Cauza C‑432/17

Dermod Patrick O’Brien

împotriva

Ministry of Justice

(cerere de decizie preliminară formulată de Supreme Court of the United Kingdom)

„Trimitere preliminară – Politica socială – Directiva 97/81/CE – Acordul‑cadru privind munca pe fracțiune de normă, încheiat de CES, UCIPE și CEIP – Clauza 4 – Principiul nediscriminării – Lucrători pe fracțiune de normă – Pensie pentru limită de vârstă – Calculul cuantumului pensiei – Luare în considerare a perioadelor de vechime în muncă efectuate înainte de expirarea termenului de transpunere a Directivei 97/81/CE – Aplicare imediată în privința efectelor viitoare ale unei situații născute sub imperiul legii vechi”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 7 noiembrie 2018

1. Acte ale instituțiilor – Aplicare în timp – Norme de procedură – Norme de drept substanțial – Distincție

2. Politica socială – Acordul cadru privind munca pe fracțiune de normă încheiat de CES, UCIPE și CEIP – Directiva 97/81 – Aplicabilitate în privința judecătorilor cu fracțiune de normă remunerați pe baza unor indemnizații acordate pentru fiecare zi lucrată – Constatare în Hotărârea din 1 martie 2012, C‑393/10 – Absența limitării în timp a efectelor care rezultă din hotărârea menționată – Calcul al cuantumului pensiei pentru limită de vârstă, drepturile la pensia menționată extinzându‑se pe perioade atât anterioare, cât și ulterioare expirării termenului de transpunere a Directivei 97/81 – Luare în considerare a perioadelor de vechime în muncă efectuate înainte de expirarea termenului de transpunere a directivei menționate în vederea calculului menționat

   (Directiva 97/81 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/23)

1.  Trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, normele de procedură sunt, în general, aplicabile de la data la care intră în vigoare (Hotărârea din 11 decembrie 2012, Comisia/Spania, C‑610/10, EU:C:2012:781, punctul 45), spre deosebire de normele de fond, care sunt interpretate de regulă în sensul că nu vizează situații consolidate anterior intrării lor în vigoare decât în măsura în care rezultă în mod clar din formularea, din finalitatea sau din economia lor că un astfel de efect trebuie să le fie atribuit (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 noiembrie 1981, Meridionale Industria Salumi și alții, 212/80-217/80, EU:C:1981:270, punctul 9, precum și Hotărârea din 23 februarie 2006, Molenbergnatie, C‑201/04, EU:C:2006:136, punctul 31).

   Este important să se adauge că o normă de drept nouă se aplică începând de la intrarea în vigoare a actului care o instituie și că, deși ea nu se aplică situațiilor juridice născute și definitiv consolidate înainte de această intrare în vigoare, ea se aplică imediat efectelor viitoare ale unei situații născute sub imperiul legii vechi, precum și situațiilor juridice noi. Soluția nu este diferită, sub rezerva principiului neretroactivității actelor juridice, decât dacă noua normă este însoțită de dispoziții speciale care stabilesc în mod specific condițiile de aplicare în timp ale acesteia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 martie 2015, Comisia/Moravia Gas Storage, C‑596/13 P, EU:C:2015:203, punctul 32 și jurisprudența citată).

   (a se vedea punctele 26 și 27)

2.  Directiva 97/81/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind acordul cadru cu privire la munca pe fracțiune de normă, încheiat de UCIPE, CEIP și CES, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/23/CE a Consiliului din 7 aprilie 1998, trebuie interpretată în sensul că, într un caz precum cel în discuție în litigiul principal, perioadele de vechime anterioare datei de expirare a termenului de transpunere a Directivei 97/81, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/23, trebuie să fie luate în considerare pentru stabilirea drepturilor la pensia pentru limită de vârstă.

   În speță, trebuie să se constate că guvernul Regatului Unit nu a solicitat la niciun moment Curții să limiteze în timp efectele Hotărârii din 1 martie 2012, O’Brien (C‑393/10, EU:C:2012:110). Or, o astfel de limitare nu poate fi admisă decât în însăși hotărârea prin care se statuează asupra interpretării solicitate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 mai 1990, Barber, C‑262/88, EU:C:1990:209, punctul 41).

   Pe de altă parte, în ceea ce privește argumentul guvernului Regatului Unit potrivit căruia ar trebui să se facă distincție între calculul vechimii necesare pentru a beneficia de o pensie pentru limită de vârstă și drepturile la pensie, trebuie arătat că împrejurarea că un drept la pensie este dobândit definitiv la sfârșitul perioadei de vechime corespunzătoare nu permite să se concluzioneze că situația juridică a lucrătorului trebuie să fie considerată ca fiind definitiv consolidată. În această privință, trebuie constatat că doar într‑o etapă ulterioară și ținând seama de perioadele de vechime relevante lucrătorul respectiv va putea valorifica efectiv acest drept în vederea plății pensiei sale pentru limită de vârstă.

   Prin urmare, într‑o situație precum cea din litigiul principal, în care constituirea drepturilor la pensie se extinde pe perioade atât anterioare, cât și ulterioare expirării termenului de transpunere a Directivei 97/81, trebuie să se considere că stabilirea acestor drepturi este reglementată de dispozițiile acestei directive, inclusiv în ceea ce privește perioadele de vechime anterioare datei intrării în vigoare a acesteia.

   (a se vedea punctele 34-36 și 38 și dispozitivul)