Cauza T‑598/18

Grupo Textil Brownie, SL

împotriva

Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

Hotărârea Tribunalului (Camera a treia) din 30 ianuarie 2020

„Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale BROWNIE – Mărci naționale verbale anterioare BROWNIES, BROWNIE, Brownies și Brownie – Motiv relativ de refuz – Risc de confuzie – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] – Utilizare serioasă a mărcii anterioare – Articolul 42 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 47 alineatele (2) și (3) din Regulamentul 2017/1001]”

1. Marcă a Uniunii Europene – Definiția și dobândirea mărcii Uniunii Europene – Motive relative de refuz – Data relevantă pentru examinarea unui motiv relativ de refuz – Data depunerii cererii de înregistrare – Retragerea statului membru în cauză din Uniune – Lipsa incidenței

   [art. 50 TUE; Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 8 alin. (1) și (2) lit. (a) punctul (ii) și art. 42 alin. (3)]

   (a se vedea punctul 19)

2. Marcă a Uniunii Europene – Observații ale terților și opoziție – Examinarea opoziției – Dovadă a utilizării mărcii anterioare – Utilizare serioasă – Noțiune – Interpretare ținând seama de ratio legis a articolului 42 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 207/2009

   [Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, considerentul (10) și art. 42 alin. (2) și (3); Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei, art. 1, norma 22 alin. (3)]

   (a se vedea punctul 30)

3. Marcă a Uniunii Europene – Observații ale terților și opoziție – Examinarea opoziției – Dovadă a utilizării mărcii anterioare – Utilizare serioasă – Noțiune – Criterii de apreciere

   [Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 42 alin. (2) și (3); Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei, art. 1, norma 22 alin. (3)]

   (a se vedea punctele 31-34 și 51)

4. Marcă a Uniunii Europene – Observații ale terților și opoziție – Examinarea opoziției – Dovadă a utilizării mărcii anterioare – Utilizare în perioada de cinci ani

   [Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 42 alin. (2) și (3)]

   (a se vedea punctele 37 și 38)

5. Marcă a Uniunii Europene – Observații ale terților și opoziție – Examinarea opoziției – Dovadă a utilizării mărcii anterioare – Utilizare serioasă – Utilizare în perioada de cinci ani – Luarea în considerare a unor elemente de probă care privesc o utilizare în afara acestei perioade – Condiții

   [Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 42 alin. (2) și (3); Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei, art. 1, norma 22 alin. (3)]

   (a se vedea punctul 41)

6. Marcă a Uniunii Europene – Observații ale terților și opoziție – Examinarea opoziției – Dovadă a utilizării mărcii anterioare – Forța probantă a elementelor de probă – Criterii de apreciere

   [Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 42 alin. (2) și (3) și art. 78 alin. (1) lit. (f)]

   (a se vedea punctele 53, 74 și 76)

7. Marcă a Uniunii Europene – Observații ale terților și opoziție – Examinarea opoziției – Dovadă a utilizării mărcii anterioare – Utilizare serioasă – Utilizarea mărcii sub o formă care diferă prin elemente care nu alterează caracterul distinctiv al mărcii – Obiectul și domeniul de aplicare material al articolului 15 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009

   [Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 15 alin. (1) al doilea paragraf lit. (a) și art. 42 alin. (2) și (3)]

   (a se vedea punctele 61-63)

8. Marcă a Uniunii Europene – Deciziile Oficiului – Principiul egalității de tratament – Principiul bunei administrări – Practică decizională anterioară a Oficiului – Principiul legalității – Necesitatea unei examinări stricte și complete în fiecare caz concret

   (a se vedea punctul 93)

Rezumat

În Hotărârea Grupo Textil Brownie/EUIPO – The Guide Association (BROWNIE) (T‑598/18), pronunțată la 30 ianuarie 2020, Tribunalul a precizat anumite aspecte privind dovada utilizării serioase a unei mărci anterioare și a respins acțiunea formulată împotriva deciziei camerei de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), în legătură cu o procedură de opoziție între The Guide Association (denumită în continuare „intervenienta”) și Grupo Textil Brownie (denumită în continuare „reclamanta”).

În speță, intervenienta a formulat opoziție la înregistrarea mărcii verbale BROWNIE, întemeindu‑se pe seria mărcilor din Regatul Unit verbale anterioare BROWNIES, BROWNIE, Brownies și Brownie (denumite, împreună, „marca anterioară”). Reclamanta a solicitat ca intervenienta să facă dovada utilizării serioase a mărcii anterioare. Considerând că intervenienta făcuse o asemenea dovadă, divizia de opoziție a EUIPO a concluzionat în sensul existenței unui risc de confuzie între mărcile în conflict în ceea ce privește anumite produse și servicii și astfel a admis în parte opoziția. Calea de atac împotriva acestei decizii a fost respinsă de camera de recurs a EUIPO.

