Cauza C‑441/17 R

Comisia Europeană

împotriva

Republicii Polone

„Măsuri provizorii – Cerere de măsuri provizorii – Directiva 92/43/CEE – Conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică – Directiva 2009/147/CE – Conservarea păsărilor sălbatice”

Sumar – Ordonanța Curții (Marea Cameră) din 20 noiembrie 2017

1. Procedură de măsuri provizorii–Măsuri provizorii–Condiții de acordare–Fumus boni iuris–Urgență–Prejudiciu grav și ireparabil–Caracter cumulativ–Evaluare comparativă a tuturor intereselor în cauză

   [art. 279 TFUE; Regulamentul de procedură al Curții, art. 160 alin. (3)]

2. Procedură de măsuri provizorii–Măsuri provizorii–Condiții de acordare–Urgență–Prejudiciu grav și ireparabil–Gestionare forestieră activă în pădurea Białowieża, sit de importanță comunitară și zonă de protecție specială a păsărilor–Prejudiciu grav și ireparabil pentru mediu

   (art. 279 TFUE)

3. Procedură de măsuri provizorii–Măsuri provizorii–Condiții de acordare–Constituirea unei cauțiuni–Condiții

   (art. 279 TFUE)

4. Procedură de măsuri provizorii–Măsuri provizorii–Competența judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii–Competența de a dispune măsuri accesorii care să garanteze eficacitatea măsurilor provizorii dispuse–Domeniu de aplicare–Impunerea unei penalități cu titlu cominatoriu în cazul nerespectării de partea în cauză a unui ordin pronunțat

   (art. 2 TUE; art. 279 TFUE)

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 28-30)

2.  În ceea ce privește condiția referitoare la urgență, scopul procedurii privind măsurile provizorii este de a garanta deplina eficacitate a viitoarei hotărâri definitive, în vederea evitării unei lacune în protecția juridică asigurată de Curte. Pentru atingerea acestui obiectiv, urgența trebuie apreciată în raport cu necesitatea existentă de a se statua cu titlu provizoriu, în scopul de a evita cauzarea unui prejudiciu grav și ireparabil părții care solicită protecția provizorie.

   Revine părții care se prevalează de un asemenea prejudiciu sarcina să dovedească existența acestuia. Deși nu se impune, în această privință, o certitudine absolută că prejudiciul se va produce, fiind necesară doar o probabilitate suficientă ca acesta să se realizeze, totuși reclamantul rămâne obligat să dovedească faptele care se presupune că reprezintă temeiul perspectivei unui asemenea prejudiciu.

   În ceea ce privește cererea de măsuri provizorii formulată de Comisie în cadrul acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor împotriva Poloniei, condiția referitoare la urgență este întrunită întrucât operațiunile de gestionare forestieră activă în pădurea Białowieża, sit de importanță comunitară și zonă de protecție specială a păsărilor, pot cauza un prejudiciu ireparabil și grav mediului. Astfel, odată apărut, prejudiciul rezultat din tăieri și din înlăturarea arborilor nu ar putea fi reparat ulterior, în ipoteza în care ar fi constatate încălcările pe care Comisia le reproșează Republicii Polone. În plus, gravitatea prejudiciului invocat de Comisie este atestată de faptul că aceste operațiuni, ținând seama și de amploarea și de intensitatea lor, riscă să provoace, în cazul în care sunt continuate, metamorfoza ireversibilă, cu privire la o suprafață care nu poate fi neglijată, a unei păduri naturale într‑o pădure exploatată, ceea ce ar putea conduce la o pierdere a habitatelor de specii rare.

   (a se vedea punctele 43-45, 59 și 61)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 86 și 87)

4.  Articolul 279 TFUE conferă Curții competența de a dispune orice măsură provizorie pe care o consideră necesară pentru a garanta deplina eficacitate a hotărârii definitive.

   În această privință, odată sesizat, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii trebuie să se asigure că măsurile pe care intenționează să le dispună sunt suficient de eficiente pentru atingerea obiectivului lor. Tocmai în acest scop, articolul 279 TFUE conferă judecătorului respectiv o largă marjă de apreciere în exercitarea căreia acesta este abilitat în special, în raport cu circumstanțele fiecărei spețe, să precizeze obiectul și domeniul de aplicare al măsurilor provizorii solicitate, precum și, dacă consideră necesar, să adopte, dacă este cazul din oficiu, orice măsură accesorie care să garanteze eficacitatea măsurilor provizorii pe care le dispune.

   În special, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii trebuie să fie în măsură să asigure eficacitatea unui ordin adresat unei părți în temeiul articolului 279 TFUE, prin adoptarea oricărei măsuri prin care se urmărește respectarea de către această parte a ordonanței de măsuri provizorii. O asemenea măsură poate consta în special în posibilitatea impunerii unei penalități cu titlu cominatoriu în cazul în care ordinul respectiv nu ar fi respectat de partea în cauză.

   De asemenea, faptul de a asigura respectarea de către un stat membru a măsurilor provizorii adoptate de judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii, prevăzând impunerea unei penalități cu titlu cominatoriu în cazul nerespectării acestora, urmărește să garanteze aplicarea efectivă a dreptului Uniunii, care este inerentă valorii statului de drept, consacrată la articolul 2 TUE și pe care se întemeiază Uniunea.

   (a se vedea punctele 97, 99, 100 și 102)