Cauza C‑423/16 P

HX

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Recurs – Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive luate împotriva Republicii Arabe Siriene – Măsuri restrictive luate împotriva unei persoane incluse în anexa la o decizie – Prelungirea valabilității acestei decizii în cursul procedurii în fața Tribunalului Uniunii Europene – Cerere de adaptare a unei cereri introductive formulată în ședință, iar nu prin înscris separat – Articolul 86 din Regulamentul de procedură al Tribunalului – Versiunea în limba bulgară – Anularea de către Tribunal a deciziei inițiale care a inclus persoana în cauză în lista persoanelor care fac obiectul unor măsuri restrictive – Expirarea deciziei de prelungire – Persistența obiectului cererii de adaptare a cererii introductive”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 9 noiembrie 2017

1. Procedură jurisdicțională–Decizie sau regulament care înlocuiește în cursul judecății actul atacat–Cerere de adaptare a cererii introductive–Obligația reclamantului de a introduce cererea menționată prin înscris separat–Cerere formulată oral în ședință–Versiune în limba bulgară a Regulamentului de procedură al Tribunalului care prezintă o ambiguitate în această privință–Obligația Tribunalului de a semnala eroarea reclamantului pentru a‑i permite să o rectifice

   [Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 86 alin. (2)]

2. Dreptul Uniunii Europene–Interpretare–Texte plurilingve–Regulamentul de procedură al Tribunalului–Divergențe între diferitele versiuni lingvistice–Regulament autentic în toate limbile de procedură–Justițiabil care trebuie să se refere la toate versiunile lingvistice–Lipsă

   [art. 20 alin. (2) lit. (d) TFUE și art. 24 al patrulea paragraf TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44, art. 45 și art. 227 alin. (1)]

3. Recurs–Interesul de a exercita acțiunea–Condiție–Recurs care poate aduce un beneficiu părții care l‑a introdus–Lipsă

   [art. 256 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 56 al doilea paragraf; Deciziile 2014/488/PESC și (PESC) 2015/837 ale Consiliului; Regulamentul nr. 793/2014 al Consiliului]

1.  În măsura în care versiunea în limba bulgară a articolului 86 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului este ambiguă, în sensul că, contrar versiunilor în limbile engleză și franceză ale acestei dispoziții, aceasta nu utilizează termenul „act”, ci termenul „cerere”, nu se poate exclude posibilitatea ca această ambiguitate să îl fi determinat pe reclamant, care a ales limba bulgară ca limbă de procedură, să considere că ar fi admisibilă o cerere de adaptare a cererii introductive formulate oral în ședință. La aceasta se adaugă faptul că respectiva cerere a fost consemnată ulterior în procesul verbal de ședință, care constituie un act autentic în temeiul articolului 102 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

   Dacă Tribunalul consideră că cererea de adaptare a cererii introductive, astfel cum a fost formulată, nu respectă condițiile de formă prevăzute de regulamentul său de procedură, îi revine atunci acestuia cel puțin obligația să îi semnaleze reclamantului eroarea și să îi permită să o rectifice.

   Astfel, deși este perfect justificat să se impună anumite cerințe de formă unei adaptări a cererii introductive, astfel de cerințe nu constituie un scop în sine și sunt, dimpotrivă, destinate să garanteze caracterul contradictoriu al procedurii și buna administrare a justiției.

   În această privință, articolul 86 alineatele (3) și (4) din Regulamentul de procedură al Tribunalului prevede el însuși că nerespectarea anumitor formalități de prezentare a cererilor de adaptare a cererii introductive nu determină neapărat inadmisibilitatea lor.

   (a se vedea punctele 20-24)

2.  În ceea ce privește o dispoziție a regulamentului de procedură al unei instanțe a Uniunii, pe care în plus chiar această instituție l‑a adoptat și i‑a conferit caracter autentic în toate limbile de procedură în conformitate cu articolul 44 coroborat cu articolul 227 alineatul (1) din acest regulament, a pretinde ca justițiabilii să se refere la toate versiunile lingvistice ale regulamentului menționat în scopul de a evita ca o eventuală divergență a versiunii acestuia în limba de procedură să determine o inadmisibilitate ar fi contrară dreptului lor de a se adresa instanței Uniunii în cea pe care au ales‑o dintre limbile oficiale, care rezultă atât din articolul 20 alineatul (2) litera (d) și din articolul 24 al patrulea paragraf TFUE, cât și din articolul 45 din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

   (a se vedea punctul 26)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 30-33)