Cauza C‑41/17

Isabel González Castro

împotriva

Mutua Umivale și alții

(cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Superior de Justicia de Galicia)

„Trimitere preliminară – Directiva 92/85/CEE – Articolele 4, 5 și 7 – Protecția securității și a sănătății lucrătorilor – Lucrătoare care alăptează – Muncă de noapte – Muncă în schimburi prestată parțial în timpul programului de noapte – Evaluarea riscurilor pe care le prezintă postul – Măsuri de prevenire – Contestare de către lucrătoarea în cauză – Directiva 2006/54/CE – Articolul 19 – Egalitate de tratament – Discriminare pe criteriul sexului – Sarcina probei”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 19 septembrie 2018

1. Politica socială – Protecția securității și a sănătății lucrătorilor – Lucrătoare gravide, care au născut de curând sau care alăptează – Directiva 92/85 – Muncă de noapte – Întindere – Muncă în schimburi prestată parțial în timpul programului de noapte – Includere

   (Directiva 2003/88 a Parlamentului European și a Consiliului, al paisprezecelea considerent; Directiva 92/85 a Consiliului, art. 7)

2. Politica socială – Lucrători de sex masculin și lucrători de sex feminin – Accesul la încadrarea în muncă și condițiile de muncă – Egalitate de tratament – Sarcina probei în cazurile de discriminare – Domeniu de aplicare – Refuzul de a acorda unei lucrătoare care alăptează certificatul medical care să ateste existența unor riscuri pe care le prezintă postul său pentru alăptare și, prin urmare, a prestației economice pentru risc pe durata alăptării – Contestarea de către această lucrătoare a evaluării riscurilor menționate – Absența unei analize specifice în cadrul căreia să se ia în considerare situația sa individuală și care permite să se prezume existența unei discriminări directe pe criteriul sexului – Includere – Verificare de către instanța de trimitere – Modalități de aplicare a normelor în materie de probă

   [Directiva 2006/54 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 19 alin. (1); Directiva 92/85 a Consiliului, art. 4 alin. (1) și art. 7]

1.  Articolul 7 din Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează trebuie interpretat în sensul că se aplică unei situații, precum cea în discuție în litigiul principal, în care lucrătoarea în cauză efectuează o muncă în schimburi, din care doar o parte în timpul programului de noapte.

   Trebuie constatat că, în măsura în care este în interesul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează să li se aplice, în conformitate cu considerentul (14) din Directiva 2003/88, dispozițiile specifice prevăzute de Directiva 92/85 în ceea ce privește munca de noapte, în special pentru a consolida protecția de care acestea trebuie să beneficieze în această privință, aceste dispoziții specifice nu trebuie interpretate într‑un mod mai puțin favorabil decât dispozițiile generale prevăzute de Directiva 2003/88, care sunt aplicabile altor categorii de lucrători.

   (a se vedea punctele 47 și 53 și dispozitiv 1)

2.  Articolul 19 alineatul (1) din Directiva 2006/54 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (reformă) trebuie interpretat în sensul că se aplică unei situații, precum cea în discuție în litigiul principal, în care o lucrătoare căreia i‑a fost refuzată acordarea certificatului medical care să ateste existența unui risc pe care îl prezintă postul său pentru alăptare și, prin urmare, a prestației economice pentru risc pe durata alăptării contestă în fața unei instanțe naționale sau a oricărui alt organ competent din statul membru în cauză evaluarea riscurilor pe care le prezintă postul său, atunci când această lucrătoare prezintă fapte de natură să sugereze că această evaluare nu a cuprins o analiză specifică în cadrul căreia să se ia în considerare situația sa individuală și care permit astfel să se presupună existența unei discriminări directe pe criteriul sexului în sensul Directivei 2006/54, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere. În acest caz, îi revine pârâtului sarcina să facă dovada faptului că evaluarea menționată a riscurilor a cuprins efectiv o asemenea analiză concretă și că, prin urmare, nu a existat o încălcare a principiului nediscriminării.

   În ceea ce privește modalitățile de aplicare a acestei dispoziții, trebuie amintit că normele în materie de probă pe care aceasta le prevede nu se aplică în momentul în care lucrătoarea în cauză solicită o modificare a condițiilor sale de muncă ori, precum în cauza principală, o prestație economică pentru risc pe durata alăptării și că, din acest motiv, trebuie efectuată o evaluare a riscurilor pe care le prezintă postul său, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) sau, după caz, cu articolul 7 din Directiva 92/85. Aceste norme în materie de probă au vocație să se aplice doar într‑o fază ulterioară, în care o decizie referitoare la această evaluare a riscurilor este contestată de lucrătoarea în cauză în fața unei instanțe sau în fața oricărui alt organ competent (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 octombrie 2017, Otero Ramos,C‑531/15, EU:C:2017:789, punctul 67).

   Astfel, în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) din Directiva 2006/54, lucrătoarei care se consideră nedreptățită prin nerespectarea în privința sa a principiului egalității de tratament îi revine sarcina de a prezenta, în fața unei instanțe judecătorești sau a oricărui alt organ competent, fapte sau elemente de probă pe baza cărora se poate prezuma existența unei discriminări directe sau indirecte (Hotărârea din 19 octombrie 2017, Otero Ramos,C‑531/15, EU:C:2017:789, punctul 68 și jurisprudența citată).

   (a se vedea punctele 73, 74 și 83 și dispozitiv2)