Cauza T‑380/17

HeidelbergCement AG
și
Schwenk Zement KG

împotriva

Comisiei Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera a opta) din 5 octombrie 2020

„Concurență – Concentrări – Piața cimentului gri în Croația – Decizie privind declararea unei concentrări ca fiind incompatibilă cu piața internă și cu Acordul privind SEE – Întreprinderi implicate – Piață relevantă – Parte substanțială a pieței interne – Analiză a efectelor operațiunii asupra concurenței – Angajamente – Dreptul la apărare – Trimitere în parte la autoritățile naționale”

1. Concentrări economice între întreprinderi – Concentrare cu dimensiune comunitară – Criterii de apreciere – Cifra de afaceri a întreprinderilor implicate – Întreprindere implicată – Noțiune – Dobândirea controlului asupra unei societăți de către o societate în comun – Luare în considerare a societăților‑mamă în calitate de întreprinderi implicate – Condiții – Societăți‑mamă care constituie participanții reali la operațiunea de concentrare – Încălcarea principiului securității juridice – Inexistență

   (Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 1 alin. (2); Comunicarea Comisiei 2008/C 95/01, punctele 145-147)

   (a se vedea punctele 98, 99, 105-126, 130-136 și 149-151)

2. Dreptul Uniunii Europene – Principii – Securitate juridică – Reglementare a Uniunii – Cerință de claritate și de previzibilitate – Recurgere la noțiuni juridice nedeterminate care trebuie să fie interpretate și aplicate de administrație – Admisibilitate

   (Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 1 alin. (2); Comunicarea Comisiei 2008/C 95/01, punctele 145-147)

   (a se vedea punctele 130-136)

3. Concentrări economice între întreprinderi – Concentrare cu dimensiune comunitară – Criterii de apreciere – Cifra de afaceri a întreprinderilor implicate – Întreprindere implicată – Noțiune – Dobândirea controlului asupra unei societăți de către o societate în comun – Luarea în considerare a societăților‑mamă în calitate de întreprinderi implicate – Condiții – Societăți‑mamă care constituie participanții reali la operațiunea de concentrare – Elemente de probă – Putere de apreciere a Comisiei – Limite – Luare în considerare a comunicării consolidate privind competența Comisiei

   (Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 1 alin. (2); Comunicarea Comisiei 2008/C 95/01, punctele 145-147)

   (a se vedea punctele 153-160, 167-174, 180, 198, 202-206, 234, 253, 255-258, 260-270 și 279-281)

4. Concentrări economice între întreprinderi – Examinare de către Comisie – Definirea pieței relevante – Delimitare geografică

   (Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului; Comunicarea Comisiei 97/C 372/03)

   (a se vedea punctele 293-343)

5. Concentrări economice între întreprinderi – Aprecierea compatibilității cu piața internă – Crearea sau consolidarea unei poziții dominante care împiedică în mod semnificativ concurența efectivă pe piața internă – Obstacol în calea concurenței pe o parte semnificativă a pieței interne – Criterii

   [Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 2 alin. (3)]

   (a se vedea punctele 347-358)

6. Concentrări economice între întreprinderi – Aprecierea compatibilității cu piața internă – Crearea sau consolidarea unei poziții dominante care împiedică în mod semnificativ concurența efectivă pe piața internă – Evaluarea efectelor anticoncurențiale ale operațiunii – Criterii

   [Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 2 alin. (3)]

   (a se vedea punctele 366, 405, 431, 450, 499, 524, 528, 568 și 569)

7. Concentrări economice între întreprinderi – Examinare de către Comisie – Angajamente ale întreprinderilor implicate de natură să asigure compatibilitatea cu piața internă a operațiunii notificate – Angajamente care autorizează accesul la infrastructuri și la rețele

   (Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului; Comunicarea Comisiei 2008/C 267/01, punctul 63)

   (a se vedea punctele 580-586)

8. Concentrări economice între întreprinderi – Procedură administrativă – Respectarea dreptului la apărare – Dreptul întreprinderilor de a fi ascultate – Domeniu de aplicare

   (Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului)

   (a se vedea punctele 633-635; 665-668 și 693)

9. Concentrări economice între întreprinderi – Procedură administrativă – Comunicarea privind obiecțiunile – Documente disponibile la momentul adoptării comunicării privind obiecțiunile, dar neincluse în aceasta – Admisibilitate ca mijloc de probă – Condiții

   [Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 18 alin. (1)]

   (a se vedea punctul 636)

10. Concentrări economice între întreprinderi – Procedură administrativă – Respectarea dreptului la apărare – Acces la dosar – Regim lingvistic – Procese‑verbale ale apelurilor telefonice ale Comisiei cu clienți și cu concurenți ai întreprinderilor implicate – Acces la procesele‑verbale în limba lor de origine – Admisibilitate

    (Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului)

    (a se vedea punctele 650-664)

11. Concentrări economice între întreprinderi – Examinare de către Comisie – Decizie de trimitere a examinării unei operațiuni de concentrare către autoritățile competente ale unui stat membru – Trimitere parțială limitată la analiza efectelor operațiunii de concentrare asupra piețelor relevante într‑un stat membru – Consecințe

    [Regulamentul nr.139/2004 al Consiliului, art. 4 alin. (4)]

    (a se vedea punctele 684-689)

Rezumat

La 5 septembrie 2016, HeidelbergCement AG și Schwenk Zement KG (denumite în continuare, împreună, „reclamantele”) au notificat Comisiei Europene un proiect de concentrare constând în achiziționarea, prin intermediul societății lor în comun Duna‑Dráva Cement Kft. (denumită în continuare „DDC”), controlului societăților Cemex Hungária Építőanyagok Kft. și Cemex Hrvatska d.d. (denumite în continuare, împreună, „societățile‑țintă”). Toate aceste societăți își desfășoară activitatea în domeniul materialelor de construcții.

