Cauza C‑595/18 P

The Goldman Sachs Group Inc.

împotriva

Comisiei Europene

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 27 ianuarie 2021

„Recurs – Concurență – Înțelegeri – Piața europeană a cablurilor electrice – Împărțire a pieței în cadrul unor proiecte – Regulamentul (CE) nr. 1/2003 – Articolul 23 alineatul (2) – Imputabilitatea comportamentului ilicit al unei societăți alteia – Prezumția exercitării efective a unei influențe decisive – Entitate care controlează 100 % din drepturile de vot asociate acțiunilor unei alte societăți”

1. Concurență – Normele Uniunii – Încălcări – Imputare – Societate‑mamă și filiale – Unitate economică – Criterii de apreciere – Prezumție a unei influențe decisive exercitate de societatea‑mamă asupra filialelor deținute în totalitate sau în cvasitotalitate de aceasta – Societate‑mamă care se află într‑o situație analogă – Societate‑mamă care are posibilitatea să exercite toate drepturile de vot asociate acțiunilor filialei sale

   [art. 101 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2)]

   (a se vedea punctele 31-36)

2. Concurență – Normele Uniunii – Încălcări – Imputare – Societate‑mamă și filiale – Unitate economică – Criterii de apreciere – Prezumție a unei influențe decisive exercitate de societatea‑mamă asupra filialelor deținute în totalitate sau în cvasitotalitate de aceasta – Caracter refragabil – Combinare a prezumției de exercitare efectivă a unei influențe decisive de către o societate‑mamă asupra filialelor sale deținute în totalitate sau în cvasitotalitate cu alte elemente de probă

   (art. 101 TFUE)

   (a se vedea punctul 40)

3. Concurență – Normele Uniunii – Încălcări – Imputare – Societate‑mamă și filiale – Unitate economică – Criterii de apreciere – Exercitare a unei influențe decisive asupra comportamentului filialei care poate fi dedusă dintr‑o serie de indicii referitoare la legăturile economice, organizatorice și juridice cu societatea sa mamă – Împrejurări care permit atestarea existenței unei influențe decisive – Control efectiv al consiliului de administrație al filialei – Administratori care fac parte din consiliul de administrație al unei societăți și care au legături cu altă societate prin intermediul unor servicii de consiliere sau contracte de consultanță

   (art. 101 TFUE)

   (a se vedea punctele 93-95)

Rezumat

The Goldman Sachs Group (denumită în continuare „recurenta”) este o societate cu sediul în Statele Unite care își desfășoară activitatea în calitate de bancă de afaceri și societate de plasament în principalele centre financiare mondiale. Între 29 iulie 2005 și 28 ianuarie 2009 (în continuare, „perioada încălcării”) a fost societatea‑mamă (indirectă), prin intermediul unor fonduri pe care le‑a constituit, a Prysmian SpA, precum și a filialei deținute integral de aceasta, Prysmian Cavi e Sistemi Srl, două societăți cu sediul în Italia care constituie împreună grupul Prysmian, un actor mondial în sectorul cablurilor electrice submarine și subterane. Deși participația recurentei la capitalul Prysmian era inițial de 100 % din acțiuni, aceasta s‑a redus ulterior până la nivelul de 84,4 %, cu ocazia introducerii la bursă, la 3 mai 2007, a unei părți din capitalul Prysmian ( 1 ).

La finalul unei investigații inițiate în anul 2008, Comisia, prin Decizia din 2 aprilie 2014 ( 2 ) (denumită în continuare „decizia în litigiu”), pe de o parte, a constatat existența unei încălcări unice și continue a articolului 101 TFUE în „sectorul cablurilor electrice de (foarte) înaltă tensiune subterane și/sau submarine” care a constat într‑o împărțire a pieței mondiale între principalii producători europeni, japonezi și sud‑coreeni vizați și, pe de altă parte, a aplicat amenzi pentru participarea acestora la înțelegerea în cauză.

Răspunderea recurentei a fost reținută în calitate de societate‑mamă a Prysmian în perioada încălcării, fiind efectuată o diferențiere între situația existentă până la introducerea la bursă a unei părți din capitalul Prysmian și situația ulterioară. Astfel, în ceea ce privește prima perioadă, Comisia a reținut că recurenta se afla într‑o situație similară celei a unui proprietar unic și exclusiv, în pofida cesiunilor de acțiuni intervenite, așa încât se putea prezuma, în conformitate cu principiile jurisprudențiale stabilite de Curte ( 3 ), că recurenta exercitase o influență decisivă asupra comportamentului Prysmian pe piață. În plus, în ceea ce privește întreaga perioadă a încălcării, Comisia s‑a întemeiat pe un ansamblu de elemente care evidențiau legăturile economice, organizatorice și juridice existente între recurentă și Prysmian pentru a concluziona în sensul exercitării efective a unei asemenea influențe decisive.

Contestând analiza urmată în acest mod de Comisie pentru a‑i imputa încălcarea în cauză, Goldman Sachs a sesizat Tribunalul cu o acțiune având ca obiect, pe de o parte, anularea deciziei în litigiu în măsura în care o privea și, pe de altă parte, reducerea cuantumului amenzii care îi fusese aplicată, acțiune care a fost respinsă în totalitate prin Hotărârea Tribunalului din 12 iulie 2018 ( 4 ). În Hotărârea din 27 ianuarie 2021, Curtea respinge recursul formulat de Goldman Sachs împotriva hotărârii Tribunalului. În acest context, Curtea aduce noi precizări cu privire la condițiile de angajare a răspunderii societăților‑mamă pentru filiala lor în cazul încălcării normelor de concurență.

