Cauza C‑554/16

EP Agrarhandel GmbH

împotriva

Bundesminister für Land-, Forst-, Umwelt und Wasserwirtschaft

(cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgerichtshof)

„Trimitere preliminară – Politica agricolă comună – Regulamentul (CE) nr. 73/2009 – Ajutor pentru agricultori – Prime pentru vacile de alăptare – Articolul 117 al doilea paragraf – Transmiterea informațiilor – Decizia 2001/672/CE, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2010/300/UE – Deplasarea bovinelor către locurile de pășunat pe timp de vară în zonele montane – Articolul 2 alineatul (4) – Termen de notificare a deplasării – Calcul – Notificări tardive – Eligibilitate la acordarea plății primelor – Condiție – Luarea în considerare a termenului de expediere”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 7 iunie 2018

Agricultură – Politica agricolă comună – Sistem integrat de gestionare și control privind anumite scheme de ajutor – Sistem de identificare și înregistrare a bovinelor și privind etichetarea cărnii de vită și mânzat – Deplasarea bovinelor către locurile de pășunat pe timp de vară în zonele montane – Obligația de a stabili o listă a bovinelor în cauză – Termen de notificare către autoritatea națională competentă – Reglementare națională care impune ca notificarea să fie primită de autoritatea competentă în termenul acordat – Inadmisibilitate

[Regulamentul nr. 1760/2000 al Parlamentului European și al Consiliului; Decizia 2001/672 a Comisiei, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2010/300, art. 2 alin. (4)]

Articolul 2 alineatul (4) din Decizia 2001/672/CE a Comisiei din 20 august 2001 de stabilire a unor reguli speciale aplicabile deplasărilor de bovine către locurile de pășunat pe timp de vară din zonele montane, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2010/300/UE a Comisiei din 25 mai 2010, trebuie interpretat în sensul că se opune unei dispoziții naționale în temeiul căreia, pentru respectarea termenului de notificare a deplasărilor către locurile de pășunat pe timp de vară, data primirii notificării este considerată ca fiind determinantă.

Prin urmare, nici contextul, nici finalitatea Regulamentului nr. 1760/2000 și a Deciziei 2001/672 nu se opun ca termenul în discuție în litigiul principal să fie înțeles ca fiind un termen de expediere cu consecința că, dacă este cazul, informațiile care trebuie transmise vor ajunge la autoritatea competentă a statului membru vizat doar la câteva zile de la expirarea termenului acordat.

(a se vedea punctele 45 și 46 și dispozitivul)