Cauza T‑273/17

Alessandro Quadri di Cardano

împotriva

Comisia Europeană

„Funcție publică – Agenți contractuali – Indemnizație de expatriere – Articolul 4 alineatul (1) litera (b) din anexa VII la statut – Perioadă de referință de zece ani – Cetățenia statului de repartizare – Reședință în statul de repartizare – Atribuții într‑o organizație internațională – Contract de muncă temporară”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a doua) din 13 iulie 2018

1. Funcționari – Remunerație – Indemnizație de expatriere – Condiții de acordare – Reședința obișnuită în afara statului membru de repartizare în perioada de referință – Calculul perioadei – Neutralizarea perioadelor de serviciu efectuate pentru un stat membru sau o organizație internațională – Admisibilitate – Condiții – Servicii efectuate în afara statului de repartizare

   [Statutul funcționarilor, anexa VII, art. 4 alin. (1) lit. (b)]

2. Funcționari – Remunerație – Indemnizație de expatriere – Condiții de acordare – Exercitarea atribuțiilor în serviciul unui stat sau al unei organizații internaționale – Noțiune – Cerința unei legături juridice directe între persoana interesată și statul sau organizația – Exercitarea atribuțiilor în folosul unei instituții, dar în calitatea de salariat al unei întreprinderi de muncă temporară – Excludere

   [Statutul funcționarilor, anexa VII, art. 4 alin. (1) lit. (b)]

3. Funcționari – Remunerație – Indemnizație de expatriere – Condiții de acordare – Întemeiere pe elemente obiective – Luarea în considerare a motivelor care au determinat persoana în cauză să aibă reședința obișnuită în țara a cărei cetățenie o are sau a avut‑o – Lipsă

   [Statutul funcționarilor, anexa VII, art. 4 alin. (1) lit. (b)]

4. Acțiune introdusă de funcționari – Motive – Abuz de putere – Noțiune – Sarcina și administrarea probelor

5. Funcționari – Principii – Protecția încrederii legitime – Condiții – Asigurări precise din partea administrației

6. Funcționari – Remunerație – Indemnizație de expatriere – Condiții de acordare – Diferite contracte nesuccesive încheiate între agent și instituții – Stabilirea beneficiului indemnizației de expatriere la fiecare angajare în muncă – Luarea în considerare a deciziilor anterioare de acordare a indemnizației de expatriere – Excludere – Încălcarea drepturilor dobândite – Lipsă

   [Statutul funcționarilor, anexa VII, art. 4 alin. (1) lit. (b)]

1.  Pentru calculul perioadei de referință de zece ani prevăzute de articolul 4 alineatul (1) litera (b) din anexa VII la statut, numai perioadele în care agentul a exercitat atribuții în serviciul unui stat sau al unei organizații internaționale situate „în afara” statului de repartizare pot justifica o neutralizare. În consecință, nu trebuie neutralizate perioadele în care persoana interesată a exercitat atribuții într‑o organizație internațională situată în statul de repartizare a cărui cetățenie o are și nu trebuie prelungită în mod corespunzător perioada de referință.

   (a se vedea punctul 62)

2.  Perioada de muncă temporară, întemeiată pe contracte de muncă între un salariat și o societate de drept privat, nu corespunde exercitării atribuțiilor „într‑o organizație internațională” în sens articolului 4 alineatul (1) litera (b) din anexa VII la statutul. Intervenția unei întreprinderi, cu care persoana interesată a semnat contractele de muncă temporară, nu permite să se concluzioneze că există o legătură juridică directă între această persoană și instituție în perioada de muncă temporară.

   (a se vedea punctele 70 și 71)

3.  Motivele concrete care l‑au determinat pe un agent să rămână în țara de repartizare a cărui cetățenie o are nu trebuie luate în considerare în vederea acordării indemnizației de expatriere. Astfel, o examinare pe fond a diferitor motive care au determinat persoana în cauză să se stabilească în țara a cărei cetățenie o are s‑ar întemeia în mod necesar pe aprecieri cu caracter subiectiv, ceea ce este ireconciliabil atât cu modul de redactare, cât și cu obiectivele articolului 4 alineatul (1) litera (b) din anexa VII la statutul .

   (a se vedea punctul 90)

4.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 100-103)

5.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 109 și 110)

6.  În lipsa continuității diferitor contracte încheiate între un agent și instituțiile, oficiile și agențiile Uniunii, stabilirea drepturilor pecuniare ale persoanei interesate, inclusiv a beneficiului indemnizației de expatriere, trebuie să se facă la fiecare angajare în muncă. În consecință, perioada de referință, precum și faptele pertinente pentru examinarea condițiilor prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din anexa VII la statut sunt diferite la fiecare contract. În aceste împrejurări, la momentul angajării sale în muncă în cadrul unei instituții, persoana în cauză nu se putea prevala de deciziile precedente privind indemnizația de expatriere, și, prin urmare, nici de încălcarea drepturilor dobândite.

   (a se vedea punctul 112)