Aprecierea Curții

În primul rând, Curtea statuează că Tribunalul a considerat în mod întemeiat că, din moment ce o societate‑mamă deține toate drepturile de vot asociate acțiunilor filialei sale, Comisia are dreptul să se întemeieze pe o prezumție a exercitării efective a unei influențe decisive a acestei societăți‑mamă asupra comportamentului filialei sale pe piață. Astfel, Curtea amintește că prezumția exercitării efective a unei influențe decisive, așa cum este consacrată în jurisprudența sa, urmărește să permită stabilirea răspunderii în sarcina societății‑mamă pentru comportamentul filialei sale, cu excepția cazului în care societatea‑mamă reușește să demonstreze că aceasta din urmă se comportă în mod autonom pe piață. În acest fel, punerea în aplicare a prezumției menționate nu impune Comisiei să prezinte indicii susceptibile să stabilească exercitarea efectivă a unei asemenea influențe. În această privință, Curtea precizează că nu simpla deținere a totalității sau a cvasitotalității capitalului filialei în sine este cea care întemeiază prezumția, ci gradul de control al societății‑mamă asupra filialei sale ce rezultă din această deținere. Or, atunci când o societate‑mamă deține toate drepturile de vot asociate acțiunilor filialei sale, fără a fi însă acționarul său unic, ea poate exercita o influență decisivă asupra comportamentului acelei filiale. Observând că nu era contestată deținerea de către recurentă a tuturor drepturilor de vot asociate acțiunilor filialei sale, Curtea concluzionează că Tribunalul nu poate fi criticat în recurs pentru că a asimilat o asemenea situație celei a unei societăți care deține totalitatea sau cvasitotalitatea capitalului filialei sale în lumina condițiilor de aplicare a prezumției exercitării efective a unei influențe decisive.

În al doilea rând, referitor la examinarea elementelor pe care s‑a întemeiat Comisia pentru a concluziona că recurenta a exercitat o influență decisivă asupra comportamentului filialei sale pe piață pe întreaga perioadă a încălcării, Curtea reține că, în ceea ce privește prima perioadă, Comisia a invocat un dublu temei pentru a stabili răspunderea recurentei pentru încălcare, și anume o prezumție a exercitării efective a unei influențe decisive, pentru motivul că recurenta deținea toate drepturile de vot asociate acțiunilor Prysmian, precum și concluzia la care a ajuns, potrivit căreia recurenta a exercitat efectiv o asemenea influență asupra Prysmian. Întrucât Comisia avea dreptul să se întemeieze pe o asemenea prezumție, astfel cum reiese din cele de mai sus, iar Tribunalul nu a săvârșit o eroare de drept atunci când a concluzionat că recurenta nu a reușit să răstoarne această prezumție, Curtea consideră că recursul este inoperant în măsura în care vizează concluziile Tribunalului privind al doilea temei invocat de Comisie pentru a stabili răspunderea recurentei pentru încălcarea în cauză în această perioadă.

În legătură cu perioada ulterioară introducerii la bursă a unei părți din capitalul Prysmian, Curtea statuează că Tribunalul nu a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a considerat că anumite legături personale dintre societatea‑mamă și filiala sa, altele decât cele rezultate dintr‑un cumul de funcții, puteau fi pertinente în această privință, în măsura în care asemenea legături pot să caracterizeze existența unei entități economice unice. Prin urmare, Tribunalul a admis în mod întemeiat pertinența legăturilor personale care țin de exercitarea de către administratorul unei societăți a unor activități de consultanță pentru cealaltă societate.

În sfârșit, Curtea observă că grupului Prysmian nu i s‑a acordat o reducere a amenzii din cauza caracterului infructuos al acțiunii introduse de societățile din acest grup ( 5 ), astfel încât recurenta nu putea solicita să i acorde beneficiul acestei reduceri. În consecință, recursul este respins în totalitate.

( 1 ) În perioada încălcării, perioada anterioară introducerii la bursă a unei părți din capitalul Prysmian va fi desemnată în continuare prin expresia „prima perioadă”.

( 2 ) Decizia C(2014) 2139 final a Comisiei Europene din 2 aprilie 2014 privind o procedură inițiată în temeiul articolului 101 TFUE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul AT.39610 – Cabluri electrice).

( 3 ) Hotărârea din 10 septembrie 2009, Akzo Nobel și alții/Comisia (C‑97/08 P, EU:C:2009:536, punctul 58). A se vedea de asemenea Hotărârea din 24 iunie 2015, Fresh Del Monte Produce/Comisia și Comisia/Fresh Del Monte Produce (C‑293/13 P și C‑294/13 P, EU:C:2015:416, punctul 75, precum și jurisprudența citată), și Hotărârea din 28 octombrie 2020, Pirelli & C./Comisia (C‑611/18 P, nepublicată, EU:C:2020:868, punctul 68, precum și jurisprudența citată).

( 4 ) Hotărârea din 12 iulie 2018, The Goldman Sachs Group/Comisia (T‑419/14, EU:T:2018:445).

( 5 ) Hotărârea din 12 iulie 2018, Prysmian și Prysmian Cavi e Sistemi/Comisia (T‑475/14, EU:T:2018:448), confirmată prin Hotărârea din 24 septembrie 2020, Prysmian și Prysmian Cavi e Sistemi/Comisia (C‑601/18 P, EU:C:2020:751).