Cauza C‑13/17

Fédération des entreprises de la beauté

împotriva

Ministre des Affaires sociales, de la Santé et des Droits des femmes și alții

[cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d’État (Franța)]

„Trimitere preliminară – Apropierea legislațiilor – Produse cosmetice – Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 – Articolul 10 alineatul (2) – Evaluarea siguranței produsului cosmetic – Calificarea evaluatorului siguranței – Recunoașterea echivalenței ciclurilor de formare – Discipline similare farmaciei, toxicologiei sau medicinei – Putere de apreciere a statelor membre”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 12 aprilie 2018

1. Apropierea legislațiilor–Produse cosmetice–Regulamentul nr. 1223/2009–Evaluarea siguranței unui produs cosmetic–Calificarea evaluatorului siguranței–Obligație care revine persoanei responsabile pentru produs de a face dovada acestei calificări–Conținut

   [Regulamentul nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 10 alin. (2)]

2. Apropierea legislațiilor–Produse cosmetice–Regulamentul nr. 1223/2009–Evaluarea siguranței unui produs cosmetic–Calificarea evaluatorului siguranței–Recunoașterea echivalenței ciclurilor de formare–Posibilitatea de a recunoaște ciclurile de formare oferite atât în state membre, cât și în state terțe

   [Regulamentul nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 10 alin. (2)]

3. Apropierea legislațiilor–Produse cosmetice–Regulamentul nr. 1223/2009–Evaluarea siguranței unui produs cosmetic–Calificarea evaluatorului siguranței–Recunoașterea echivalenței ciclurilor de formare–Discipline similare farmaciei, toxicologiei sau medicinei–Puterea de apreciere a statelor membre–Limite

   [Regulamentul nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 10 alin. (2)]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 24-27)

2.  Articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind produsele cosmetice trebuie interpretat în sensul că recunoașterea echivalenței ciclurilor de formare, prevăzută la această dispoziție, poate viza alte cicluri de formare decât cele oferite în state terțe.

   Din însuși modul de redactare a acestei dispoziții reiese că recunoașterea echivalenței de către un stat membru, în sensul respectivei dispoziții, trebuie să vizeze un ciclu de formare considerat echivalent unui ciclu de formare universitară de învățământ teoretic și practic absolvit fie în domeniul farmaciei, al toxicologiei sau al medicinei, fie într‑o disciplină similară acestora din urmă. Legiuitorul Uniunii a condiționat astfel recunoașterea echivalenței prevăzută la articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1223/2009 de cerințe referitoare, pe de o parte, la nivelul ciclului de formare vizat și, pe de altă parte, la categoria materiilor predate în cadrul acestor cicluri de formare. Astfel cum a arătat avocatul general la punctul 31 din concluzii, această dispoziție, având în vedere modul său de redactare, permite să se țină seama nu numai de marea diversitate a ciclurilor de formare corespunzătoare care există deja, ci și de posibila evoluție ulterioară a acestora.

   Pe de altă parte, trebuie să se constate că articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1223/2009 nu conține nicio indicație cu privire la locul obținerii diplomelor sau a dovezilor oficiale de calificare, acordate în urma absolvirii ciclului de formare universitară de învățământ teoretic și practic sau a ciclului de formare recunoscut ca fiind echivalent acestuia. Rezultă din aceasta că pot fi recunoscute ca fiind echivalente unui asemenea ciclu de formare universitară cicluri de formare oferite atât în state terțe, cât și în state membre.

   (a se vedea punctele 31-35 și 43 și dispozitiv 1)

3.  Articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1223/2009 trebuie interpretat în sensul că acesta conferă fiecărui stat membru competența de a stabili discipline „similare” farmaciei, toxicologiei sau medicinei, precum și niveluri de calificare care îndeplinesc cerințele acestui regulament, cu condiția să respecte obiectivele stabilite de regulamentul menționat care constau în special în garantarea faptului că evaluatorul siguranței produselor cosmetice dispune de o calificare care să îi permită asigurarea unui nivel înalt de protecție a sănătății umane.

   În ceea ce privește în mod specific aspectul dacă o disciplină poate fi considerată „similară” farmaciei, toxicologiei sau medicinei, trebuie să se constate, astfel cum a arătat avocatul general la punctele 65 și 66 din concluzii, pe de o parte, că statele membre trebuie să verifice prezența unui trunchi comun de cunoștințe științifice care sunt indispensabile în scopul evaluării siguranței produselor cosmetice la cel mai înalt nivel de certitudine posibil, nu numai în ceea ce privește ingredientele care le alcătuiesc pe acestea din urmă, ci și în ceea ce privește produsul finit, și, pe de altă parte, că obiectivul care constă în a garanta un nivel înalt de protecție a sănătății umane nu poate fi atins pe deplin decât dacă acest trunchi comun acoperă în același timp cunoștințe referitoare la ființa umană și la patologiile sale și cunoștințe referitoare la substanțele utilizate la fabricarea produselor cosmetice și la proprietățile lor fizice și chimice.

   (a se vedea punctele 50 și 51 și dispozitiv 2)