Cauza T‑433/16

Pometon SpA

împotriva

Comisiei Europene

 Hotărârea Tribunalului (Camera a treia extinsă) din 28 martie 2019

„Concurență – Înțelegeri – Piața europeană a abrazivilor din oțel – Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE – Coordonarea prețurilor pe întregul teritoriu al SEE – Procedură «hibridă» decalată cronologic – Prezumția de nevinovăție – Principiul imparțialității – Carta drepturilor fundamentale – Dovada încălcării – Încălcare unică și continuă – Restrângerea concurenței prin obiect – Durata încălcării – Amendă – Adaptare excepțională a cuantumului de bază – Obligația de motivare – Proporționalitate – Egalitate de tratament – Competență de fond”

1.      Concurență – Procedură administrativă – Principiul bunei administrări – Cerința de imparțialitate – Conținut – Respectarea prezumției de nevinovăție

[art. 101 alin. (1) TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 și 48)

(a se vedea punctele 54-56)

2.      Concurență – Procedură administrativă – Procedură de tranzacție – Procedură care nu implică toți participanții la o înțelegere – Retragerea unei întreprinderi din procedura de tranzacție – Adoptarea de către Comisie a două decizii care au destinatari diferiți în urma a două proceduri distincte – Admisibilitate – Condiții – Respectarea obligației de imparțialitate și a prezumției de nevinovăție – Conținut

(art. 101 TFUE; Regulamentul nr. 773/2004 al Comisiei, art. 10a)

(a se vedea punctele 63-103)

3.      Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări – Mijloc de probă – Recurgere la o serie de indicii – Nivelul necesar al forței probante în raport cu fiecare dintre indicii – Admisibilitatea aprecierii globale a unei serii de indicii

[art. 101 alin. (1) TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 2]

(a se vedea punctele 107-113, 120 și 160)

4.      Concurență – Procedură administrativă – Decizia Comisiei de constatare a unei încălcări care constă în încheierea unui acord anticoncurențial – Decizie care se bazează pe mijloace de probă scrise – Obligații în materia probelor ale întreprinderilor care contestă existența încălcării

(art. 101 TFUE)

(a se vedea punctele 114-117 și 192-198)

5.      Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări – Utilizarea ca mijloace de probă a declarațiilor altor întreprinderi care au participat la încălcare – Admisibilitate – Forța probantă a depozițiilor voluntare efectuate de participanții principali la o înțelegere pentru a beneficia de aplicarea Comunicării privind cooperarea

[art. 101 TFUE; Comunicarea 2006/C 298/17 a Comisiei]

(a se vedea punctele 118, 119 și 207-221)

6.      Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Ajustarea cuantumului de bază – Circumstanțe atenuante – Comportament diferit de cel convenit în cadrul înțelegerii, care presupune adoptarea unui comportament concurențial pe piață

[art. 101 alin. (1) TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 29 a treia liniuță]

(a se vedea punctele 178-181)

7.      Înțelegeri – Interzicere – Încălcări – Acorduri și practici concertate care constituie o încălcare unică – Stabilirea răspunderii în sarcina unei întreprinderi pentru întreaga încălcare – Condiții – Practici și acțiuni ilicite care se înscriu într‑un plan de ansamblu – Apreciere – Criterii – Cunoașterea sau previzibilitatea planului global al înțelegerii și a elementelor sale principale

[art. 101 alin. (1) TFUE]

(a se vedea punctele 243-267)

8.      Înțelegeri – Atingere adusă concurenței – Criterii de apreciere – Distincție între încălcări prin obiect și încălcări prin efect – Încălcare prin obiect – Grad suficient de nocivitate – Apreciere

[art. 101 alin. (1) TFUE]

(a se vedea punctele 273-286)

9.      Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări – Obligația Comisiei de a face dovada încălcării și a duratei acesteia – Întinderea sarcinii probei – Încălcare unică și continuă – Inexistența dovezilor privind anumite perioade determinate din perioada globală avută în vedere – Perioadă care nu este suficient de lungă pentru a constitui o întrerupere a încălcării

[art. 101 alin. (1) TFUE]

(a se vedea punctele 294-313)

10.    Procedură jurisdicțională – Termen de prezentare a probelor – Articolul 85 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului – Prezentarea de probe înainte de închiderea fazei orale – Admisibilitate – Condiții

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 85 alin. (3)]

(a se vedea punctele 326-328)

11.    Concurență – Amenzi – Decizie de aplicare a unor amenzi – Obligația de motivare – Conținut – Posibilitatea Comisiei de a se abate de la orientările privind calcularea amenzilor – Cerințe de motivare cu atât mai stricte – Motivare care nu permite aprecierea conformității cu principiile proporționalității și egalității de tratament a metodei de calcul aplicate – Încălcare

