Cauza C‑358/16

UBS Europe SE
și
Alain Hondequin și alții

împotriva

DV și alții

[cerere de decizie preliminară formulată de Cour administrative (Luxemburg)]

„Trimitere preliminară – Apropierea legislațiilor – Directiva 2004/39/CE – Articolul 54 alineatele (1) și (3) – Conținutul obligației privind secretul profesional care revine autorităților naționale de supraveghere financiară – Decizie prin care se constată pierderea bunei reputații profesionale – Cazuri reglementate de dreptul penal – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Articolele 47 și 48 – Dreptul la apărare – Acces la dosar”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 13 septembrie 2018

1. Dreptul Uniunii Europene–Principii–Dreptul la apărare–Dreptul de acces la dosar–Limite–Conciliere cu protecția confidențialității

   (Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47)

2. Libertatea de stabilire–Libera prestare a serviciilor–Piețele instrumentelor financiare–Directiva 2004/39–Autorități naționale de supraveghere financiară–Obligația privind secretul profesional–Excepție care vizează cazuri reglementate de dreptul penal–Domeniu de aplicare–Adoptare de către o autoritate națională a unei interdicții privind exercitarea de către o persoană a funcției de administrator la o entitate supravegheată–Excludere–Refuzul divulgării informațiilor de către autoritatea menționată unei persoane vizate de un act cauzator de prejudicii–Obligațiile instanței naționale în scopul asigurării dreptului la apărare al acestei persoane

   [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47 și 48; Directiva 2004/39 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 54 alin. (1)]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 66-69)

2.  Articolul 54 din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului trebuie interpretat în sensul că:

   –

   expresia „cazuri reglementate de dreptul penal”, care figurează la alineatele (1) și (3) ale acestui articol, nu acoperă situația în care autoritățile desemnate de statele membre să îndeplinească funcțiile prevăzute de această directivă adoptă o măsură, precum cea în discuție în litigiul principal, care constă în a interzice unei persoane să exercite la o întreprindere supravegheată o funcție de administrator sau o altă funcție a cărei exercitare este condiționată de obținerea unei autorizații, cu obligația de a demisiona din toate funcțiile în cel mai scurt timp, pentru motivul că persoana respectivă nu mai îndeplinește cerințele de bună reputație profesională prevăzute la articolul 9 din directiva amintită, care face parte dintre măsurile pe care autoritățile competente trebuie să le adopte în exercitarea competențelor de care dispun în temeiul dispozițiilor din titlul II din aceeași directivă. Astfel, dispoziția menționată, atunci când prevede că obligația privind secretul profesional poate fi, în mod excepțional, înlăturată în asemenea cazuri, vizează transmiterea sau utilizarea de informații confidențiale în scopul desfășurării unor urmăriri penale și, respectiv, al aplicării unor sancțiuni în conformitate cu dreptul penal național;

   –

   obligația privind secretul profesional prevăzută la alineatul (1) al articolului menționat coroborat cu articolele 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie să fie garantată și pusă în aplicare astfel încât să se concilieze cu respectarea dreptului la apărare. Așadar, revine instanței naționale competente, atunci când o autoritate competentă invocă obligația menționată pentru a refuza comunicarea unor informații aflate în posesia sa care nu figurează în dosarul privind persoana vizată de un act care îi cauzează prejudicii, sarcina să verifice dacă aceste informații au o legătură obiectivă cu motivele reținute în privința sa și, în cazul unui răspuns afirmativ, să pună în balanță interesul persoanei în cauză de a dispune de informațiile necesare pentru a fi în măsură să își exercite pe deplin dreptul la apărare și interesele legate de menținerea confidențialității informațiilor acoperite de obligația privind secretul profesional, înainte de a decide cu privire la comunicarea fiecăreia dintre informațiile solicitate.

   (a se vedea punctul 71 și dispozitivul)