Cauza T‑609/16

PB

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Funcționari – Recrutare – Anunțul de concurs EPSO/AD/309/15 (AD 11) – Medici pentru sediul din Luxemburg – Refuz de admitere la probele de la centrul de evaluare – Limitarea alegerii celei de a doua limbi la un număr restrâns de limbi oficiale ale Uniunii – Excepție de nelegalitate – Eroare vădită de apreciere – Răspundere – Prejudiciu moral”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a noua) din 14 decembrie 2017

1. Acțiune introdusă de funcționari – Acțiune îndreptată împotriva unei decizii de refuz de admitere la probele unui concurs – Posibilitatea de a invoca neregularitatea anunțului de concurs pentru a contesta refuzul de admitere – Condiții

   (Statutul funcționarilor, art. 91)

2. Acțiune introdusă de funcționari – Excepție de nelegalitate – Acte a căror nelegalitate poate fi invocată – Anunț pentru ocuparea unui post vacant – Regim lingvistic – Admisibilitate – Condiții – Legătura juridică între actul atacat și anunțul de concurs în discuție

3. Funcționari – Concurs – Concurs pe bază de dosare și de examene – Condiții de admitere – Stabilire prin anunțul de concurs – Aprecierea experienței profesionale a candidaților de către comisia de evaluare – Control jurisdicțional – Limite – Eroare vădită de apreciere – Noțiune

   (Statutul funcționarilor, anexa III, art. 2)

4. Acțiune introdusă de funcționari – Acțiune în despăgubire – Anularea actului nelegal atacat – Reparare adecvată a prejudiciului moral – Limite

   (Statutul funcționarilor, art. 91)

1.  În cadrul unei proceduri de recrutare, care este o operațiune administrativă complexă compusă dintr‑o succesiune de decizii, un candidat la un concurs poate, în cadrul unei acțiuni îndreptate împotriva unui act ulterior, să invoce neregularitatea actelor anterioare strâns legate de acesta și să se prevaleze în special de nelegalitatea anunțului de concurs în temeiul căruia a fost adoptat actul în discuție.

   Faptul de a nu fi atacat anunțul de concurs în termen nu împiedică reclamantul să invoce neregularitățile apărute în desfășurarea concursului, chiar dacă originea unor asemenea neregularități se poate regăsi în textul anunțului de concurs. Astfel, un reclamant are dreptul să invoce neregularități cu privire la modalitățile de organizare a unui concurs, cu ocazia unei acțiuni îndreptate împotriva deciziei individuale de respingere a candidaturii sale, fără să i se poată reproșa că nu a introdus reclamația sau acțiunea în termen împotriva deciziei prin care se precizează modalitățile de organizare a concursului.

   Mai precis, atunci când motivul întemeiat pe nelegalitatea anunțului de concurs care nu a fost contestat în timp util privește motivarea deciziei individuale atacate, admisibilitatea acțiunii este acceptată. Astfel, un candidat la un concurs nu poate fi lipsit de dreptul de a contesta în privința tuturor elementelor, inclusiv a celor care au fost definite în anunțul de concurs, temeinicia deciziei individuale adoptate în privința sa pe baza condițiilor definite în acest anunț, dat fiind că numai această decizie de punere în aplicare individualizează situația sa juridică și îi dă posibilitatea de a ști cu certitudine cum și în ce măsură sunt afectate interesele sale particulare.

   În schimb, în lipsa unei legături strânse între însăși motivarea deciziei atacate și motivul întemeiat pe nelegalitatea anunțului de concurs care nu a fost contestat în timp util, acesta din urmă trebuie declarat inadmisibil, în conformitate cu normele de ordine publică referitoare la termenele pentru introducerea acțiunii, de la care nu se poate deroga, într‑o ipoteză de acest tip, fără a aduce atingere principiului securității juridice.

   (a se vedea punctele 26-29)

2.  Excepția de nelegalitate a anunțului de concurs invocată în cadrul unei acțiuni în anulare împotriva deciziei de refuz de admitere la probele de la centrul de evaluare este inadmisibilă atunci când decizia atacată nu se întemeiază pe elemente care au legătură cu regimul lingvistic prevăzut de anunțul de concurs și criticat de reclamantă.

   (a se vedea punctele 32 și 38)

3.  Comisia de evaluare din cadrul concursului este obligată să verifice dacă candidații au cunoștințele și experiența profesională necesare pentru atribuțiile corespunzătoare postului care urmează să fie ocupat, menționate în anunțul de concurs în discuție. Aceasta este de asemenea obligată să efectueze analiza comparativă a cunoștințelor și a aptitudinilor candidaților în scopul de a‑i reține pe cei mai apți în raport cu atribuțiile care trebuie îndeplinite.

   În acest context, comisia de evaluare din cadrul concursului este obligată să garanteze că aprecierile sale cu privire la toți candidații examinați sunt formulate în condiții de egalitate și de obiectivitate și este important ca criteriile de punctare să fie uniforme și aplicate în mod coerent tuturor candidaților.

   În această privință, comisia de evaluare dispune de o putere discreționară la aprecierea experiențelor profesionale anterioare ale candidaților, în ceea ce privește atât natura și durata acestora, cât și raportul mai mult sau mai puțin strâns pe care îl pot avea cu cerințele postului care urmează să fie ocupat.

   Pe de altă parte, în cadrul controlului său de legalitate în privința aprecierii experiențelor profesionale anterioare ale candidaților, Tribunalul trebuie să se limiteze să verifice dacă exercitarea de către comisia de evaluare din cadrul concursului a puterii sale discreționare nu a fost viciată de o eroare vădită, lipsind de credibilitate decizia comisiei de evaluare.

   Revine reclamantului sarcina de a furniza comisiei de evaluare din cadrul concursului toate informațiile și documentele pe care le consideră utile în vederea examinării de către aceasta din urmă a candidaturii sale.

   Astfel, comisia de evaluare are doar obligația de a ține seama de informațiile și de înscrisurile, prezentate de candidat în susținerea actului său de candidatură, pentru a aprecia experiența profesională a acestuia în raport cu cerințele prevăzute pentru concurs.

   În acest context, comisia de evaluare săvârșește o eroare vădită de apreciere atunci când nu atribuie nici un punct pentru experiența profesională în conducerea unei echipe medicale, deși anunțul de concurs prevedea atribuirea de puncte în această privință, iar actul de candidatură conținea precizările care permiteau să se stabilească faptul că reclamanta avea o experiență profesională în acest domeniu. O astfel de eroare vădită de apreciere poate denatura aprecierea globală efectuată de comisia de evaluare cu privire la experiența profesională a reclamantei, ținând cont, pe de o parte, de numărul de puncte susceptibile de a fi atribuite candidaților pentru conducerea unei echipe medicale și, pe de altă parte, de numărul de puncte necesare pentru a fi invitați candidații să participe la celelalte probe ale concursului.

   (a se vedea punctele 42-46, 48, 72, 73, 80, 88 și 89)

4.  Anularea unui act viciat de nelegalitate poate constitui în sine repararea adecvată și, în principiu, suficientă a oricărui prejudiciu moral pe care acest act l‑a putut cauza.

   Cu toate acestea, anularea unui act viciat de nelegalitate nu poate constitui în sine o reparare adecvată atunci când, pe de o parte, actul atacat implică o apreciere în mod explicit negativă a capacităților reclamantei de natură să o lezeze și, pe de altă parte, reclamanta demonstrează că a suferit un prejudiciu moral care poate fi separat de nelegalitatea ce determină anularea și care nu poate fi reparat integral prin această anulare.

   (ase vedea punctele 91şi 92)