(art. 296 al doilea paragraf TFUE; Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 37)

(a se vedea punctele 337-364)

12.    Concurență – Amenzi – Cuantum – Control jurisdicțional – Competența de fond a instanței Uniunii – Reducerea cuantumului amenzii

(art. 101 și 261 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 31)

(a se vedea punctele 365-396)

Rezumat

În Hotărârea Pometon/Comisia (T‑433/16), pronunțată la 28 martie 2019, Tribunalul, după ce a anulat în parte Decizia C(2016) 3121 final a Comisiei Europene privind o procedură inițiată în temeiul articolului 101 TFUE și al articolului 53 din Acordul privind Spațiul Economic European (SEE), a modificat cuantumul amenzii impuse prin această decizie societății Pometon SpA pentru că a participat la o înțelegere constând în acorduri sau practici concertate cu patru alte întreprinderi, prin care se urmărea în esență coordonarea prețurilor abrazivilor pe întregul teritoriu SEE. Decizia atacată fusese adoptată în urma unei proceduri „hibride” decalate în timp, în măsura în care celelalte patru întreprinderi părți la înțelegere făcuseră obiectul Deciziei de tranzacție C(2014) 2074 final, adoptată în temeiul articolelor 7 și 23 din Regulamentul nr. 1/2003(1), în timp ce Pometon decisese să se retragă din procedura de tranzacție.

În ceea ce privește critica invocată de Pometon, potrivit căreia Comisia prejudecase deja vinovăția sa, făcând referire în mai multe rânduri în decizia de tranzacție la comportamentul său, Tribunalul a amintit mai întâi că procedura administrativă în materia înțelegerilor în fața Comisiei este reglementată de articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și că principiul prezumției de nevinovăție consacrat la articolul 48 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale se aplică, mutatis mutandis, și procedurilor administrative referitoare la respectarea normelor europene în materie de concurență, având în vedere natura încălcărilor în cauză, precum și natura și gradul de severitate ale sancțiunilor aferente. În continuare, Tribunalul a arătat că respectarea obligației de imparțialitate consacrate la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale implică faptul că, în cadrul unei proceduri devenite hibridă, Comisia redactează și motivează decizia de tranzacție, utilizând toate precauțiile de redactare necesare pentru ca această decizie, deși nu este adresată întreprinderii care s‑a retras din procedura de tranzacție, să nu aducă atingere ansamblului garanțiilor procedurale de care trebuie să beneficieze aceasta din urmă în cadrul procedurii în contradictoriu ulterioare. Prin urmare, referindu‑se la criteriile interpretative stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea Karaman împotriva Germaniei din 27 februarie 2014, Tribunalul a examinat, în primul rând, dacă, în decizia de tranzacție, precauțiile de redactare care însoțeau menționarea anumitor comportamente ale Pometon permiteau să se evite orice suspiciune în privința Comisiei că a prejudecat în mod deliberat vinovăția și răspunderea acestei întreprinderi și, în al doilea rând, dacă referirile la comportamentele menționate erau necesare pentru a stabili răspunderea destinatarilor deciziei de tranzacție. Procedând astfel, Tribunalul a constatat că referirile în litigiu cu privire la Pometon nu pot fi considerate indiciul nici al unei lipse de imparțialitate a Comisiei în privința sa, nici al unei lipse de respectare a prezumției de nevinovăție în decizia atacată.

După o reamintire a normelor referitoare la sarcina probei unei încălcări a articolului 101 alineatul (1) TFUE, precum și la administrarea acestei probe, Tribunalul a confirmat în continuare că Comisia a dovedit, corespunzător cerințelor legale, atât participarea lui Pometon la o încălcare unică și continuă a articolului 101 alineatul (1) TFUE, constituită din diferitele componente ale înțelegerii în cauză, cât și durata acesteia. Ansamblul probelor examinate de Comisie demonstra astfel că Pometon avea cunoștință pe deplin nu numai de caracteristicile esențiale ale înțelegerii, a cărei calificare drept încălcare unică și continuă nu o contesta, ci și de întinderea sa geografică și că ea intenționa, prin urmare, să participe la această încălcare. În plus, în lipsa oricărui indiciu de distanțare a Pometon față de înțelegere, Comisia a dovedit corespunzător cerințelor legale că întreprinderea menționată nu întrerupsese participarea sa la încălcarea unică și continuă în cauză, chiar dacă, pentru o perioadă de aproximativ șaisprezece luni, ea nu dispunea de o probă directă privind contactele coluzive.

