Cauza T‑854/19

Franz Schröder GmbH & Co. KG

împotriva

Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

Hotărârea Tribunalului (Camera a treia) din 2 iunie 2021

„Marcă a Uniunii Europene – Procedură de declarare a nulității – Marca Uniunii Europene verbală MONTANA – Motiv absolut de refuz – Caracter descriptiv – Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001] – Dreptul de a fi ascultat – Articolul 94 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001 – Examinare din oficiu a faptelor – Admiterea probelor prezentate pentru prima dată în fața camerei de recurs – Articolul 95 alineatele (1) și (2) din Regulamentul 2017/1001”

1. Marcă a Uniunii Europene – Procedura căii de atac – Cale de atac formulată împotriva unei decizii a diviziei de anulare a Oficiului – Examinare de către camera de recurs – Domeniu de aplicare – Probe prezentate pentru prima dată în fața camerei de recurs – Luare în considerare – Puterea de apreciere a camerei de recurs – Limite

   [Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului și al Consiliului, art. 95 alin. (2); Regulamentul 2018/625 al Comisiei, art. 27 alin. (4)]

   (a se vedea punctele 24-26)

2. Marcă a Uniunii Europene – Dispoziții de procedură – Examinare din oficiu a faptelor – Procedură de declarare a nulității care privește motive absolute de refuz – Examinare limitată la motivele invocate – Luarea în considerare a faptelor notorii

   [Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7, 59 și 62 și art. 95 alin. (1)]

   (a se vedea punctele 38-41, 48 și 49)

3. Marcă a Uniunii Europene – Procedura căii de atac – Cale de atac în fața camerelor de recurs – Competența camerelor de recurs – Nouă examinare completă pe fond – Domeniu de aplicare

   [Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 71 alin. și art. 95 alin. (1)]

   (a se vedea punctele 42, 45, 50 și 56)

Rezumat

Intervenienta, RDS Design ApS, este titulara mărcii Uniunii Europene verbale MONTANA. Reclamanta, Franz Schröder GmbH & Co. KG, a formulat la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) o cerere de declarare a nulității acestei mărci pentru motivul că fusese înregistrată contrar articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009 ( 1 ).

Divizia de anulare a EUIPO a admis cererea de declarare a nulității. În urma unei căi de atac a intervenientei, camera de recurs a EUIPO a anulat respectiva decizie și a respins cererea de declarare a nulității. Aceasta a admis elementele de probă depuse de părți pentru prima dată în fața sa și a apreciat că putea examina „din oficiu” eventuala prezență a motivului absolut invocat în susținerea cererii de declarare a nulității. Reclamanta a formulat o acțiune la Tribunal prin care a solicitat anularea deciziei camerei de recurs.

Tribunalul respinge această acțiune și, pe de o parte, aduce precizări cu privire la puterea de apreciere a camerei de recurs în vederea luării în considerare a probelor prezentate pentru prima dată în fața sa. Pe de altă parte, acesta dezvoltă jurisprudența referitoare la limitarea examinării EUIPO la motivele și la argumentele părților în cadrul procedurilor de declarare a nulității întemeiate pe cauze de nulitate absolută.

Aprecierea Tribunalului

În primul rând, Tribunalul amintește că articolul 95 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001 ( 2 ) învestește EUIPO cu o largă putere de apreciere pentru a decide dacă trebuie sau nu să fie luate în considerare fapte și probe prezentate tardiv. Acesta precizează totuși că exercitarea acestei puteri de apreciere, în ceea ce privește faptele invocate și probele prezentate pentru prima dată în fața camerei de recurs, este reglementată în prezent de articolul 27 alineatul (4) din Regulamentul 2018/625 ( 3 ), potrivit căruia această cameră le poate accepta numai dacă par, la prima vedere, pertinente pentru soluționarea cauzei și dacă nu au fost prezentate în timp util din motive valabile. Tribunalul constată că camera de recurs nu a verificat dacă aceste două cerințe erau îndeplinite. Totuși, aceasta nu determină anularea deciziei atacate, întrucât nu s‑a stabilit că respectiva decizie ar fi putut avea un conținut diferit.

În al doilea rând, Tribunalul amintește că, în procedurile de declarare a nulității întemeiate pe un motiv absolut de refuz, EUIPO își limitează examinarea, în temeiul articolului 95 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001, la motivele și la argumentele prezentate de părți. Camera de recurs poate exercita totuși competențele organului care a adoptat decizia atacată și poate efectua o nouă examinare completă a fondului căii de atac, atât în drept, cât și în fapt ( 4 ). Tribunalul arată că, în speță, în pofida afirmației nepotrivite a camerei de recurs conform căreia putea examina „din oficiu” existența motivului absolut de refuz în cauză, aceasta nu a făcut decât să aprecieze dacă motivul absolut menționat, invocat în mod precis de reclamantă, era de natură să determine nulitatea mărcii contestate. Astfel, aceasta nu a examinat din oficiu fapte relevante care ar fi putut să o determine să aplice alte motive absolute de refuz de natură să repună în discuție validitatea mărcii în cauză. În plus, Tribunalul consideră că camera de recurs nu a procedat la o examinare din oficiu a unor „fapte suplimentare”, întrucât constatările sale reies din aprecierea elementelor prezentate de reclamantă în susținerea cererii de declarare a nulității și a motivelor deciziei diviziei de anulare. Acest demers reflectă exercitarea noii examinări complete a fondului căii de atac, la finalul căreia camera de recurs putea ajunge la o soluție diferită de cea dorită de reclamantă și de cea a diviziei de anulare. Astfel, Tribunalul concluzionează că respectiva cameră de recurs nu a încălcat limitele examinării sale prevăzute la articolul 95 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001.

( 1 ) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca [Uniunii Europene] (JO 2009, L 78, p. 1).

( 2 ) Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1).

( 3 ) Regulamentul delegat (UE) 2018/625 al Comisiei din 5 martie 2018 de completare a Regulamentului (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului privind marca Uniunii Europene și de abrogare a Regulamentului delegat (UE) 2017/1430 (JO 2018, L 104, p. 1).

( 4 ) Conform articolului 71 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001.