Cauza C‑703/17

Adelheid Krah

împotriva

Universität Wien

(cerere de decizie preliminară

formulată de Oberlandesgericht Wien)

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 10 octombrie 2019

„Trimitere preliminară – Libera circulație a persoanelor – Articolul 45 TFUE – Lucrători – Regulamentul (UE) nr. 492/2011 – Articolul 7 alineatul (1) – Conferențiari cu studii postdoctorale – Limitare a luării în considerare a perioadelor anterioare de activitate relevantă realizate într‑un alt stat membru – Sistem de remunerare care condiționează beneficiul unei remunerații mai ridicate de vechimea dobândită la angajatorul actual”

1. Libera circulație a persoanelor – Lucrători – Egalitate de tratament – Remunerație – Conferențiari cu studii postdoctorale – Luare în considerare în parte a perioadelor anterioare de activitate relevantă realizate într‑un alt stat membru – Aplicabilitate în privința tuturor lucrătorilor angajați – Discriminare directă întemeiată pe cetățenie – Inexistență

   [art. 45 alin. (2) TFUE; Regulamentul nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7 alin. (1)]

   (a se vedea punctele 21, 25 și 28)

2. Libera circulație a persoanelor – Lucrători – Egalitate de tratament – Remunerație – Conferențiari cu studii postdoctorale – Luare în considerare în parte a perioadelor anterioare de activitate relevantă realizate într‑un alt stat membru – Diferență de tratament în funcție de universitatea care l‑a angajat pe lucrător – Discriminare indirectă întemeiată pe cetățenie – Inexistență

   [art. 45 alin. (2) TFUE; Regulamentul nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7 alin. (1)]

   (a se vedea punctele 23, 24, 29-32 și 38)

3. Libera circulație a persoanelor – Lucrători – Egalitate de tratament – Remunerație – Conferențiari cu studii postdoctorale – Luare în considerare în parte a perioadelor anterioare de activitate relevantă realizate într‑un alt stat membru – Activitate anterioară echivalentă – Obstacol – Justificare – Inexistență – Activitate anterioară neechivalentă însă utilă pentru exercitarea funcției – Inexistența unui obstacol

   [art. 45 TFUE; Regulamentul nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7 alin. (1)]

   (a se vedea punctele 40-43, 47-51, 54 și 55-63 și dispozitivul)

Rezumat

Reglementarea unei universități dintr‑un stat membru care, în scopul stabilirii încadrării salariale a profesorilor săi, limitează luarea în considerare a perioadelor anterioare de activitate echivalentă realizate într‑un alt stat membru constituie un obstacol în calea liberei circulații a lucrătorilor

Prin Hotărârea Krah (C‑703/17), pronunțată la 10 octombrie 2019, Curtea a statuat că reglementarea unei universități dintr‑un stat membru care, în scopul stabilirii încadrării salariale a conferențiarilor săi cu studii postdoctorale, limitează luarea în considerare a perioadelor anterioare de activitate echivalentă realizate de aceștia într‑un alt stat membru constituie un obstacol în calea liberei circulații a lucrătorilor, astfel cum este garantată la articolul 45 TFUE. În schimb, articolul 45 TFUE și articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 492/2011 privind libera circulație a lucrătorilor ( 1 ) nu se opun unei asemenea reglementări dacă activitatea desfășurată în acest alt stat membru nu a fost echivalentă, ci s‑a dovedit doar utilă pentru exercitarea funcției de conferențiar cu studii postdoctorale la universitatea respectivă.

În cauza pendinte în fața instanței de trimitere, o resortisantă germană, deținătoarea unui doctorat în istorie, a lucrat timp de cinci ani în calitate de titular de curs la Universitatea din München. De la sfârșitul anului 2000, ea a lucrat la Universitatea din Viena, mai întâi în calitate de titular de curs, iar ulterior în calitate de conferențiar și, de la data de 1 octombrie 2010, în calitate de conferențiar cu studii postdoctorale. Prin decizia din 8 noiembrie 2011, Universitatea din Viena a decis, în scopul stabilirii încadrării salariale a conferențiarilor cu studii postdoctorale, să ia în considerare perioadele anterioare de activitate relevantă până la o durată totală de maximum patru ani, fără a efectua o distincție între perioadele realizate la alte universități în Austria și cele realizate în străinătate. Această limită de patru ani nu se aplică în schimb în privința experienței profesionale dobândite la Universitatea din Viena în calitate de conferențiar cu studii postdoctorale. În temeiul acestei decizii, încadrarea salarială a reclamantei a fost stabilită pe baza unei experiențe profesionale anterioare de patru ani.

Fiind solicitată să se pronunțe cu privire la compatibilitatea deciziei din 8 noiembrie 2011 cu principiul nediscriminării pe motiv de cetățenie, Curtea a constatat mai întâi că această decizie nu reprezintă nici o discriminare întemeiată în mod direct pe cetățenie, nici o discriminare indirectă față de lucrători resortisanți ai altor state membre. Totuși, Curtea a apreciat că ea constituie un obstacol în calea liberei circulații a lucrătorilor, garantată la articolul 45 alineatul (1) TFUE, întrucât este susceptibilă să facă mai puțin atractivă exercitarea respectivei libertăți.

În această privință, decizia din 8 noiembrie 2011 ia în considerare activitatea profesională anterioară relevantă până la o durată totală de maximum patru ani. Această noțiune cuprinde nu numai o activitate profesională echivalentă sau chiar identică cu funcția de conferențiar cu studii postdoctorale la Universitatea din Viena, ci și orice alt tip de activitate care s‑ar dovedi a fi doar utilă pentru exercitarea acestei funcții.

Curtea a statuat că limitarea la patru ani a luării în considerare a activității profesionale anterioare echivalente constituie un obstacol în calea liberei circulații. Astfel, această limitare este de natură să descurajeze un conferențiar cu studii postdoctorale care a dobândit o experiență profesională echivalentă superioară acestei durate să își părăsească statul membru de origine și să candideze pentru un asemenea post la Universitatea din Viena. Curtea subliniază în această privință că un astfel de conferențiar ar fi supus unor condiții salariale mai puțin avantajoase decât cele aplicabile conferențiarilor cu studii postdoctorale care au exercitat aceeași funcție în perioade de activitate cu aceeași durată la Universitatea din Viena.

În schimb, în ceea ce privește lipsa luării în considerare integrale a experienței care este doar utilă, Curtea a concluzionat în sensul inexistenței unui obstacol în calea liberei circulații a lucrătorilor, dat fiind că o asemenea lipsă nu poate produce efecte disuasive privind libera circulație.

În sfârșit, în ceea ce privește justificarea obstacolului în calea liberei circulații care rezultă din luarea în considerare parțială a experienței profesionale echivalente, Curtea a confirmat că faptul de a recompensa experiența dobândită care permite lucrătorului să își îndeplinească mai bine prestațiile constituie un obiectiv legitim de politică salarială. Totuși, în raport cu împrejurările concrete din cauza principală, decizia din 8 noiembrie 2011 nu pare adecvată pentru a garanta realizarea acestui obiectiv, astfel încât Curtea a constatat o încălcare a articolului 45 TFUE.

( 1 ) Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului și al Consiliului din 5 aprilie 2011 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii (JO 2011, L 141, p. 1). Articolul 7 alineatul (1) din acest regulament constituie o expresie particulară a principiului nediscriminării consacrat la respectivul articol 45 alineatul (2) în domeniul specific al condițiilor de încadrare în muncă și al condițiilor de muncă.