În sfârșit, Tribunalul a examinat cererea de anulare a deciziei atacate sau de modificare a amenzii de 6 197 000 de euro impuse Pometon. În această privință, Pometon arăta că nivelul adaptării cuantumului de bază al amenzii, pe care Comisia îl stabilise în temeiul punctului 37 din Orientările privind calcularea amenzilor(2), nu era suficient motivat și că nivelul de adaptare menționat nu era conform nici cu principiile proporționalității și egalității de tratament.

În ceea ce privește cererea de anulare, Tribunalul a constatat că motivele deciziei atacate nu furnizau nicio indicație suficient de precisă cu privire la metoda de calcul utilizată și la elementele de apreciere luate în considerare pentru a diferenția, în funcție de răspunderea proprie a fiecărei întreprinderi, rata de reducere a cuantumului de bază acordat Pometon de cele aplicate celorlalte părți la înțelegere care au acceptat să încheie o tranzacție. Astfel, în esență, Comisia s‑a referit, în termeni generali, la existența unor diferențe între participarea individuală a Pometon și cea a celorlalți participanți la înțelegere, precum și necesitatea de a stabili o amendă care să fie proporțională cu încălcarea săvârșită de această întreprindere și care să fie de asemenea suficient de disuasivă. Prin urmare, Tribunalul a constatat că decizia atacată era afectată de o încălcare a obligației de motivare în ceea ce privește rata de reducere excepțională acordată Pometon în temeiul punctului 37 din orientări și a anulat articolul 2 din aceasta, care stabilea cuantumul amenzii impuse Pometon.

În ceea ce privește cererea de modificare a cuantumului amenzii, Tribunalul a arătat că, în urma explicațiilor furnizate de Comisie în înscrisurile sale, el era în măsură să cunoască metoda de calcul și criteriile aplicate de Comisie atât în decizia atacată, cât și în decizia de tranzacție și să se aprecieze, în consecință, în exercitarea competenței sale de fond, caracterul lor adecvat. În plus, acesta a amintit că instanța Uniunii putea modifica decizia atacată, de altfel chiar în lipsa anulării, pentru a elimina, a reduce sau a majora amenda aplicată, exercitarea acestei competențe atrăgând transferul definitiv la aceasta din urmă a competenței de a aplica sancțiuni. Prin urmare, revenea Tribunalului sarcina de a stabili cuantumul adecvat al amenzii, puterea sa de apreciere fiind limitată numai de criteriile referitoare la gravitatea și la durata încălcării, prevăzute la articolul 23 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003, precum și de plafonul de 10 % din cifra de afaceri totală a întreprinderii în cauză în cursul exercițiului financiar precedent, sub rezerva respectării principiilor proporționalității, individualizării sancțiunilor și egalității de tratament și a obligației sale de motivare.

În ceea ce privește criteriul referitor la durata participării Pometon la încălcarea unică și continuă în discuție, Tribunalul a apreciat mai întâi că această condiție fusese luată deja în considerare în mod corespunzător la stabilirea de către Comisie a cuantumului de bază al amenzii, necontestat de Pometon. În continuare, în ceea ce privește aplicarea criteriului legal al gravității încălcării, Tribunalul a observat că îi revenea sarcina de a stabili un nivel de adaptare a cuantumului de bază al amenzii care să fie proporțional, având în vedere criteriile pe care le consideră adecvate, cu gravitatea încălcării săvârșite de Pometon și care să fie de asemenea suficient de disuasiv. În această privință, Tribunalul a considerat adecvat să ia în considerare, în exercitarea competenței sale de fond, mai întâi răspunderea individuală a Pometon pentru participarea la înțelegerea în cauză, în continuare, capacitatea acestei întreprinderi de a aduce atingere, prin comportamentul său ilicit, concurenței pe piața abrazivilor și, în sfârșit, dimensiunea sa, comparând, pentru fiecare dintre acești diferiți factori, răspunderea și situația individuală ale Pometon cu cele ale celorlalte părți la înțelegere. În împrejurările speței, factorii menționați au determinat Tribunalul să acorde Pometon o rată de reducere excepțională de 75 % din cuantumul de bază al amenzii ajustat în temeiul circumstanțelor atenuante, astfel cum fusese stabilit în decizia atacată, și să stabilească astfel cuantumul amenzii aplicate Pometon la 3 873 375 de euro.

1      Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele [101] și [102 TFUE] (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).

2      Orientările privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (JO 2006, C 210, p. 2, Ediție specială, 08/vol. 4, p. 264).