Cauza C‑242/17

Legatoria Editoriale Giovanni Olivotto (L. E. G. O.) SpA

împotriva

Gestore dei servizi energetici (GSE) SpA și alții

(cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato)

„Trimitere preliminară – Mediu – Promovarea utilizării energiei din surse regenerabile – Biolichide utilizate pentru o instalație termoelectrică – Directiva 2009/28/CE – Articolul 17 – Criterii de durabilitate pentru biolichide – Articolul 18 – Sisteme naționale de certificare a durabilității – Decizia de punere în aplicare 2011/438/UE – Sisteme voluntare de certificare a durabilității biocarburanților și a biolichidelor, aprobate de Comisia Europeană – Reglementare națională care prevede obligația operatorilor intermediari de a prezenta certificatele de durabilitate – Articolul 34 TFUE – Libera circulație a mărfurilor”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 4 octombrie 2018

1. Mediu – Promovarea utilizării energiei din surse regenerabile – Directiva 2009/28 – Verificarea respectării criteriilor de durabilitate pentru biocarburanți și biolichide – Sisteme naționale de certificare a durabilității – Reglementare națională care impune operatorilor economici condiții pentru certificarea durabilității biolichidelor diferite de cele prevăzute de un sistem voluntar de certificare aprobat de Comisie – Admisibilitate – Condiții

   [Directiva 2009/28 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 17 alin. (2)-(5) și art. 18 alin. (1), (3), (4) și (7); Decizia 2011/438 a Comisiei, art. 1 primul paragraf]

2. Întrebări preliminare – Competența Curții – Identificarea elementelor pertinente de drept al Uniunii – Lipsa unei trimiteri în cererea de trimitere – Lipsa incidenței

3. Libera circulație a mărfurilor – Restricții cantitative – Măsuri cu efect echivalent – Directiva 2009/28 – Verificarea respectării criteriilor de durabilitate pentru biocarburanți și biolichide – Sisteme naționale de certificare a durabilității – Reglementare națională care prevede obligația operatorilor intermediari de a prezenta certificatele de durabilitate – Inadmisibilitate – Justificare – Protecția mediului și combaterea fraudei – Proporționalitate

   [art. 34 TFUE; Directiva 2009/28 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 18 alin. (1) și (3)]

4. Dreptul Uniunii Europene – Executarea de către statele membre – Criterii de apreciere – Domeniu care nu face obiectul unei armonizări exhaustive printr‑un act de drept derivat – Punere în aplicare a unei măsuri de armonizare care trebuie să respecte dreptul Uniunii

   [art. 34 TFUE; Directiva 2009/28 a Parlamentului European și a Consiliului, considerentul (25) și art. 18]

1.  Articolul 18 alineatul (7) din Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE, coroborat cu Decizia de punere în aplicare 2011/438/UE a Comisiei din 19 iulie 2011 privind recunoașterea schemei ISCC (International Sustainability and Carbon Certification) în vederea demonstrării conformității cu criteriile de durabilitate în temeiul Directivelor 2009/28/CE și 2009/30/CE ale Parlamentului European și Consiliului trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care impune operatorilor economici condiții specifice pentru certificarea durabilității biolichidelor, diferite și mai ample decât cele prevăzute de un sistem voluntar de certificare a durabilității, cum este schema ISCC, recunoscută prin decizia de punere în aplicare menționată, adoptată de Comisia Europeană în conformitate cu articolul 18 alineatul (4) din directiva respectivă, întrucât această schemă a fost aprobată numai pentru biocarburanți, iar condițiile amintite nu privesc decât biolichidele.

   În această privință, din articolul 18 alineatul (7) din directiva menționată reiese că, în cazul în care un operator economic oferă dovezi sau date obținute în conformitate cu un acord sau cu un sistem care a făcut obiectul unei decizii, adoptate de Comisie în temeiul articolului 18 alineatul (4) din Directiva 2009/28, și în măsura celor prevăzute de decizia respectivă, un stat membru nu poate solicita furnizorului să prezinte alte dovezi de respectare a criteriilor de durabilitate prevăzute la articolul 17 alineatele (2)-(5) din această directivă. În schimb, atunci când Comisia nu a adoptat o decizie cu privire la un anumit sistem de certificare sau atunci când această decizie precizează că sistemul respectiv nu acoperă toate criteriile de durabilitate definite la articolul 17 alineatele (2)-(5) din Directiva 2009/28, statele membre rămân libere să impună operatorilor economici, în acest sens, respectarea reglementării naționale care urmărește să asigure controlul respectării criteriilor menționate. Prin urmare, întrucât schema ISCC care face obiectul Deciziei de punere în aplicare 2011/438 utilizează metoda echilibrului masei pentru a dovedi durabilitatea biocarburanților, ea nu pare susceptibilă să limiteze competența de care dispun statele membre, în conformitate cu articolul 18 alineatele (1) și (3) din Directiva 2009/28, pentru a stabili modalitățile de verificare a conformității cu criteriile de durabilitate stabilite la articolul 17 alineatele (2)-(5) din Directiva 2009/28 în ceea ce privește biolichidele.

   (a se vedea punctele 33, 34, 36 și 41 și dispozitiv 1)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 43)

3.  Dreptul Uniunii, în special articolul 34 TFUE și articolul 18 alineatele (1) și (3) din Directiva 2009/28, trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca o reglementare națională precum cea în discuție în litigiul principal să impună un sistem național de verificare a durabilității biolichidelor care prevede că toți operatorii economici care intervin în lanțul de aprovizionare al produsului, chiar și atunci când este vorba despre intermediari care nu intră în posesia fizică a loturilor de biolichide, sunt supuși anumitor obligații de certificare, de comunicare și de informare care decurg din sistemul menționat.

   (a se vedea punctele 51 și 72 și dispozitiv 2)

4.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 52-54)