Cauza T‑310/16

Foshan Lihua Ceramic Co. Ltd

împotriva

Comisiei Europene

 Hotărârea Tribunalului (Camera a patra) din 20 martie 2019

„Dumping – Importuri de plăci din ceramică originare din China – Articolul 11 alineatele (4) și (5) și articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 [devenite articolul 11 alineatele (4) și (5) și articolul 17 din Regulamentul (UE) 2016/1036] – Refuzul acordării statutului de nou producător‑exportator în sensul articolului 3 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 917/2011 – Eșantionare – Examinare individuală – Confidențialitate”

1.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Procedură de reexaminare – Recurgere la eșantionare în ancheta inițială – Adoptarea, pe baza anchetei, a unei decizii de respingere a unei cereri de acordare a statutului de nou producător‑exportator – Obligația de a face publică ancheta – Lipsă

[Acordul privind punerea în aplicare a articolului VI din Acordul General pentru Tarife și Comerț 1994 (Acordul privind practicile antidumping), art. 9.5; Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 37/2014, art. 5 alin. (10) și (11), art. 6 alin. (7), art. 9 alin. (6) și art. 11 alin. (2), (4) și (5), și Regulamentul nr. 917/2011 al Consiliului, art. 3]

(a se vedea punctele 57-60)

2.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Procedură de reexaminare – Recurgere la eșantionare în ancheta inițială – Posibilitatea unui nou producător‑exportator de a solicita un nivel individual de taxă antidumping – Lipsă – Incompatibilitate cu acordurile Organizației Mondiale a Comerțului – Lipsă

[Acordul privind punerea în aplicare a articolului VI din Acordul General pentru Tarife și Comerț 1994 (Acordul privind practicile antidumping), art. 9.5; Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 37/2014, art. 9 alin. (6) și art. 11 alin. (4) primul‑al patrulea paragraf]

(a se vedea punctul 65)

3.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Procedură de reexaminare – Recurgere la eșantionare în ancheta inițială – Posibilitatea unui nou producător‑exportator de a solicita extinderea unei cote a taxei antidumping aplicabile producătorilor care au cooperat, dar care nu au fost incluși în eșantion – Condiții – Obligația de notificare a celorlalte părți interesate – Lipsă

[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 37/2014, art. 11 alin. (4) și Regulamentul nr. 917/2011 al Consiliului, art. 3]

(a se vedea punctul 66)

4.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Procedură antidumping – Incidența unor neregularități procedurale asupra legalității unui regulament de instituire a unor taxe antidumping – Condiții

[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 37/2014, art. 5 alin. (10) și (11) și art. 6 alin. (7)]

(a se vedea punctul 67)

5.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Putere de apreciere a instituțiilor – Control jurisdicțional – Limite

(Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 37/2014)

(a se vedea punctul 103)

6.      Politica comercială comună – Decizia Comisiei – Aprecierea legalității în funcție de informațiile disponibile la momentul adoptării deciziei

(Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 37/2014)

(a se vedea punctul 129)

7.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Procedură antidumping – Dreptul la apărare – Dreptul de a fi ascultat – Domeniu de aplicare

(Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 37/2014)

(a se vedea punctele 147, 148 și 207)

8.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Procedură de reexaminare – Recurgere la eșantionare în ancheta inițială – Acordarea statutului de nou producător‑exportator – Condiții – Sarcina probei

[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 37/2014, art. 11 alin. (4), și Regulamentul nr. 917/2011 al Consiliului, art. 3]

(a se vedea punctele 188-191)

9.      Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Regulament de instituire a unor taxe antidumping

(art. 296 TFUE)

(a se vedea punctul 210)

Rezumat

Prin Hotărârea Foshan Lihua Ceramic/Comisia (T‑310/16), pronunțată la 20 martie 2019, Tribunalul a respins acțiunea formulată de Foshan Lihua Ceramic, un producător‑exportator chinez (în continuare „reclamanta”), având ca obiect anularea deciziei Comisiei de respingere a cererii sale de acordare a statutului de nou producător‑exportator cu privire la măsurile antidumping definitive instituite asupra importurilor de plăci de ceramică originare din Republica Populară Chineză prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 917/2011(1) (denumit în continuare „regulamentul definitiv”). Reclamantei, care nu a participat la procedura administrativă care a condus la adoptarea regulamentului respectiv, i s‑a aplicat o cotă a taxei antidumping stabilită prin utilizarea marjei de dumping celei mai ridicate constatate pentru un produs reprezentativ al unui producător‑exportator care a participat la această procedură. Comisia a respins cererea de acordare a statutului de nou producător‑exportator pentru motivul că reclamanta nu a demonstrat că îndeplinește condițiile de acordare a acestui statut.