În primul rând, în ceea ce privește incidența retragerii Regatului Unit din Uniunea Europeană ( 1 ), Tribunalul a amintit că, pentru a aprecia existența unui motiv relativ de opoziție, este necesar să ne situăm la momentul depunerii cererii de înregistrare a mărcii Uniunii Europene împotriva căreia a fost formulată opoziție pe baza unei mărci anterioare. Astfel, trebuie să se examineze diferitele aspecte ale mărcii anterioare așa cum se prezentau la momentul depunerii cererii de înregistrare. Împrejurarea că marca anterioară ar putea pierde statutul de marcă înregistrată într‑un stat membru ( 2 ) la un moment ulterior depunerii cererii de înregistrare a mărcii Uniunii Europene împotriva căreia s‑a formulat opoziție, întemeiată pe această marcă anterioară – în special în urma unei eventuale retrageri a statului membru în cauză din Uniunea Europeană conform articolului 50 TUE, fără să fi fost prevăzute dispoziții specifice în această privință într‑un eventual acord încheiat în temeiul articolului 50 alineatul (2) TUE –, este, așadar, în principiu lipsită de pertinență în ceea ce privește rezultatul opoziției. Nici existența unui interes de a exercita acțiunea la Tribunal împotriva unei decizii a camerelor de recurs ale EUIPO prin care se admite o asemenea opoziție care este întemeiată pe o astfel de marcă națională anterioară – sau prin care se confirmă o decizie a diviziei de opoziție în acest sens – nu este în principiu afectată de acest aspect.

În al doilea rând, Tribunalul a subliniat că, în măsura în care reclamanta a susținut că anumite elemente de probă nu se încadrează în perioada relevantă, din articolul 42 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 207/2009 rezultă fără echivoc că numai utilizarea serioasă trebuie să aibă loc în perioada relevantă. În măsura în care elementele de probă invocate pentru a demonstra utilizarea serioasă privesc o utilizare în perioada relevantă, nu se poate impune ca aceste elemente de probă să fi fost ele însele stabilite în această perioadă relevantă. Prin urmare, argumentul reclamantei potrivit căruia anumite elemente de probă nu se încadrează în perioada relevantă pentru simplul motiv că ar fi fost stabilite în afara perioadei respective nu poate nega ca atare caracterul probatoriu al acestora în raport cu articolul 42 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 207/2009.

În al treilea rând, în ceea ce privește elementele de probă referitoare la o utilizare înainte sau după perioada relevantă, Tribunalul a amintit că din jurisprudență reiese că luarea în considerare a unor astfel de elemente de probă este posibilă, în măsura în care permite o confirmare sau o mai bună apreciere a întinderii utilizării mărcii anterioare, precum și a intențiilor reale ale titularului în această perioadă. Totuși, asemenea elemente de probă pot fi luate în considerare numai în cazul în care au fost prezentate alte elemente de probă care privesc, la rândul lor, perioada relevantă.

În al patrulea rând, în ceea ce privește materialul publicitar invocat cu titlu de dovadă a utilizării serioase, Tribunalul a recunoscut, pe de o parte, că s‑a statuat că în principiu este necesar să se demonstreze că materialul publicitar care menționează marca anterioară a cărei utilizare serioasă trebuie dovedită a cunoscut o difuzare suficientă în rândul publicului relevant pentru a stabili caracterul serios al utilizării mărcii în cauză. Totuși, Tribunalul a arătat, pe de altă parte, că din jurisprudență reiese de asemenea că. în cadrul aprecierii probelor privind utilizarea serioasă a unei mărci, nu trebuie să se analizeze fiecare dintre probe în mod separat, ci împreună, pentru a se identifica sensul cel mai probabil și mai coerent al acestora. Astfel, chiar dacă valoarea probatorie a unui element de probă este limitată, în măsura în care, privit izolat, acesta nu demonstrează cu certitudine dacă și în ce mod au fost introduse produsele respective pe piață și, prin urmare, acest element nu este decisiv în sine, el poate totuși să fie luat în considerare în cadrul aprecierii globale a caracterului serios al utilizării mărcii în cauză. Aceasta este situația, de exemplu, atunci când elementul respectiv se adaugă la alte elemente de probă. În speță, Tribunalul a considerat că materialul publicitar constituia un element printre altele, astfel încât putea fi luat în considerare de camera de recurs.

În al cincilea și ultimul rând, în ceea ce privește valoarea probatorie a unei declarații pe proprie răspundere care trebuie să demonstreze utilizarea serioasă a mărcii anterioare, Tribunalul a amintit că din articolul 78 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 207/2009 ( 3 ) reiese că declarațiile scrise date sub jurământ sau în mod solemn or cu efect echivalent în conformitate cu legislația statului în care sunt făcute fac parte dintre mijloacele de probă pe care EUIPO le poate administra în special. În speță, declarația pe proprie răspundere a fost făcută sub forma unei declarații de martor, fiind forma descrisă de normele de procedură civilă aplicabile în Anglia și în Țara Galilor. De altfel, Tribunalul a arătat că din jurisprudență reiese că, atunci când, precum în speță, o declarație a fost întocmită în sensul articolului 78 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 207/2009 de unul dintre membrii personalului cu funcții de răspundere al părții care trebuie să demonstreze utilizarea serioasă a mărcii anterioare, nu se poate conferi o valoare probatorie respectivei declarații decât dacă se coroborează cu alte elemente de probă, situație care se regăsește în speță.

( 1 ) La închiderea deliberărilor, acordul de retragere nu era adoptat încă în mod definitiv.

( 2 ) În sensul articolului 8 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) și al articolului 42 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO 2009, L 78, p. 1), cu modificări [înlocuit de Regulamentul (UE) nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1)].

( 3 ) Devenit articolul 97 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul 2017/1001.