Cauza T‑325/16

České dráhy a.s.

împotriva

Comisiei Europene

„Concurență – Procedură administrativă – Decizie prin care se dispune o inspecție – Proporționalitate – Lipsa caracterului arbitrar – Obligația de motivare – Indicii suficient de serioase – Securitate juridică – Încredere legitimă – Dreptul la respectarea vieții private – Dreptul la apărare”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a opta) din 20 iunie 2018

1. Concurență – Procedură administrativă – Competența de inspecție a Comisiei – Decizie prin care se dispune o inspecție – Obligația de motivare – Conținut – Menționarea clară a indiciilor serioase care permit să se suspecteze o încălcare – Control jurisdicțional – Obligația Tribunalului de a verifica din punct de vedere material conținutul indiciilor respective – Condiții

   [Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 20 alin. (4)]

2. Concurență – Procedură administrativă – Respectarea dreptului la apărare – Posibilitatea întreprinderii în cauză de a se prevala pe deplin de dreptul menționat numai după trimiterea comunicării privind obiecțiunile – Obligația Comisiei de a informa întreprinderea cu privire la obiectul și la scopul examinării la momentul primei măsuri luate în privința acesteia

   (Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 48; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 18 și 20)

3. Concurență – Procedură administrativă – Competența de inspecție a Comisiei – Recurgere la o decizie de inspecție – Putere de apreciere a Comisiei – Limite – Respectarea principiului proporționalității

   [Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 18 și art. 20 alin. (4)]

4. Concurență – Repartizarea competențelor între Comisie și autoritățile de concurență naționale – Dreptul Comisiei de a decide să efectueze o inspecție într‑o cauză în curs de examinare în fața unei autorități de concurență naționale, precum și de a dispune verificări suplimentare – Inexistență

   (art. 101 TFUE și 102 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului)

5. Concurență – Procedură administrativă – Competența de inspecție a Comisiei – Atingere adusă vieții private – Admisibilitate – Condiții

   [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 7 și art. 52, alin. (1) și (3); Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 20 alin. (4)]

1.  Cerința unei protecții împotriva intervențiilor autorității publice în sfera de activitate privată a unei persoane, indiferent dacă aceasta este fizică sau juridică, care ar fi arbitrare sau disproporționate constituie un principiu general al dreptului Uniunii Europene. În consecință, în scopul respectării acestui principiu general, o decizie de inspecție trebuie să vizeze strângerea documentației necesare pentru a verifica realitatea și natura unor situații de fapt și de drept determinate cu privire la care Comisia dispune deja de informații, care constituie indicii suficient de serioase ce permit să se suspecteze o încălcare a normelor de concurență.

   Cu alte cuvinte, deținerea unor indicii suficient de serioase care să permită să se suspecteze o încălcare a normelor de concurență este o condiție sine qua non pentru ca o inspecție să poată fi dispusă de Comisie în temeiul articolului 20 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1/2003 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 101 și 102 TFUE. De asemenea, tot în cadrul respectării principiului general menționat, termenii unei decizii prin care se dispune o inspecție nu trebuie să depășească întinderea încălcării care poate fi suspectată pe baza unor asemenea indicii.

   Rezultă că, în măsura în care motivarea unei decizii de inspecție este cea care delimitează sfera atribuțiilor conferite agenților Comisiei, acest principiu general se opune unor formulări cuprinse în decizia de inspecție care ar lărgi această sferă dincolo de ceea ce rezultă din indiciile suficient de serioase de care dispune Comisia la data adoptării unei asemenea decizii.

   În acest context, verificarea existenței unor indicii suficient de serioase aflate în posesia Comisiei care să permită să se suspecteze o încălcare a normelor de concurență anterior adoptării unei decizii de inspecție nu constituie singurul mijloc care permite Tribunalului să se asigure că decizia menționată nu are un caracter arbitrar. Astfel, controlul motivării unei decizii permite de asemenea instanței să asigure respectarea principiului protecției împotriva intervențiilor arbitrare și disproporționate, în sensul că motivarea permite punerea în evidență a caracterului justificat al intervenției preconizate în interiorul întreprinderilor în cauză.

   Prin urmare, în împrejurările în care Tribunalul apreciază că prezumțiile pe care Comisia intenționează să le verifice și elementele care trebuie să facă obiectul inspecției sunt definite cu suficientă precizie în decizia acesteia prin care se dispune o inspecție, poate constata lipsa caracterului arbitrar al deciziei respective fără a fi necesar să verifice din punct de vedere material conținutul indiciilor aflate în posesia Comisiei la data adoptării acesteia. În schimb, atunci când motivarea unei decizii de inspecție nu permite, privită individual, să se prezume că, la data adoptării acestei decizii, Comisia dispunea efectiv de indicii suficient de serioase care să permită suspectarea unei încălcări precum cea descrisă în decizia respectivă, Tribunalul trebuie să examineze indiciile aflate în posesia Comisiei sau celelalte probe care permit eventual să se stabilească existența unor asemenea indicii și caracterul suficient de serios al acestora.

   (a se vedea punctele 34-37, 41, 50, 51, 54-56 și 65)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 45, 46 și 179-181)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 113-116)

4.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 119, 120 și 154-156)

5.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 169-175)