Cauza C‑190/17

Lu Zheng

împotriva

Ministerio de Economía y Competitividad

(cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Superior de Justicia de Madrid)

„Trimitere preliminară – Controlul numerarului la intrarea sau la ieșirea din Uniunea Europeană – Regulamentul (CE) nr. 1889/2005 – Domeniu de aplicare – Articolul 63 TFUE – Libera circulație a capitalurilor – Resortisant al unei țări terțe care transportă în bagajele sale o sumă importantă în numerar nedeclarată – Obligație de declarare legată de ieșirea acestei sume de pe teritoriul spaniol – Sancțiuni – Proporționalitate”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 31 mai 2018

1. Libera circulație a capitalurilor și libertatea plăților–Controlul numerarului la intrarea sau la ieșirea din Uniunea Europeană–Regulamentul nr. 1889/2005–Obligație de declarare–Conținut–Posibilitatea statelor membre de a aplica controale naționale privind mișcările de numerar din cadrul Uniunii–Admisibilitate

   [art. 65 TFUE; Regulamentul nr. 1889/2005 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 1 alin. (2) și art. 3 alin. (1)]

2. Libera circulație a capitalurilor–Restricții–Obligație de a declara sume importante în numerar care intră sau care ies de pe teritoriul unui stat membru–Reglementare națională care prevede impunerea unei amenzi de până la dublul valorii nedeclarate în cazul nerespectării unei astfel de obligații–Încălcarea principiului proporționalității–Inadmisibilitate

   (art. 63 TFUE și 65 TFUE; Regulamentul nr. 1889/2005 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 9)

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 29, 31, 33 și 34)

2.  Articolele 63 și 65 TFUE trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări a unui stat membru, precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede că neîndeplinirea obligației de a declara sume importante în numerar care intră sau care ies de pe teritoriul acestui stat este pasibilă de o amendă de până la dublul sumei nedeclarate.

   În această privință, trebuie amintit că Curtea a statuat că, chiar dacă, în temeiul articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1889/2005, statele membre dispun de o marjă de apreciere cu privire la alegerea sancțiunilor pe care le adoptă în scopul de a asigura respectarea obligației de declarare prevăzute la articolul 3 din acest regulament, o amendă al cărei cuantum echivalează cu 60 % din suma în numerar nedeclarată, atunci când această sumă este mai mare de 50000 de euro, care poate fi aplicată în caz de încălcare a acestei obligații, nu apare ca fiind proporțională, ținând seama de natura încălcării în discuție. Astfel, Curtea a apreciat că o asemenea amendă depășește limitele a ceea ce este necesar pentru a garanta respectarea obligației menționate și a asigura realizarea obiectivelor urmărite prin respectivul regulament, dat fiind că sancțiunea prevăzută la acest articol 9 nu vizează sancționarea unor eventuale activități frauduloase sau ilicite, ci doar o încălcare a aceleiași obligații (Hotărârea din 16 iulie 2015, Chmielewski, C‑255/14, EU:C:2015:475, punctele 29-31).

   În plus, chiar dacă o asemenea amendă este calculată ținând seama de anumite circumstanțe agravante, cu condiția ca acestea să respecte principiul proporționalității, faptul că cuantumul maxim al acesteia poate atinge dublul sumei în numerar nedeclarate și că, în orice caz, precum în speță, amenda poate fi stabilită la o valoare care corespunde cu aproape 100 % din această sumă depășește limitele a ceea ce este necesar pentru a garanta respectarea unei obligații de declarare.

   (a se vedea punctele 43, 45 și 46 și dispozitivul)