Cauza C‑36/17

Daher Muse Ahmed

împotriva

Bundesrepublik Deutschland

(cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgericht Minden)

„Trimitere preliminară – Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții – Regulamentul (UE) nr. 604/2013 – Determinarea statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într‑unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe – Cerere de protecție internațională formulată de un resortisant al unei țări terțe care beneficiază de statutul conferit de protecția subsidiară – Aplicabilitatea procedurii de reprimire”

Sumar – Ordonanța Curții (Camera a treia) din 5 aprilie 2017

Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind azilul – Criterii și mecanisme de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională – Regulamentul nr. 604/2013 – Procedură de reprimire – Domeniu de aplicare – Cerere de protecție internațională formulată de un resortisant al unei țări terțe într‑un stat membru, care beneficiază totodată de statutul conferit de protecția subsidiară în alt stat membru – Excludere

[Regulamentul nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 18 alin. (1) lit. (b)-(d) și art. 23 alin. (1)]

Dispozițiile și principiile Regulamentului (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într‑unul dintre statele membre de un resortisant al unei țări terțe sau de un apatrid, care guvernează, în mod direct sau indirect, termenele de depunere a unei cereri de reprimire, nu sunt aplicabile într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în care un resortisant al unei țări terțe a prezentat o cerere de protecție internațională într‑un stat membru după ce i s‑a acordat beneficiul protecției subsidiare de către un alt stat membru.

În această privință, trebuie să se sublinieze că normele respective, care au drept obiect delimitarea desfășurării procedurii de reprimire prevăzute de acest regulament, asigurându‑se că o cerere de reprimire va fi formulată într‑un termen rezonabil, sunt aplicabile, prin natura lor, numai în situații în care o asemenea procedură poate, în principiu, să fie inițiată în mod valabil în temeiul regulamentului menționat. Reiese din articolul 23 alineatul (1) din regulamentul menționat că, în astfel de situații, procedura de reprimire poate viza doar transferul unei persoane menționate la articolul 18 alineatul (1) literele (b), (c) sau (d) din același regulament. Aceste ultime trei dispoziții au în vedere un solicitant a cărui cerere se află în curs de examinare, un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid care și‑a retras cererea aflată în curs de examinare și, respectiv, un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid a cărui cerere a fost respinsă.

În această privință, trebuie să se arate, desigur, că articolul 18 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 604/2013 nu precizează dacă „cererea” respinsă la care se face referire este o cerere de protecție internațională sau o cerere de azil stricto sensu. Or, dacă dispoziția menționată ar trebui interpretată în sensul că face trimitere la respingerea unei cereri de azil, ea ar putea fi aplicată eventual unui resortisant al unei țări terțe care beneficiază de statutul acordat de protecția subsidiară, în măsura în care, în temeiul articolului 10 alineatul (2) din Directiva 2013/32, acest statut trebuie acordat doar după ce s‑a determinat dacă solicitantul îndeplinește condițiile pentru a obține statutul de refugiat. Totuși, această interpretare a articolului 18 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 604/2013 nu poate fi reținută.

În consecință, din articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul nr. 604/2013 coroborat cu articolul 18 alineatul (1) litera (d) din acesta reiese că un stat membru nu poate impune în mod valabil unui alt stat membru să reprimească, în cadrul procedurilor definite de acest regulament, un resortisant al unei țări terțe precum cel în discuție în litigiul principal, care a prezentat o cerere de protecție internațională în acest prim stat membru după ce i s‑a acordat beneficiul protecției subsidiare de acest al doilea stat membru.

(a se vedea punctele 25, 27, 28, 30-32, 41 și 42 și dispozitivul)