Cauza C‑558/16

Procedură inițiată de Doris Margret Lisette Mahnkopf

(cerere de decizie preliminară formulată de Kammergericht Berlin)

„Trimitere preliminară – Spațiul de libertate, securitate și justiție – Regulamentul (UE) nr. 650/2012 – Succesiuni și certificatul european de moștenitor – Domeniu de aplicare – Posibilitatea de a înscrie cota‑parte a soțului supraviețuitor în certificatul european de moștenitor”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 1 martie 2018

Cooperare judiciară în materie civilă – Competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești, acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și crearea unui certificat european de moștenitor – Regulamentul nr. 650/2012 – Domeniu de aplicare – Dispoziție națională care prevede, la decesul unuia dintre soți, o compensare forfetară a creșterii patrimoniale care intră sub incidența comunității legale prin majorarea cotei‑părți succesorale a soțului supraviețuitor – Includere

[Regulamentul nr. 650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 1 alin. (1)]

Articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor trebuie interpretat în sensul că intră în domeniul de aplicare al regulamentului menționat o dispoziție națională precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede, la decesul unuia dintre soți, o compensare forfetară a creșterii patrimoniale care intră sub incidența comunității legale prin majorarea cotei‑părți succesorale a soțului supraviețuitor.

Potrivit articolului 1371 alineatul (1) din Bürgerliches Gesetzbuch (Codul civil, denumit în continuare „BGB”): „În cazul în care regimul matrimonial încetează prin moartea unui soț, compensarea creșterii patrimoniale care intră sub incidența comunității legale se realizează prin majorarea cotei de moștenire a soțului supraviețuitor cu un sfert din moștenire, fără să prezinte relevanță dacă soții au dobândit efectiv bunuri suplimentare.”

După cum a arătat avocatul general la punctele 78 și 93 din concluzii, articolul 1371 alineatul (1) din BGB nu se referă, potrivit informațiilor de care dispune Curtea, la partajul elementelor patrimoniale între soți, ci la chestiunea drepturilor soțului supraviețuitor în privința elementelor incluse deja în masa succesorală. În aceste condiții, nu rezultă că dispoziția amintită are ca finalitate principală repartizarea elementelor patrimoniului sau lichidarea regimului matrimonial, ci mai degrabă stabilirea cuantumului cotei‑părți succesorale care trebuie să fie atribuită soțului supraviețuitor în raport cu ceilalți moștenitori. Prin urmare, o astfel de dispoziție privește în principal succesiunea soțului decedat, iar nu regimul matrimonial. În consecință, o normă de drept național precum cea în discuție în litigiul principal se raportează la domeniul succesoral în înțelesul Regulamentului nr. 650/2012.

În sfârșit, după cum a arătat și avocatul general, în special la punctul 102 din concluzii, calificarea succesorală a cotei‑părți care îi revine soțului supraviețuitor în temeiul unei dispoziții de drept național precum articolul 1371 alineatul (1) din BGB permite înscrierea informațiilor referitoare la cota‑parte menționată în certificatul european de moștenitor, cu toate efectele descrise la articolul 69 din Regulamentul nr. 650/2012. Prin urmare, trebuie constatat că realizarea obiectivelor certificatului european de moștenitor ar fi în mod considerabil îngreunată într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal dacă certificatul menționat nu ar cuprinde informații complete referitoare la drepturile soțului supraviețuitor privind masa succesorală.

(a se vedea punctele 18, 40 și 42-44 și dispozitivul)