This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62018CO0709
Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 28 mai 2020.
Procedură penală împotriva UL și VM.
Trimitere preliminară – Articolul 53 alineatul (2) și articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții – Directiva (UE) 2016/343 – Articolele 3 și 4 – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Articolele 47 și 48 – Referiri publice la vinovăție – Instanță națională – Acceptare prin ordonanță a unui acord de recunoaștere a vinovăției de către unul dintre cei doi coinculpați pentru infracțiunile indicate în rechizitoriu – Examinarea vinovăției celui de al doilea coinculpat care nu și-a recunoscut vinovăția – Condamnare pronunțată de aceeași instanță care a acceptat acordul de recunoaștere a vinovăției.
Cauza C-709/18.
Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 28 mai 2020.
Procedură penală împotriva UL și VM.
Trimitere preliminară – Articolul 53 alineatul (2) și articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții – Directiva (UE) 2016/343 – Articolele 3 și 4 – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Articolele 47 și 48 – Referiri publice la vinovăție – Instanță națională – Acceptare prin ordonanță a unui acord de recunoaștere a vinovăției de către unul dintre cei doi coinculpați pentru infracțiunile indicate în rechizitoriu – Examinarea vinovăției celui de al doilea coinculpat care nu și-a recunoscut vinovăția – Condamnare pronunțată de aceeași instanță care a acceptat acordul de recunoaștere a vinovăției.
Cauza C-709/18.
Court reports – general
ECLI identifier: ECLI:EU:C:2020:411
Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 28 mai 2020 –
UL și VM
(Cauza C-709/18) ( 1 )
„Trimitere preliminară – Articolul 53 alineatul (2) și articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții – Directiva (UE) 2016/343 – Articolele 3 și 4 – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Articolele 47 și 48 – Referiri publice la vinovăție – Instanță națională – Acceptare prin ordonanță a unui acord de recunoaștere a vinovăției de către unul dintre cei doi coinculpați pentru infracțiunile indicate în rechizitoriu – Examinarea vinovăției celui de al doilea coinculpat care nu și-a recunoscut vinovăția – Condamnare pronunțată de aceeași instanță care a acceptat acordul de recunoaștere a vinovăției”
|
1. |
Cooperare judiciară în materie penală – Consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale – Directiva 2016/343 – Referiri publice la vinovăție – Decizii, altele decât cele privind stabilirea vinovăției – Noțiune – Ordonanță dată de o instanță care acceptă acordul de recunoaștere a vinovăției al uneia dintre persoanele acuzate în cadrul unei proceduri penale – Includere [Directiva 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 4 alin. (1)] (a se vedea punctul 28) |
|
2. |
Cooperare judiciară în materie penală – Consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale – Directiva 2016/343 – Referiri publice la vinovăție – Respectarea prezumției de nevinovăție – Procedură penală inițiată împotriva a două persoane pentru infracțiuni pretins săvârșite în participație – Ordonanță dată de o instanță care acceptă recunoașterea de către una dintre persoanele acuzate a vinovăției sale – Ordonanță care menționează a doua persoană, care nu și-a recunoscut vinovăția, în calitate de coautor al infracțiunilor prezumate – Condamnare ulterioară a acesteia din urmă de către aceeași instanță, după ce s-a realizat administrarea probei referitoare la faptele care o privesc – Admisibilitate – Condiții [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47 al doilea paragraf și art. 48; Directiva 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului, considerentul (16), art. 3 și 4 alin. (1)] (a se vedea punctele 29-31, 34 și 35 și dispozitivul) |
|
3. |
Întrebări preliminare – Admisibilitate – Întrebări adresate fără suficiente precizări asupra motivelor care justifică necesitatea unui răspuns la întrebările preliminare – Inadmisibilitate vădită [Art. 267 TFUE; Regulamentul de procedură al Curții, art. 53 alin. (2) și art. 94] (a se vedea punctele 39, 40 și 42-44) |
|
4. |
Întrebări preliminare – Admisibilitate – Limite – Întrebări vădit lipsite de pertinență și întrebări ipotetice adresate într-un context care exclude un răspuns util – Inadmisibilitate vădită (Art. 267 TFUE) (a se vedea punctele 39, 41 și 44) |
Dispozitivul
Articolul 3 și articolul 4 alineatul (1) din Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale, coroborate cu considerentul (16) al acestei directive, precum și cu articolul 47 al doilea paragraf și cu articolul 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretate în sensul că nu se opun ca, în cadrul unei proceduri penale inițiate împotriva a două persoane, o instanță națională să accepte mai întâi prin ordonanță acordul de recunoaștere a vinovăției de către prima persoană pentru infracțiuni menționate în rechizitoriu, pretins săvârșite împreună cu a doua persoană care nu și-a recunoscut vinovăția, și să se pronunțe, în continuare, după administrarea probelor care se raportează la faptele imputate celei de a doua persoane, asupra vinovăției acesteia, cu condiția, pe de o parte, ca menționarea celei de a doua persoane în calitate de coautor al infracțiunilor prezumate să fie necesară pentru calificarea răspunderii juridice a persoanei care și-a recunoscut vinovăția și, pe de altă parte, ca aceeași ordonanță și/sau rechizitoriul la care se referă să indice în mod clar că vinovăția acestei a doua persoane nu a fost stabilită în mod legal și va face obiectul unei administrări distincte a probelor și al unei hotărâri distincte.
( 1 ) JO C 44, 4.2.2019.