Cauza C‑2/17

Instituto Nacional de la Seguridad Social (INSS)

împotriva

Jesús Crespo Rey

(cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Superior de Justicia de Galicia)

„Trimitere preliminară – Acordul între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor – Securitatea socială a lucrătorilor migranți – Regulamentul (CE) nr. 883/2004 – Punctul 2 din rubrica «Spania» din anexa XI – Pensie pentru limită de vârstă – Mod de calcul – Cuantum teoretic – Bază de cotizare pertinentă – Convenție specială – Alegerea bazei de cotizare – Reglementare națională care obligă lucrătorul să plătească contribuții în temeiul bazei de cotizare minime”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 28 iunie 2018

Acorduri internaționale – Acordul CE‑Elveția privind libera circulație a persoanelor – Egalitate de tratament – Securitatea socială a lucrătorilor migranți – Asigurare pentru limită de vârstă – Pensie pentru limită de vârstă – Mod de calcul – Cuantum teoretic – Convenție specială – Bază de cotizare pertinentă – Alegerea bazei de cotizare – Reglementare națională care obligă lucrătorul să plătească contribuții în temeiul bazei de cotizare minime – Inadmisibilitate – Obligațiile instanțelor naționale

(Acordul CE‑Elveția privind libera circulație a persoanelor; Regulamentul nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului, anexa XI)

Acordul privind libera circulație a persoanelor încheiat între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, semnat la Luxemburg la 21 iunie 1999, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru precum cea în discuție în litigiul principal, care obligă lucrătorul migrant care subscrie la o convenție specială pe lângă securitatea socială a acestui stat membru să plătească contribuții în temeiul unei baze de cotizare minime, astfel încât, la calcularea cuantumului teoretic al pensiei sale pentru limită de vârstă, instituția competentă a statului membru menționat asimilează perioada acoperită de această convenție unei perioade realizate în același stat membru și nu ia în considerare, în vederea acestui calcul, decât contribuțiile plătite în cadrul respectivei convenții, deși lucrătorul menționat, înainte de a‑și exercita dreptul la liberă circulație, a plătit contribuții în statul membru în cauză în temeiul unor baze superioare bazei de cotizare minime, iar un lucrător sedentar care nu a făcut uz de dreptul său la liberă circulație și care subscrie la o asemenea convenție are posibilitatea de a plăti contribuții în temeiul unor baze superioare bazei de cotizare minime.

Astfel, punctul 2 din rubrica „Spania” din anexa XI la Regulamentul nr. 883/2004 prevede că, la calcularea cuantumului de bază al pensiei lucrătorului migrant, trebuie luată în considerare, pentru perioadele realizate de acesta din urmă în alte state membre, „baza de cotizare din Spania cea mai apropiată în timp de perioadele de referință”.

Astfel, într‑o situație precum cea din litigiul principal, în care lucrătorul în cauză, înainte de a‑și exercita dreptul la liberă circulație, a plătit contribuții în temeiul unor baze superioare bazei de cotizare minime la securitatea socială a statului membru în cauză, baza de cotizare pertinentă în vederea calculării cuantumului pensiei sale pentru limită de vârstă ar fi ultima contribuție plătită de respectivul lucrător în acest stat membru, cu alte cuvinte o bază de contribuție mai ridicată decât baza de cotizare minimă prevăzută de convenția specială.

Atunci când dreptul național prevede, cu încălcarea dreptului Uniunii, un tratament diferențiat între mai multe grupuri de persoane, membrii grupului defavorizat trebuie tratați în același mod și trebuie să li se aplice același regim ca celorlalte persoane interesate. Regimul aplicabil membrilor grupului favorizat rămâne, în lipsa aplicării corecte a dreptului Uniunii, singurul sistem de referință valabil (Hotărârea din 13 iulie 2016, Pöpperl,C‑187/15, EU:C:2016:550, punctul 46 și jurisprudența citată).

Revine, desigur, instanței sesizate cu soluționarea litigiului să determine care sunt, în dreptul intern, mijloacele cele mai adecvate pentru a atinge egalitatea de tratament între lucrătorii migranți și lucrătorii sedentari. Însă trebuie subliniat, în această privință, că acest obiectiv ar putea, a priori, să fie atins conferindu‑se o asemenea posibilitate și lucrătorilor migranți care subscriu la o convenție specială, precum și permițându‑se acestora sa plătească în mod retroactiv contribuții în temeiul unor baze superioare bazei de cotizare minime și, pe cale de consecință, să își revendice drepturile la o pensie pentru limită de vârstă pe aceste noi baze.

(a se vedea punctele 67, 68, 73, 75 și 76 și dispozitivul)