată, de altfel, în temeiul articolului 52 alineatul (1) din cartă. Această dispoziție prevede, printre altele, că orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute de cartă trebuie să răspundă efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți.

Desigur, în măsura în care interzicerea înțelegerilor prevăzută la articolul 101 TFUE urmărește obiectivul de interes general de a garanta o concurență nedenaturată pe piața internă, restrângerea principiului ne bis in idem, garantat la articolul 50 din cartă, care rezultă dintr‑un cumul de proceduri și de sancțiuni de natură penală dispuse de două autorități naționale de concurență, se poate justifica în temeiul articolului 52 alineatul (1) din cartă atunci când aceste proceduri și aceste sancțiuni vizează scopuri complementare având ca obiect, după caz, aspecte diferite ale aceluiași comportament ilicit. Cu toate acestea, în ipoteza în care două autorități naționale de concurență ar urmări și ar sancționa aceleași fapte pentru a asigura respectarea interdicției înțelegerilor în temeiul articolului 101 TFUE și a dispozițiilor corespunzătoare din dreptul național respectiv care interzic înțelegerile care pot afecta comerțul dintre statele membre în sensul articolului 101 TFUE, aceste două autorități ar urmări același obiectiv care vizează să garanteze că nu este denaturată concurența pe piața internă. Un asemenea cumul de proceduri și de sancțiuni nu ar răspunde unui obiectiv de interes general recunoscut de Uniune, astfel încât nici acesta nu poate fi justificat în temeiul articolului 52 alineatul (1) din cartă.

În ceea ce privește procedura desfășurată de autoritatea de concurență austriacă referitor la Nordzucker, Curtea confirmă, în final, că o astfel de procedură de punere în aplicare a dreptului concurenței, în care, din cauza participării Nordzucker la programul național de clemență, o încălcare a acestui drept poate fi doar constatată, este de asemenea susceptibilă de a fi supusă principiului ne bis in idem.

Astfel, în calitate de corolar al principiului autorității de lucru judecat, principiul ne bis in idem are ca obiect garantarea securității juridice și a echității, asigurându‑se că, atunci când o persoană fizică sau juridică a fost urmărită și, după caz, sancționată, ea are certitudinea că nu va fi urmărită din nou pentru aceeași infracțiune. Rezultă că inițierea unor urmăriri cu caracter penal poate intra, ca atare, în domeniul de aplicare al principiului ne bis in idem, indiferent de aspectul dacă aceste urmăriri determină efectiv aplicarea unei sancțiuni.