Cauza C‑215/17

Nova Kreditna Banka Maribor d.d.

împotriva

Republika Slovenija

(cerere de decizie preliminară formulată de Vrhovno sodišče)

„Trimitere preliminară – Apropierea legislațiilor – Reutilizarea informațiilor din sectorul public – Directiva 2003/98/CE – Articolul 1 alineatul (2) litera (c) a treia liniuță – Cerințe prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții – Regulamentul (UE) nr. 575/2013 – Informații care trebuie publicate de către instituțiile de credit și societățile de investiții – Articolul 432 alineatul (2) – Excepții de la obligația de publicare – Informații comerciale considerate sensibile sau confidențiale – Aplicabilitate – Instituții de credit deținute majoritar de stat – Reglementare națională care prevede caracterul public al anumitor informații comerciale deținute de instituțiile menționate”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a patra) din 14 noiembrie 2018

1. Apropierea legislațiilor – Reutilizarea informațiilor din sectorul public – Directiva 2003/98 – Domeniu de aplicare – Organisme de drept public – Noțiune

   [Directiva 2003/98 a Parlamentului European și a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2013/37, considerentul (10) și art. 2 punctul 2 lit. (a)-(c)]

2. Apropierea legislațiilor – Reutilizarea informațiilor din sectorul public – Directiva 2003/98 – Domeniu de aplicare – Aplicabilitate în cazul unei cereri de acces la informații deținute de o bancă comercială privată care prestează servicii bancare pe piața bancară națională – Excludere

   [Directiva 2003/98 a Parlamentului European și a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2013/37, art. 1]

3. Politică economică și monetară – Politică economică – Supravegherea sectorului financiar al Uniunii – Cerințe prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții – Informații care trebuie publicate de instituțiile de credit – Existența unui drept individual de acces la informații – Inexistență

   ]Regulamentul nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 431 alin. (1) et (3), art. 432 alin. (2) și art. 433 primul paragraf]

4. Drepturi fundamentale – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Domeniu de aplicare – Punere în aplicare a dreptului Uniunii – Litigiu limitat la interiorul unui singur stat membru – Lipsa unor indicii privind existența unui interes din partea unor operatori din alte state membre de a utiliza libertățile fundamentale în cauză – Excludere

   [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 51 alin. (1)]

5. Politică economică și monetară – Politică economică – Supravegherea sectorului financiar al Uniunii – Cerințe prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții – Informații care trebuie publicate de instituțiile de credit – Directiva 2003/98 privind reutilizarea informațiilor din sectorul public – Domeniu de aplicare – Reglementare națională care prevede caracterul public al anumitor informații comerciale aflate la dispoziția instituțiilor de credit deținute majoritar de stat – Excludere

   [Regulamentul nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 432 alin. (2); Directiva 2003/98 a Parlamentului European și a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2013/37, art. 1 alin. (2) lit. (c) a treia liniuță]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 28)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 31-33)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 35, 36 și 39)

4.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 40, 41, 44 și 45)

5.  Articolul 1 alineatul (2) litera (c) a treia liniuță din Directiva 2003/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 noiembrie 2003 privind reutilizarea informațiilor din sectorul public și articolul 432 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 trebuie interpretate în sensul că nu se aplică unei reglementări naționale, precum cea în discuție în litigiul principal, care impune unei bănci care s‑a aflat sub influența dominantă a unei persoane de drept public să divulge date referitoare la contractele de consultanță, de servicii avocațiale, de drepturi de autor și de alte servicii cu caracter intelectual pe care le‑a încheiat în perioada în care s‑a aflat sub această influență dominantă, fără a fi admisă nicio excepție în temeiul protecției secretului de afaceri al acestei bănci, și, în consecință, nu se opun unei asemenea reglementări naționale.

   (a se vedea punctul 46 și dispozitivul)