Cauza C‑632/17

Powszechna Kasa Oszczędności (PKO) Bank Polski S. A.

împotriva

Jacek Michalski

(cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Rejonowy w Siemianowicach Śląskich)

„Trimitere preliminară – Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții – Protecția consumatorilor – Directiva 93/13/CEE – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Directiva 2008/48/CE – Procedura ordonanței de plată întemeiate pe un extras din registrele contabile bancare – Imposibilitatea instanței, în lipsa opoziției consumatorului, de a aprecia caracterul eventual abuziv al clauzelor contractuale”

Sumar – Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 28 noiembrie 2018

1. Protecția consumatorilor – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Directiva 93/13 – Obligația instanței naționale de a examina din oficiu caracterul abuziv al unei clauze care figurează într‑un contract supus aprecierii sale – Conținut – Limite – Inaplicabilitate în lipsa elementelor de fapt și de drept necesare controlului acestuia

   [Directiva 93/13 a Consiliului, art. 7 alin. (1)]

2. Protecția consumatorilor – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii –Directivele 93/13 și 2008/48 – Mijloace pentru a preveni utilizarea în continuare a clauzelor abuzive – Procedura ordonanței de plată întemeiate pe un extras din registrele contabile bancare – Imposibilitatea instanței de a aprecia caracterul eventual abuziv al clauzelor contractuale – Inadmisibilitate

   [Directiva 2008/48 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 10; Directiva 93/13 a Consiliului, art. 7 alin (1)]

3. Protecția consumatorilor – Contracte de credit pentru consumatori – Directiva 2008/48 – Cerințe privind informațiile care trebuie menționate în contract – Obiect –Obligația instanței naționale de a examina din oficiu respectarea acestor cerințe și de a stabili consecințele – Limite

   [Directiva 2001/29 a Parlamentului European și a Consiliului, considerentul (31) și art. 10]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 36, 38)

2.  Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, precum și articolul 10 din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care permite emiterea unei ordonanțe de plată întemeiate pe un extras din registrele contabile ale unei bănci, ca element care atestă existența unei creanțe născute dintr‑un contract de credit de consum, în cazul în care instanța sesizată cu o cerere de emitere a ordonanței de plată nu dispune de competența de a efectua o examinare a caracterului eventual abuziv al clauzelor acestui contract și de a se asigura de prezența, în acesta din urmă, a informațiilor prevăzute la articolul 10 menționat, având în vedere că modalitățile de exercitare a dreptului de a formula opoziție la o astfel de ordonanță nu permit să se garanteze respectarea drepturilor conferite consumatorului de aceste directive.

3.  Rezultă că modalități procedurale precum cele în discuție în litigiul principal, în măsura în care, pe de o parte, impun consumatorului să prezinte, în termen de două săptămâni de la comunicarea ordonanței de plată, elementele de fapt și de probă care să permită instanței să efectueze aprecierea și, pe de altă parte, îl sancționează în modul în care taxele judiciare sunt calculate, generează un risc care nu este neglijabil ca consumatorii implicați să nu formuleze opoziția necesară (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 septembrie 2018, Profi Credit Polska, C‑176/17, EU:C:2018:711, punctele 69 și 70).

   (a se vedea punctele 48, 53 și dispozitivul)

4.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 51)