Cauza C‑330/16

Piotr Zarski

împotriva

Andrzej Stadnicki

(cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Okręgowy w Warszawie)

„Trimitere preliminară – Combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale – Directiva 2011/7/UE – Contracte de închiriere comercială pe durată nedeterminată – Întârzieri în efectuarea plății chiriei – Contracte încheiate înaintea expirării termenului de transpunere a acestei directive – Reglementare națională – Excludere din domeniul de aplicare în timp al directivei menționate la astfel de contracte”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a noua) din 1 iunie 2017

Apropierea legislațiilor – Combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale – Directiva 2011/7 – Contracte de închiriere comercială pe durată nedeterminată încheiate înaintea expirării termenului de transpunere a acestei directive – Întârzieri în efectuarea plății chiriei intervenite ulterior transpunerii acestei directive – Reglementare națională care exclude astfel de contracte din domeniul de aplicare în timp al directivei menționate – Admisibilitate

[Directiva 2000/35 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 6 alin. (3), și Directiva 2011/7 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 12 alin. (4)]

Articolul 12 alineatul (4) din Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale trebuie interpretat în sensul că statele membre pot exclude din domeniul de aplicare al acestei directive întârzierile în efectuarea plăților în executarea unui contract încheiat înainte de 16 martie 2013 chiar și atunci când întârzierile respective survin ulterior acestei date.

Astfel, în ceea ce privește modul de redactare a articolului 12 alineatul (4) din Directiva 2011/7, trebuie remarcat faptul că legiuitorul Uniunii folosește expresia „contracte încheiate”, iar nu expresia „tranzacții comerciale”, reluată în alte dispoziții ale acestei directive. Examinarea modului de redactare a acestei dispoziții conduce, așadar, la a considera că, prin utilizarea expresiei „contracte încheiate”, legiuitorul Uniunii a înțeles să permită statelor membre să excludă din domeniul de aplicare al Directivei 2011/7 raporturile contractuale încheiate înainte de 16 martie 2013, în întregime, inclusiv efectele care decurg din raporturile contractuale menționate și care se materializează după această dată.

Rezultă că, atunci când un stat membru a făcut uz de opțiunea care îi este recunoscută la articolul 12 alineatul (4) din Directiva 2011/7, contractele încheiate înainte de 16 martie 2013 rămân, sub rezerva articolului 6 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2000/35, guvernate de această din urmă directivă, inclusiv pentru efectele lor viitoare, în pofida faptului că Directiva 2000/35 este în principiu abrogată începând de la aceeași dată. În acest caz, Directiva 2011/7 nu se poate aplica efectelor unor astfel de contracte, care survin începând de la 16 martie 2013, întrucât acestea nu pot intra în același timp sub incidența dispozițiilor Directivei 2000/35 și a dispozițiilor Directivei 2011/7.

Din ceea ce precedă rezultă că litigiile referitoare la plăți datorate după 16 martie 2013 nu pot intra sub incidența dispozițiilor Directivei 2011/7 atunci când contractul în temeiul căruia trebuie onorate plățile respective a fost încheiat înainte de această dată și când statul membru în cauză a făcut uz de opțiunea prevăzută la articolul 12 alineatul (4) din Directiva 2011/7.

(a se vedea punctele 27, 29 și 32-34 și dispozitivul)