După deschiderea procedurii de investigare aprofundată, Comisia a declarat concentrarea incompatibilă cu piața internă ( 1 ). În decizia sa, Comisia a menționat considerații ce privesc printre altele dimensiunea comunitară a operațiunii, piața relevantă, efectele concentrării în materie de concurență și angajamentele părților la concentrare. Pentru a afirma în special dimensiunea comunitară a operațiunii de concentrare, Comisia a luat în considerare cifrele de afaceri ale reclamantelor, care se ridică la peste 250 de milioane de euro în Uniunea Europeană, pentru motivul că acestea constituiau participanții reali la operațiunea de concentrare.

În susținerea acțiunii lor în anulare introduse împotriva acestei decizii, reclamantele au contestat printre altele aprecierea dimensiunii comunitare a concentrării notificate. În această privință, articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul CE privind concentrările ( 2 ) impune ca cel puțin două întreprinderi implicate să atingă în mod individual o cifră de afaceri în Uniune de cel puțin 250 de milioane de euro. Or, prin referire la cifrele de afaceri ale reclamantelor pentru a afirma dimensiunea comunitară a operațiunii de concentrare desfășurate de societatea lor în comun DDC, Comisia nu ar fi respectat domeniul de aplicare al acestei dispoziții.

Această acțiune este respinsă de Tribunal, care aduce, în acest cadru, precizări noțiunii de „întreprindere implicată” a cărei cifră de afaceri poate fi luată în considerare în vederea stabilirii dimensiunii comunitare a unei operațiuni de concentrare.

Aprecierea Tribunalului

Tribunalul amintește că, deși Regulamentul CE privind concentrările nu cuprinde o definiție a noțiunii de „întreprindere implicată” în sensul articolului 1 alineatul (2) din acesta, interpretarea noțiunii respective face obiectul punctelor 145-147 din comunicarea consolidată privind competența Comisiei ( 3 ). Contrar celor pretinse de reclamante, nici aceste puncte, nici principiul securității juridice, nici Regulamentul CE privind concentrările nu se opun însă ca, în vederea evaluării dimensiunii comunitare a unei concentrări puse în aplicare de către o societate în comun, Comisia să califice societățile‑mamă drept întreprinderi implicate atunci când acestea constituie participanții reali la operațiunea de concentrare.

În această privință, Tribunalul arată, în primul rând, că, pentru a garanta eficacitatea controlului concentrărilor, este necesar să se țină seama de realitatea economică a participanților reali la concentrare în funcție de împrejurările de drept și de fapt proprii fiecărei spețe. Astfel, determinarea întreprinderilor implicate este în mod necesar legată de modul în care a fost inițiat, organizat și finanțat procesul de achiziție în fiecare caz individual.

În ceea ce privește interpretarea punctului 147 din comunicarea consolidată privind competența, Tribunalul precizează, în plus, că acesta are în vedere două ipoteze în care societățile‑mamă pot fi calificate drept întreprinderi implicate în vederea evaluării dimensiunii comunitare a unei concentrări puse în aplicare de societatea lor în comun. În prima ipoteză, societatea în comun este utilizată ca un simplu vehicul. În cea de a doua, societățile‑mamă sunt participanții reali la operațiune. În speță, Comisia a considerat că operațiunea se încadrează în cea de a doua situație.

În al doilea rând, Tribunalul consideră că nici comunicarea consolidată privind competența însăși, nici punerea sa în aplicare de către Comisie în speță nu au generat o ambiguitate contrară principiului securității juridice. Potrivit Tribunalului, punctele 145-147 din comunicarea consolidată privind competența nu emit semnale contradictorii cu privire la demersul utilizat de Comisie pentru a determina întreprinderile vizate de o operațiune de concentrare. În plus, părțile la o concentrare, în calitate de operatori economici diligenți, pot de asemenea, dacă este nevoie, să recurgă la consiliere adecvată sau să ia legătura cu serviciile Comisiei pentru a obține orientări informale cu privire la întreprinderile implicate într‑o operațiune.

În al treilea rând, Tribunalul precizează că, în vederea evaluării dimensiunii comunitare a unei operațiuni de concentrare, nu este necesar ca întreprinderile implicate a căror cifră de afaceri depășește pragurile prevăzute să se situeze de o parte și de cealaltă a operațiunii. Astfel, articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul CE privind concentrările impune ca cel puțin două întreprinderi implicate să atingă în mod individual o cifră de afaceri în Uniune de cel puțin 250 de milioane de euro, iar nu că acestea trebuie să fie cumpărătorul și întreprinderea‑țintă.

( 1 ) Decizia C(2017) 1650 final din 5 aprilie 2017 (cauza M.7878 – HeidelbergCement/Schwenk/Cemex Hungary/Cemex Croatia).

( 2 ) Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (JO 2004, L 24, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 201) (denumit în continuare „Regulamentul CE privind concentrările”).

( 3 ) Comunicarea consolidată privind competența Comisiei în temeiul Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (JO 2008, C 95, p. 1, rectificare în JO 2009, C 43, p. 10) (denumită în continuare „comunicarea consolidată privind competența”).