Tribunalul a observat, în primul rând, că articolul 11 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1225/2009(2) (denumit în continuare „regulamentul de bază”), care transpune doar în cazul procedurilor de reexaminare prevăzute la articolul 11 alineatele (2)-(4) din acest regulament dispozițiile relevante din regulamentul de bază referitoare la procedurile și la desfășurarea anchetelor, printre care articolul 5 alineatele (10) și (11) și articolul 6 alineatul (7) din același regulament, nu este aplicabil în cadrul unei anchete întemeiate pe articolul 3 din regulamentul definitiv.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a articolului 9.5 din Acordul privind punerea în aplicare a articolului VI din Acordul General pentru Tarife și Comerț 1994 (GATT) (denumit în continuare „Acordul antidumping”)(3), Tribunalul a constatat că, deși modul de redactare a articolului 11 alineatul (4) primul‑al treilea paragraf din regulamentul de bază este analog, exceptând a treia condiție, legată de existența unor exporturi ulterioare perioadei anchetei inițiale, cu modul de redactare a articolului 9.5 din Acordul antidumping, articolul 11 alineatul (4) din regulamentul de bază cuprinde și al patrulea paragraf, potrivit căruia acest articol nu se aplică în cazul în care în cadrul anchetei inițiale instituțiile au recurs la eșantionare. Această excepție are ca obiect să nu plaseze noii producători‑exportatori într‑o situație procedurală mai favorabilă decât cei care au cooperat la ancheta inițială, dar nu au fost incluși în eșantion. Această preocupare nu este luată în considerare în Acordul antidumping. Astfel, articolul 11 alineatul (4) al patrulea paragraf din regulamentul de bază constituie expresia voinței legiuitorului Uniunii de a adopta, în ceea ce privește condițiile de deschidere a unei reexaminări pentru noii producători‑exportatori, o abordare proprie ordinii juridice a Uniunii, astfel încât dispoziția menționată nu poate fi considerată o măsură destinată să asigure în ordinea juridică a Uniunii executarea unei obligații speciale asumate în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului. Rezultă că articolul 9.5 din Acordul antidumping nu are efect direct în ordinea juridică a Uniunii.

În continuare, Tribunalul a statuat că, întrucât obiectivele anchetei desfășurate în temeiul articolului 3 din regulamentul definitiv sunt mai restrânse decât cele ale anchetei desfășurate în temeiul articolului 11 alineatul (4) din regulamentul de bază, este justificată informarea unui număr mai mic de persoane cu privire la deschiderea unei anchete în temeiul articolului 3 din regulamentul definitiv. Astfel, în timp ce ancheta desfășurată în temeiul articolului 11 alineatul (4) din regulamentul de bază urmărește să se stabilească nu numai dacă operatorul în cauză este un nou producător‑exportator, ci și, în cazul unui răspuns afirmativ la această primă întrebare, marja sa de dumping individuală, ancheta desfășurată în temeiul articolului 3 din regulamentul definitiv nu are alt obiectiv decât acela de a se verifica dacă operatorul în cauză este efectiv un nou producător‑exportator. În cursul acestei anchete, acesta din urmă trebuie să demonstreze că nu a exportat produsele, originare din China, menționate la articolul 1 alineatul (1) din regulamentul definitiv în perioada anchetei inițiale, că nu este afiliat unui exportator sau unui producător supus măsurilor instituite prin acest regulament și că a exportat efectiv mărfurile în cauză sau că și‑a asumat o obligație contractuală irevocabilă de export al unei cantități semnificative în Uniune după încheierea perioadei anchetei inițiale. Întrucât aceste condiții privesc situația specifică a operatorului în cauză, acesta din urmă este, fără îndoială, excluzând orice terț, cel mai bine plasat pentru a furniza informațiile necesare.

În sfârșit, în ceea ce privește sarcina și nivelul probei, Tribunalul a clarificat că sarcina probei care trebuie suportată de solicitantul statutului de nou producător‑exportator, atât în temeiul articolului 3 din regulamentul definitiv, cât și în temeiul articolului 11 alineatul (4) din regulamentul de bază, nu are în sine nimic imposibil de îndeplinit. Furnizarea de informații și de probe complete, coerente și care pot fi verificate, în special cu privire la vânzările sale totale și la structura grupului, permite Comisiei să excludă, dacă o asemenea situație nu a existat efectiv, că produsul în cauză a fost exportat în Uniune în perioada anchetei inițiale și chiar să concluzioneze că reclamanta nu este afiliată niciunui producător‑exportator supus taxelor antidumping în cauză.

În această privință, nu este de competența Comisiei nici de a demonstra existența unor exporturi ale produsului în cauză realizate de reclamantă în Uniune sau a afilierilor cu întreprinderi supuse taxelor antidumping în discuție, nici să furnizeze indicii în acest sens. Pentru a respinge o cerere de acordare a acestui statut, este suficient, în fond, ca probele furnizate de operatorul în cauză să fi fost insuficiente pentru a susține afirmațiile sale: În schimb, Comisiei îi revine sarcina, în cadrul rolului său în anchetele privind acordarea statutului de nou producător‑exportator, să verifice prin toate mijloacele pe care le are la dispoziție exactitatea afirmațiilor și a elementelor de probă furnizate de un asemenea operator.

1      Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 917/2011 al Consiliului din 12 septembrie 2011 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de colectare definitivă a taxei provizorii instituite asupra importurilor de plăci de ceramică originare din Republica Populară Chineză (JO 2011, L 238, p. 1).

2      Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 2009, L 343, p. 51), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (UE) nr. 37/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2014 de modificare a anumitor regulamente privind politica comercială comună în ceea ce privește procedurile de adoptare a anumitor măsuri (JO 2014, L 18, p. 1).

3      Acordul privind aplicarea articolului VI al Acordului General pentru Tarife și Comerț 1994 (GATT) (JO 1994, L 336, p. 103, 11/vol. 10, p. 112) care figurează în anexa 1 A la Acordul de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) (JO 1994, L 336, p. 3, Ediție specială, 11/vol. 10, p. 5).